Dar iubirea e diferită la 20 de ani. Ai tot timpul senzaţia că eşti în criză de timp, eşti nesigur, nu ai încredere în tine şi nici în persoana pe care o iubeşti.
Îmi amintesc faptul că întrebarea care mă bântuia în urmă cu aproape un sfert de secol era: ”De ce m-a ales pe mine?” Şi acum, după atâta vreme, întrebarea a rămas aceeaşi.
Timpul schimbă perspectiva din care priveşti dragostea.
Te umpli de amintiri şi, într-un fel, amintirile ţin loc de emoţii. Sunt şocat când mă întâlnesc cu câte o femeie din tinereţea mea şi văd cum a schimbat-o timpul. Nu mă deranjează faptul că nu mai e frumoasă, de multe ori e chiar mai frumoasă, dar nu mai e cea din amintirea mea. E o altă persoană.De la un moment dat, noile amintiri mă sperie. Nu mai ştiu ce să fac cu ele, unde să le pun.
Dar au fost vremuri când îmi era sete de amintiri.Relaţia dintre un bărbat şi o femeie e complicată. Se bazează mult pe încredere, pe puterea de a-l înţelege pe celălalt. Îmi plac relaţiile lungi. Demonstrează faptul că cei implicaţi sunt oameni puternici. Au avut forţa să treacă peste provocările vieţii.
Asta nu înseamnă că trebuie să renunţi la tot doar de dragul de a rezista într-o relaţie.
Există oameni care nu merită echilibrul oferit de dragoste. Habar n-au ce să facă cu el.Primul moment în care mi-am dat seama că m-am îndrăgostit a fost atunci când o puştoaică de 19 ani îşi dorea să citească şi ea din cartea pe care o ţineam în mâini. Era vară. Eram la mare. Până atunci nu lăsasem pe nimeni să se uite prin cărţile mele.