În fiecare toamnă, zeci de mii de credincioşi iau cu asalt Iaşiul ca să atingă moaştele Sfintei Parascheva în speranţa că se va întâmpla o minune. Dar minunile se lasă aşteptate.
E bine să crezi, dar pelerinajul din Moldova are legătură cu orice altceva, mai puţin cu credinţa. Într-un fel ciudat, cozile de pe vremea lui Ceauşescu au fost înlocuite cu cozile la raclele sfinţilor.
A, uitasem de cozile la ajutoare sociale. Încet, încet, ne-am transformat într-un popor care caută calea uşoară. Să ne ajute vecinul, guvernul, UE, sfinţii sau Dumnezeu. În niciun caz să nu ne ajutăm singuri.O minune de pomană
Ore în şir oamenii aşteaptă în stradă ca să ajungă în apropierea sfintelor moaşte pentru a primi de pomană o minune. Pelerinajul la Iaşi a devenit un spectacol media, o tribună a politicienilor, campanie de promovare pentru primar şi o oportunitate de a câştiga bani pentru comercianţii locali.
Nimic din toate acestea nu are legătură cu miracolul pe care-l aşteaptă credincioşii care stau la coadă, poate doar cu miracolul speciei umane care transformă totul în circ... şi sarmale gratuite împărţite de primărie.Nu credinţa e greşită, ci manifestarea ei zgomotoasă, scoasă dintre şoaptele rugăciunii rostite seara înainte de culcare. Cred că Sfânta Parascheva a renunţat să mai facă minuni speriată de valul de credincioşi veniţi să obţină o gratuitate pentru viaţa de zi cu zi.