Poate am avut noroc. E nedrept să mă consider un părinte bun pentru că ştiu că o dau în bară de multe ori. Cred că cea mai importantă calitate a unui părinte e aceea de a încerca să se pună în pantofii propriilor copii. E greu, dar îi ajută şi pe unii şi pe ceilalţi.
Faptul că fiica mea e bucuroasă că începe şcoala m-a făcut să-mi amintesc cât de greu îmi era mie la începutul şcolii. Nimic nu mă lega de acest eveniment. Aveam o senzaţie de silă amestecată cu teamă, o apăsare şi o nelinişte că mă voi confrunta cu probleme lipsite de soluţii.
Îmi pare rău că în fiecare an ecranele televizoarele sunt asaltate de elevi care nu dau doi bani pe educaţie, elevi care nu au nicio pasiune, care nu fac nimic pentru a reuşi în viaţă.
Mă refer la cei care ies în lumina reflectoarelor la examenele naţionale. Dezorientaţi, au înţeles prost libertatea, atât ei cât şi părinţii lor care aşteaptă să le rezolve altcineva problemele.Astăzi, trăim într-o lume în care dacă depui un mic efort ai şanse mari să ai o viaţă liniştită. Dacă înveţi o meserie, eşti rege, cu condiţia să nu ai vicii şi să te trezeşti dimineaţa. Există atâtea oportunităţi de educaţie atât în ţară cât şi în străinătate, încât sunt uimit că mai există elevi care nu sunt în stare să ia BAC-ul.
În urmă cu 25 de ani, să studiezi în străinătate era ceva ce suna ca un fel de invazie extraterestră, astăzi, un elev din România poate studia aproape gratis în Occident.
În Olanda, costul unui an de învăţământ e cam cât cheltuie, în aceeaşi perioadă de timp, un fumător de la noi pe ţigări.Oportunităţile pe care le are un copil în zilele noastre nu le-a avut niciodată nimeni din România înaintea lor. Chiar şi în perioada interbelică era nevoie de un efort material mult mai mare decât acum pentru a studia în străinătate. Dar mulţi adulţi nu sesizează asta. Copiii însă, da. Eu uram şcoala şi o uram dintr-un motiv simplu - pentru că rareori învăţam sau făceam ceva care să-mi capteze imaginaţia. Învăţam să fiu robot. Astăzi, cu toate nenorocirile, şcoala nu mai e stresantă şi dacă eşti cât de cât interesat, poţi să-ţi descoperi pasiunea.
Din păcate, mai sunt multe de făcut.
Se pune prea mare accent pe acumularea de cunoştiinţe în loc de acumulare de experienţă. Aplicarea informaţiilor reprezintă magia cunoaşterii şi nu stocarea lor. Dar, până una alta, mulţi copii nu mai sunt stresaţi că începe şcoala. Nu se mai duc cu groază la ore că s-ar putea să fie umiliţi, bătuţi sau pedepsiţi pe nedrept.Ţin minte că, de multe ori, eram terorizat de anumiţi profesori şi m-am îndepărtat de unele discipline din cauza lor, cum e adevărat că m-am legat de altele datorită celor care erau oameni şi-şi iubeau meseria.
Astăzi, sunt fericit că fiica mea se bucură că începe şcoala, o emoţie pe care n-am avut-o niciodată.
Şi-mi pare rău!
Posteaza comentariu