Bucureşti, eterna criză a transportului în comun de suprafaţă

Să nu vă imaginaţi că în oraşul nostru a existat vreun moment în care transportul în comun de suprafaţă a funcţionat. M-am născut în acest oraş, iar de cel puţin jumătate de secol

Să nu vă imaginaţi că în oraşul nostru a existat vreun moment în care transportul în comun de suprafaţă a funcţionat. M-am născut în acest oraş, iar de cel puţin jumătate de secol acest serviciu nu reuşeşte nici măcar pe departe să-şi îndeplinească misiunea.

Cred că aşa a fost de la primul tramvai cu cai pornit pe străzile Bucureştiului, întotdeauna au fost mai mulţi pasageri decât capacitatea mijloacelor de transport, întotdeauna s-a aşteptat mult, foarte mult, în staţii, întotdeauna tramvaiele, autobuzele şi troleibuzele au fost murdare şi rablagite.

Nu cred să fi fost momente în care un locuitor al oraşului sau un vizitator să fie mulţumit de o cursă cu autobuzul. E un serviciu pe care cetăţenii îl folosesc pentru că nu au alte soluţii. Şi când nu mai rezistă, se urcă în automobile.

Dar de ce niciun primar nu a reuşit să rezolve problema transportului în comun?

1. Pentru că e un serviciu subfinanţat. Biletele costă prea puţin (1,3 lei), călătorii evită să plătească, preferând să meargă gratis.

2. Populismul primarilor au făcut ca pensionarii să meargă gratis. De aici, s-a ajuns în paradoxul că persoanele care folosesc cel mai intens transportul în comun, nu plătesc niciun ban.

Nimeni nu spune să nu faci o reducere persoanelor în vârstă, dar de aici şi până la a circula gratis e o distanţă lungă. Astfel, RATB-ul, numai din biletele pensionarilor, pierde 25 de mii de euro zilnic, în situaţia în care aceştia ar plăti pe bilet jumătate din preţ (65 de bani), adică, societatea aruncă la gunoi un autobuz nou, la două zile.

3. Regia de transport a oraşului e un focar de corupţie. De-a lungul anilor, şefii regiei au fost numiţi, numai şi numai, politic. Rolul lor nu era să creeze o societate funcţională care să deservească interesele cetăţenilor, ci acela de a strânge comisioanele din licitaţiile trucate.

4.

Regia de transport se află în subordinea Consiliului General şi nu a primarului. Adică e condusă de un organism colectiv, fără nicio responsabilitate în faţa cetăţenilor.

5. Schema de personal este supraîncărcată. În prezent, în regie lucrează peste 10.000 de salariaţi, mai mulţi decât la Carrefour, BRD sau Megaimage. Doar jumătate dintre numărul total de salariaţi fac parte din categoria personalului operativ - şoferi, vatmani, operatori sau mecanici.

6. Mijloacele de transport în comun sunt paralizate în trafic pentru că oraşul e plin de automobile parcate aiurea, dar, şi de cele care nu respectă benzile de deplasare ale autobuzelor sau circulă pe liniile de tramvai.

Şi uite aşa, un serviciu simplu de transport pentru care cetăţeanul plăteşte o dată taxe şi impozite locale, apoi, plăteşte şi biletul, nu-şi îndeplineşte misiunea pentru care a fost creat, aceea de a-i ajuta pe oameni să se deplaseze mai repede şi în siguranţă.