Oamenii sunt programaţi să facă mişcare. Cumva, evoluţia noastră, societatea noastră are la bază faptul că suntem adaptaţi la mişcare. Omul este cel mai rapid mamifer pe distanţe lungi.
Vechile triburi nomade făceau câte 50 de kilometri pe zi şi acopereau distanţe de mii de kilometri, deplasându-se pe jos. La o alergare de două ore, oamenii rezistă cel mai bine. Sistemul de răcire a corpului cu ajutorul transpiraţiei este extrem de performant. Ne ajută să ne putem deplasa rapid pe distanţe lungi indiferent de vreme.
Toate cele scrise mai sus reprezintă date publicate în diferite studii de-a lungul vremii.
E din ce în ce mai clar că evoluţia umană datorează ceva mişcării. Supravieţuirea noastră ca specie s-a bazat pe capacitatea de deplasare rapidă. Mult mai rapidă decât a inamicilor noştri. Cu toate acestea, pe parcurs, evoluţia socială ne-a transformat în sedentari. Am pierdut în două sute de ani tot ce am câştigat în câteva mii. Dar asta e, în orice evoluţie se află şi seminţele distrugerii. Aceste date sunt importante pentru a înţelege de ce ne simţim bine când facem mişcare, de ce ne place confruntarea sportivă şi de ce sedentarismul provoacă atât de mari pagube asupra sănătăţii noastre fizice şi pshihice.Aşa că e greşit să asociem mişcarea cu slăbitul.
Adică să facem sport doar pentru a pierde câteva kilograme. Ar trebui să facem mişcare în primul şi în primul rând pentru a ne găsi echilibrul, pentru a face pace cu noi şi cu cei din jurul nostru. Mişcarea ne oferă şansa de a ne reaminti esenţa fiinţei noastre, de a ne întoarce la natură şi la starea de oboseală fizică pentru ca apoi să beneficiem de un somn sănătos care alungă stresul şi ne echilibrează.Fundamentul fericirii se află de fapt în miezul oboselii fizice. Amintiţi-vă de faptul că bunicii noştri care trăiau la ţară habar n-aveau ce-i aia insomnie.
Posteaza comentariu