Adrian Păunescu a avut ficatul bolnav. A avut inima slăbită şi rinichii nefuncţionali. Adrian Păunescu a avut, în ultimii 40 de ani, multe kilograme în plus. Nu a ţinut niciodată regim. A fost un gurmand celebru. Prietenii lui îşi amintesc de pofta lui gigantică de mâncare. A trăit pasional, dezordonat şi întâmplător. Nu i-a păsat cum arată, deşi, în tinereţe a fost un bărbat frumos, un cuceritor. Până la urmă, decisiv pentru o viaţă lungă nu e talentul, ci cât mănânci.
Pofta de viaţă
Din scrisorile lui Adrian Păunescu trimise de pe patul de spital către ziare şi apropiaţi, şochează forţa spiritului său şi chiar se poate descoperi o uriaşă poftă de viaţă care se iţeşte din teama unui sfârşit prematur. Adrian Păunescu nu era pregătit să moară. Suferea, dar nu era dezamăgit, nu era un învins. Ţinea la familia lui mare şi era înconjurat de prieteni. Plecase la spital să se vindece, dar stilul său de viaţă l-a dus în secţia de terapie intensivă.
Vă imaginaţi un Adrian Păunescu alergînd prin parc? Probabil că nu, dar ar fi trebuit să se imagineze singur, să se schimbe, să se reinventeze. I-a fost prea greu, la fel de greu cum îi e fiecăruia dintre noi. A preferat să rămână aşezat pe scaun şi scaunul l-a ucis. Sedentarismul l-a ucis. Ţi-ai propus să mori la 67 de ani?
Comentarii (8)
De ce vedeti numai raul in tot ce a facut acest MARE OM, pe acest pamant?................Nu credeti ca are cine sa ne judece pe toti? Chiar credeti, ca se adresa la diavoli prin toate versurile sale cantate de atatea fiinte cu o sensibilitate extrem de rara? Pacat!!!!!!!!!!!!!!!!! Inseamna ca nu aveti nici o treaba cu iisus, asa cum punctati numele acestui EROU AL NEAMULUI NOSTRU. Cititi, si recititi vasta opera si va veti opri la un moment dat, ca dintr-un somn adanc, treziti-va acum cat inca mai sunteti pe aceasta lume!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ca sa nu plecati cu sufletul incarcat, de povara acestui mare pacat de a judeca..................Acest MARE PATRIOT AL NEAMULUI, a trait mereu strigand, prin scrierile sale la DRAGUL LUI POPOR, blestemat parca de soarta si schingiuit de toate regimurile.Sufletul sau pus pe tava intregului neam, il vor rastalmaci, cei care au adevarat suflet de ROMAN, iar TEZAURUL sau lasat va sta chezasie in fata tuturor celor care nu stiu sa-si aprecieze ADEVARATELE VALORI,distrugandu-se pe ei insisi cu tot neamul de oameni fara sensibilitate,si vor pieri exact cum scrie in CARTILE SFINTE.Cititi,scrisoarea testament, lasata fiilor! si veti vedea in scrisul sau, ca pana in ultimile clipe, nu s-a despartit da DRAGA LUI TARA devastata si mai amarata ca niciodata.Daca aveti o inima in piept ce mai bate inca, ar trebui sa vibreze cat de cat la toate aceste pamantesti................dar insensibilitatea dumneavoastra s-a asternut treptat,treptat, prin aceasta ura devastatoare ce va devora si nu va dati seama cat poate sa va fie de catrastofala neamului si radacinilor de unde veniti. Iertati-mi curajul de a le spune exact cum simte sufletul meu!!!!!!!!!!!........... Dar mai este timp de indreptare pentru noi toti. Consider ca generatia in blugi este destul de receptiva cat si toate celelalte,sa-i dea ADAVARATA VALOARE, pe care o merita,iar de nu vor fi in stare sigur DUMNEZEU CEL BUN SI DREPT.............il va slavi si ierta pentru toate,pentru ca,IUBIREA CARE A AVUT-O fata familie ,prieteni si neam a demonstrat-o si o demonstreaza insasi opera sa.Haideti sa fim mai buni, dragi romani, ca sunt destui ce vor sa ne distruga, si chiar sa disparem de tot!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Nu la ucis nimeni si-a facut-o cu mana lui datorita stilui de viata pe care la avut. Pacat a fost un mare om un adevarat patriot o "floare rara" care disparut dintre noi prea devreme,ar trebui sa i se construiasca o statuie.Din pacate nu stim sa apreciem valorile atunci cand sunt in viata,macar so facem dupa moartea lor sa le cinstim mostenirea pe care ne-a lasat-o sai cinstim asa cum trebuie DUMNEZEU SAL IERTE
ceea ce a dat el pe langa talentul poetic a fost spiritul pe care l-a insuflat prin cenaclul Flacara,toata lumea venea intr-un loc,unde se simtea libera si fericita desi o ducea greu.Asa ceva acum in democratie se intampla?toti se duc in toate directiile nu exista unitate,nu exista pana la urma nici libertate desi paradoxal e democratie spui si faci ce vrei,cat despre fericire?creste pe zi ce trece un tineret bolnav,singur si izolat,desi unii nici asta nu au curajul sa recunoasca. Ca a murit,pentru ca el a incercat de cateva ori sa continue ce a facut in comunism si nu a reusit,iar politica probabil i-a dat totusi o situatie materiala,teoretic acel lucru inbolnavindu-l ca vad ca toti care intra in politica daca vor sa faca ceva si nu reusesc ba mai mult,majoritatea se inbolnavesc de sistemul impus de politica,adica minciuna,coruptie,efectiv lipsa de interes fata de semeni,fara suflet ,fara un Dumnezeu...si fiecare in final sfarseste intr-un mod mai mult sau mai putin tragic. As concluziona printr-un vers candva cunoscut al unui artist:ROMANIA,TREZESTE-TE!
