Probabil că v-aţi întâlnit cu situaţia în care decizia de a merge undeva cu partenerul sau partenera nu e uşor de luat. În fiecare cuplu există cineva care decide unde ”se merge”.
În general, decidentul e bărbatul. Cel puţin la început. Apoi, lucrurile se schimbă încet. Puterea bărbatului din cadrul cuplului se erodează. Atunci când acesta opune rezistenţă pentru a deţine în continuare controlul, cuplul se destramă şi, desigur, e vina lui. Dacă lasă lucrurile să curgă în direcţia potrivită, atunci cuplul va trece prin patru faze:
Faza întâi: Bărbatul ia decizia pentru amândoi, iar partenera e foarte fericită să-l urmeze.
Aceasta e motivul pentru care întâlniţi femei tinere în tot felul de locuri nepotrivite cum ar fi: în mijlocul galeriei la o partidă Steaua-Dinamo, în primul rând la un meci de Local Kombat sau la aniversarea mamei lui care a împlinit frumoasa vârstă de 61 de ani. Prima perioadă ţine, în medie, un an. Primul an.Faza a doua: Bărbatul ia decizia, dar partenera are drept de veto. Nu mai merge la meciuri că sunt prea violente. Mama soacră n-o poate suferi aşa că doar o sună de ziua ei.
La film merge, dar nu la cele cu bătăi, iar în oraş doar atunci când se întâlneşte cu prietenele. Prietenii lui sunt prost-crescuţi. Această fază ţine între 3 şi 5 ani.Faza a treia: Femeia ia decizia, dar bărbatul are drept de veto. Bineînţeles, e un drept formal pentru că plăteşte pentru fiecare refuz în bani şi în zile fără sex. Această fază ţine între 5 şi 10 ani.
Faza a patra: Femeia se plictiseşte. Ruina pune stăpânire pe cuplu şi fiecare face ce vrea. E o perioadă de libertate care ţine destul. De multe ori, în această fază, bărbatul îşi găseşte o amantă.
Faza a cincea: În această ultimă fază fiecare face ce vrea, dar niciunul nu mai face nimic. Ţine până la sfârşit.
Posteaza comentariu