Căsătoria după 30 de ani, o ficţiune?

M-am întrebat de multe ori de ce bărbaţii şi femeile, cu cât se înaintează în vârstă, formează un cuplu mult mai greu? La 20 de ani te însori cu ochii închişi. Nu te prea lasă părinţii, dar, în rest, nici nu-ţi trece prin cap că s-ar putea să existe probleme de compatibilitate. Dar asta e la 20 de ani. După 30 e altă treabă.

Dacă există şi experienţa unei căsnicii eşuate va fi cu atât mai greu.

Apare teama şi întrebări de genul ”dacă o dau în bară şi de data asta?”.

Cred că suferim de singurătate, iar familia e un sprijin important, dar o familie reuşită. O relaţie în care unul trage hăis şi celălalt cea se transformă într-o povară. Bărbaţii suferă de singurătate, dar nu atât de mult pe cât se spune. Îşi construiesc un soi de comoditate, o reţea de rutine şi de mici plăceri la care renunţă cu greu pentru promisiunea unei căsnicii fericite.

Femeile îşi doresc mai mult să se căsătorească, iar după ce trec de 30 de ani ar face orice pentru asta, dar nu mai prea au cu cine.

Tipii mişto ori sunt deja luaţi, ori au devenit burlaci convinşi. Aşa că după acest prag viaţa unei femei devine complicată dacă şi-a propus să joace rolul de soţie.

Trăim într-o lume în care relaţiile dintre bărbaţi şi femei sunt din ce în ce mai complicate. Ele vor carieră şi copii, noi vrem bani şi timp liber.

Un cuplu funcţionează prin renunţări succesive, iar în momentul în care cineva nu mai vrea să renunţe, relaţia se prăbuşeşte.