Au fost voci din societatea civilă care au spus că nu sunt suficiente săli de sport, că nu sunt suficienţi profesori, că nu există terenuri şi material de specialitate pentru a realiza acest proiect. Aceste comentarii şi proteste ţin doar de inerţia sistemului.
Nu sunt un admirator al lui Victor Ponta, dar trebuie să afirm că acestă iniţiativă va avea cu adevărat implicaţii pozitive în întreaga societate.Prin aceste patru ore, disciplina sport va creşte în importanţă. Se va aşeza, cum e şi firesc, alături de matematică şi română. E normal să ne dorim ca fiii şi fiicele noastre să fie la fel de buni la sport ca şi la matematică. Şi asta pentru că vrem ca, în primul rând, să fie sănătoşi şi abia după aceea să obţină rezultate bune la învăţătură.
În timp, societatea românească a dezvoltat o ciudată şi bolnăvicioasă rezistenţă la mişcare.
Orele de sport au devenit facultative, profesorii acestei discipline, marginalizaţi şi bombardaţi cu scutiri pentru efort, iar părinţii, într-un fel ciudat, au încurajat sedentarismul copiilor, având senzaţia că nu există niciun profit de pe urma orelor de educaţie fizică.E adevărat că şi profesorii de sport au partea lor de vină. Nici ei nu au avut încredere în beneficiile mişcării şi, mai ales în anii comunismului, au transformat această disciplină, de multe ori, într-una chinuitoare şi plictisitoare.
Au mutat accentul de pe jocurile de echipă pe gimnastică, pe exerciţii şi probe monotone. Cine nu-şi mai aminteşte de mingea medicinală?Cu toate acestea, patru ore de sport reprezintă doar un prim pas pentru a reaşeza efortul fizic la locul lui în sistemul de educaţie. Mai e nevoie de entuziasm, de competiţii şcoalre, de sprijinul părinţilor şi de o nouă ierarhie printre copii în care şi calităţile fizice şi rezultatele sportive să aibă un rol, nu numai hainele, telefoanele mobile şi tabletele.