De ce nu te ierţi?

Nu e nimeni perfect. Tu de ce crezi că nu poţi greşi? Nu trebuie să-i ierţi întotdeauna pe ceilalţi şi să te învinovăţeşti numai pe tine. Iertarea înseamnă s-o faci şi faţă de tine. De fapt, cea mai multă energie o pierdem judecându-ne, o pierdem făcând promisiuni că a doua oară nu mai facem, deşi nu asta e ideea.

E mai important să mergi pe drumul tău. Să nu te poticneşti la fiecare greşeală. Să nu fi descumpănită. Nu trebuie să te gândeşti mereu la ce cred ceilalţi despre tine şi nu trebuie să încerci să-i mulţumeşti pe toţi. Cel mai important e să ai un plan. Să-ţi propui mereu câte ceva legat de carieră, de familie sau de propria persoană. Atunci, viaţa ta se aranjează în funcţie de aceste obiective. Eşti preocupată să le atingi, iar micile neajunsuri zilnice nu mai capătă proporţii catastrofice.

Atenţie, trebuie să ai propriile obiective. Nu obiective pentru alţii. Nu-ţi face planuri de viitor pentru copilul tău, pentru soţul tău, pentru prietenul tău, pentru colega de serviciu şi aşa mai departe. Nu vei fi niciodată fericită dacă fericirea ta depinde de a celorlalţi. E mult mai uşor să-ţi proiectezi viitorul prin prisma celor din jur. Dacă ei nu reuşesc, poţi da vina pe ei, pe lipsa de noroc, pe destin. Poţi să-i ierţi şi poţi să nu te ierţi pe tine. Dar lucrurile ar trebui să stea exact pe dos. Îţi faci planuri în care existenţa ta e în centru, pe ea trebuie s-o îmbunătăţeşti pentru ca, la rândul tău, să poţi să-i ajuţi pe cei din jur.

E mai dificil, pentru că singurul responsabil pentru succes sau pentru eşec eşti tu. Şi atunci va trebui să te ierţi ca să mergi mai departe. Şi atunci nu mai poţi să-i învinovăţeşti sau să-i ierţi numai pe cei din jur.