Au trecut aproape 23 de ani de când femeile au dreptul să aleagă. În aceşti 23 de ani s-au făcut în jur de 3,5 milioane de avorturi, peste 150.000 pe an.
Un oraş mai mare de decât Capitala nu s-a mai născut.Cred că femeile au dreptul să aleagă dacă şi când nasc. Dreptul la alegere mi se pare unul fundamental şi nu trebuie îngrădit de niciun regim politic sau religie. Efectele interzicerii acestui drept le simţim pe propria piele şi în ziua de azi. 90 la sută dintre copiii nedoriţi devin o povară pentru societate, conform unui studiu făcut de doi economişti americani, în care se spune că în SUA, reducerea criminalităţii are legătură directă cu liberalizarea avortului.
Adică, în esenţă, copiii nedoriţi nu s-au mai născut şi ca o consecinţă, numărul infractorilor a scăzut dramatic. E o analiză contestată, dar dramatic de adevărată. (Pentru mai multe amănunte citiţi aici!)Totuşi, în România, numărul avorturilor e extrem de mare. Suntem pe primul loc în Uniunea Europeană. E ciudat faptul că se apelează la o metodă extremă de planificare familială când sunt atâtea altele.
Probabil că sărăcia şi lipsa educaţiei sunt doi factori care ţin cifrele groazei atât de sus. Dar, din păcate, n-o să vedeţi acest subiect pe agenda vreunui politician. E prea sensibil şi nu aduce voturi.Şi mai e ceva. Din toată această poveste lipsesc bărbaţii. Se retrag când lucrurile se complică. E ca şi cum, în România, copiii chiar sunt aduşi de berze. A fost lăsată întreaga responsabilitate a deciziei şi a consecinţelor pe umerii femeii.
Ceea ce nu e corect. Aceasta e un alt efect al lipsei de educaţie. Cred că primul pas pentru reducerea numărului de avorturi e o discuţie sinceră pe această temă între femei şi bărbaţi, o dezbatere care ar trebui să înceapă în interiorul fiecărui cuplu.