Curiozitatea de la sfârşitul cursei. Pe ce loc a terminat Vasile?

Era tăcut, concentrat. Mărunt de statură, musculos, puternic. Iubea cursele, dorea să învingă. În lumea noastră mică, arsă de soare şi timp, Vasile Roatiş era o legendă. A câştigat

Era tăcut, concentrat. Mărunt de statură, musculos, puternic. Iubea cursele, dorea să învingă. În lumea noastră mică, arsă de soare şi timp, Vasile Roatiş era o legendă.

A câştigat Campionatul Naţional de Triatlon la categoria de vârstă 45-49 de ani. E grupa amatorilor entuziaşti, trecuţi de prima tinereţe. Am avut onoarea să concurez alături de el, am terminat anul 2015 pe locul 11. El, pe primul.

Pentru mine, Vasile Roatiş era o forţă a naturii.

În liga noastră, a celor care ne apropiem de 50 de ani şi încă facem sport, orice cursă contează. Nu ştim dacă mai există o alta. Accidentările ne pot scoate din circuit, revenirile sunt tot mai anevoioase. Aşa că ne bucurăm de fiecare dată când ajungem la start, de fiecare dată când reuşim să trecem linia de sosire. Vorbim de următorul eveniment. Ne dorim să participăm, dar nimic nu mai e atât de sigur ca în urmă cu 20 de ani.

Vasile Roatiş  vorbea puţin.

Nu l-am văzut niciodată râzând, purta doar un zâmbet plăcut pe faţa bronzată de orele lungi de pedalat în vânt sau arşiţă. Era întotdeauna concentrat, gata de luptă. Când am auzit că a murit, ceva din lumea mea s-a sfârşit, o parte a plecat o dată cu el - acea forţă brută, conservată prin ore nesfârşite de antrenament, acea tărie ascunsă în picioare care făcea bicicleta să tremure şi să sfârâie pe asfalt.
A plecat acea prăvălire neobosită de care doar el era în stare, bucuria de a fi acolo printre primii, acea determinare nefirească de a învinge timpul. Mereu şi mereu îl lua peste picior.

Vasile Roatiş a murit la 46 de ani, înecat cu o bucată de covrig, conform raportului de medicină legală. Urca scările în fugă, a muşcat şi a tras aer cu forţă, cum numai un corp antrenat poate s-o facă. Asta l-a ucis, propria inspiraţie. Cel mai bun aliat s-a transformat în armă mortală.

N-o să mai auzim acum, în grupul nostru de sportivi cu starturile numărate, acea şoaptă, acea curiozitate de la sfârşitul cursei care străbătea rastelul de biciclete de la un capăt la celălalt: ”Pe ce loc a terminat Vasile?”

Foto de Lucian Popa, Oradealife.ro