În timp, am realizat că problema multor femei, mai ales a celor atrăgătoare e să aleagă şi nu să cucerească.
Aveau multe oferte, iar dificultăţile apăreau în momentul deciziei.În perioada adolescenţei mele, multe fete ieşeau pe rând cu diferiţi băieţi în oraş, ca să-şi facă o părere. Dacă întâlnirea nu ieşea bine, atunci, a doua zi nu-ţi mai răspundea la telefon. Fiind epoca telefoanelor fixe, răspundea sora sau mama, te întrebau cine eşti şi apoi ţi se transmitea scurt că nu e acasă.
În acea perioadă nu înţelegeam cum decide o fată să-mi acorde o a doua şansă sau cum decide să nu-mi mai acorde niciuna.
Mie mi se părea că mă comportam la fel. Cumpăram bilete la film, o invitam la cofetărie, o conduceam acasă, încercam s-o fac să râdă şi, apoi, încercam s-o sărut. Uneori mergea, alteori nu. Dar oricât m-aş fi chinuit nu puteam găsi o regulă, un algoritm.Abia mai târziu am înţeles că o femeie se uită cu totul altfel la un bărbat decât invers. O femeie vede într-un bărbat ceea ce reprezintă, pe când noi vedem doar forme, culori, îmbrăţişări şi sex, cel puţin în prima fază.
În jocul acesta al alegerii, femeile au mai multe oferte, dar mai puţine posibilităţi de testare a pretendenţilor, pe când bărbaţii au mai puţine oferte, dar o iau cu uşurinţă de la început dacă au făcut alegerea greşită.
O relaţie dintre un bărbat şi o femeie se naşte încet şi misterios.
Uneori, nici chiar cei implicaţi nu realizează că e ceva la mijloc. Mi-am dat seama că oricât aş încerca să înţeleg ce apropie o femeie de un bărbat nu poate fi cuprins în nicio formulă.Dragostea ascunde multă nemărginire.