Pentru cei mai mulţi dintre noi, 1 Martie e o corvoadă. Nu ne pricepem la mărţişoare şi, cu toate astea, trebuie să luăm. Cu cât cunoaştem mai multe femei cu atât înţelegem mai puţin care-i treaba cu aceste mici daruri.
La mărţişoare e un principu - oricâte ai avea, pe parcursul zilei va fi cel puţin o femeie care merită unul şi nu mai ai de unde să-i dai.
Chiar dacă crezi că ai reuşit să le oferi simbolul primăverii tuturor fetelor de la birou, când vei ajunge seara acasă vei constata că nu mai ai pentru soţie sau pentru vecină.
Deci, orice am face, ieşim prost din chestia cu mărţişoarele.
Îmi amintesc că în liceu era o adevărată competiţie să oferi cât mai multe mărţişoare. Bine, de fapt noi colecţionam săruturi. Era cea mai bună metodă. Intram în primăvară cu săruturile de Mărţişor şi cu cele de 8 Martie.Dacă ar fi după noi, aceste două sărbători n-ar exista, dar asta nu înseamnă că nu au un rost. Rostul îl ştiu doar cele care împart săruturi.