Dar nu acest fapt mi s-a părut interesant, ci cât de greu are loc emanciparea femeilor chiar şi în România, o ţară în care, cel puţin la nivel declarativ, egalitatea între sexe nu mai e demult o problemă.
Femeia încă e vinovată pentru orice. Şi acasă, şi la birou, şi la volan, şi în concediu.
Chiar şi multe dintre femei au tendinţa să se învinovăţească şi să-şi asume vinovăţii care nu sunt ale lor, ci ale partenerilor lor.Societatea bărbaţilor are cel mai convenabil şi vechi ţap ispăşitor. Dacă un soţ calcă strâmb, cel mult e şi el vinovat, dar mai vinovată e ”femeia uşoară” care i-a sucit minţile. Aici se opreşte egalitatea între sexe.
Venim cu această povară din vremuri nu atât de îndepărtate în care femeia era un pic mai respectată decât calul care trăgea la căruţă.Din păcate, în anul 2012, femeile sunt încă discriminate. În viaţa cetăţii joacă un rol minor, iar cele care reuşesc, nu o fac prin ceea ce ştiu sau prin ceea ce reprezintă, ci, de multe ori, prin ceea ce pot oferi. Mai e un tip de femeie care reuşeşte uneori în lumea bărbaţilor, cea care decide să renunţe la feminitate şi să accepte regulile masculine.
Neapărat trebuie să-i placă berea!