Criza din învăţământul românesc a atins noi dimensiuni după scandalul de corupţie de la Şcoala 10. Problema nu e că ”se strânge fondul clasei” ilegal dacă se face la presiunea cadrelor didactice sau legal dacă se face la iniţiativa părinţilor, problema e că nu există soluţii pentru copii.
Fără acest fond al clasei, bani neimpozitaţi, învăţământul public s-ar prăbuşi. Tot ce înseamnă mobilier, material didactic şi produse de curăţenie din şcoli cad în sarcina părinţilor.
Un studiu făcut de OECD (Organizaţia Economică pentru Cooperare şi Dezvoltare) situează elevii români printre cei mai nefericiţi din lume şi cu cele mai slabe rezultate. Suntem într-un club select alături de Cipru, Bulgaria, Grecia şi Serbia, ţări devastate de războaie şi de faliment. În acest punct se situează educaţia din România, iar viitorul nu e prea roz.Ne place să-i privim de sus pe ceilalţi şi să ne lăudăm cu rezultatele obţinute de o elită la olimpiade internaţionale, iar de restul se alege praful.
Suntem asaltaţi de mediocritate, de violenţă şi de prostie la tot pasul. Nimănui pare că nu-i pasă. Învăţătoarea Dana Blându n-a făcut decât să scoată mizeria la suprafaţă. Cine va avea curajul să reformeze sistemul, să-i alunge pe ticăloşi şi să le dea o şansă celor care într-adevăr doresc să educe. Cine va ierarhiza şcolile, cine va impune taxe pentru a finanţa sistemul şi pentru a-l scoate din ipocrizie, cine va schimba modalitatea în care sunt promovaţi profesorii şi cine va renunţa la materiile inutile şi va reuşi să impună o programă suplă şi eficientă?Părinţii, într-o lume tot mai încâlcită, privesc cu îngrijorare către viitor.
Nu au soluţii, iar ceea ce este şi mai grav, e faptul că la un moment dat, după ani de sacrificii, cedează. Nu mai au puterea să-şi susţină copiii. Şi aici nu e vorba de resurse materiale, ci de cele morale. Orice ar face, proastele exemple de la şcoală, din societate, înving. Şi aşa, viaţa noastră de zi cu zi se deteriorează. Cine are curaj să ofere o speranţă copiilor noştri?