stiti cum se spune: sa arunce primul cu piatra cel fara de pacat. cred ca nici unul din noi nu suntem fara de pacat.fiecare dintre noi in functie de nivelul la care ne-am aflat in anii comunismului am ridicat osanale si am dedicat poezii "celui mai iubit fiu al poporului". nu cred ca adrian paunescu a fost mai rau decat multi dintre noi. mai bun poate dar mai rau nicicum. sa nu uitam ca el a tinut treaza speranta oamenilor in vremuri grele. sa nu uitam ca el a dat romanilor adevarate momente de cultura,sas nu uitam ca datorita lui au fost descoperiti multi dintre artistii nostri contemporani. nu eram nici prea mare nici prea mica in acele vremuri dar imi aduc aminte cu cata placere ascultam la radio cenaclul flacara. si cu siguranta multi au facut la fel. sa lasam ipocrizia de-o parte si sa respectam opera inestimabila pe care a creat-o si ne-a lasat-o noua. sa nu mai vedem paiul din ochiul altuia fara sa vedem si barna din propriul ochi. ma inclin in fata tuturor si sper sa nu supar pe nimeni geo
Urat ca romanii inca nu mai stiu sa aprecieze cultura si prefera sa ridice in slavi comunismul in detrimentul culturii. Trist dar adevarat. ACEASTA este din pacate Romania in care traim azi si pe care propriul ei popor nu o mai iubeste...
Am pierdut un geniu ! dar spre fericirea noastra , el ne-a lasat o inestimabila mostenire ! Ar trebui sa lasam patimile la o parte si sa invatam sa pretuim valorile , sa le promovam si sa ne batem cu pumnul in piept , cu mandrie ca suntem romani ...................
http://rotundu.wordpress.com/2010/11/06/adrian-paunescu-trecutul-care-nu-trece
Ucenicul diavolului Un fost poet de curte al regelui Diavol Si-a pus talentul mintii, dar de la Dumnezeu, Ca sa slujeasca raul facandu-se oracol , Sfidandu-l pe Iisus si devenind ateu. Nu i-a pasat de moarte sau viata de apoi Si nici de omul simplu legat in lanturi groase, Gasise fericirea si trai far’de nevoi Peste-un popor flamand in vremuri dureroase. Cu sufletul vandut , hulpav ca o hiena, Infulecand salbatic din hrana celor multi, Se tavalea-n mocirla tipand ca o sirena, El era gigantul iar noi eram marunti. In sali pentru spectacol la lume adunata Cu lacrimi false-n pleoape canta acest popor, Zbiera de la tribuna cu mana ridicata Omagii si cu versuri fostului dictator. Chiolhane si dezmaturi ‘ncepand la miez de noapte Se terminau la ziua cand noi mergeam la munca Si cand batrani la cozi visau un kil de lapte In frigul diminetii nepotilor sa-l duca. Desi a fost scuipat in anul optzeci noua Nu a invatat nimic si Iuda cel fatarnic Si-a croit iarasi drum in ierarhia noua Punandu-si la bataie talentul de slugarnic. Trei vieti au fost curmate de tampa sa consoarta Si un copil minor a fost lasat pe drumuri, Pentru ca era tare sentinta n-a fost data, Dar va cara pacatul ‘n vecie si in pururi. Ajuns in ceasul * degeaba s-a cait Asteptand de la Domnul, iertare, un miracol, Caci bunul nostru Iisus demult l-a parasit, Atunci cand la Inviere canta pentru diavol. Si toti care se vad cu mult deasupra legii Aratand nesimitire, ifose si tupeu, Crezand ca noi ceilalti suntem prostii si blegii, Nu vor putea sa fie mai sus de Dumnezeu! Iar tu popor sarman, flamand, batut de soarta, Din vremi indepartate ti-ai plans mereu calaii Si te-ai rugat la Domnul sa-i lase pe-a sa poarta, In ani si generatii ei iti vor fi eroii. Cam asta a fost! :) s-a descris exact. Daca voia iertare de la Dumnezeu o facea inainte de a muri .. acum e prea tarziu pentru el.
Posteaza comentariu