Trecut prin greutăți de la vârstă fragedă, Barry Farmer și-a propus ca atunci când va fi pe picioarele lui să aibă grijă de niște copii amărâți. Și să devină ceea ce lui i-a lipsit cel mai mult: un tată. Și un tată bun.
Când era un puști, Barry și cele trei surori ale sale au intrat într-un program de ocrotire, în care cunoștințele și prietenii au grijă de copii. "Treceam din casă în casă, trăiam cu prietenii părinților mei. Nimic nu era stabil", a povestit el pentru CBS News.
Primul pas spre adopții
Famer a fost crescut mai întâi de unchiul lui, apoi a fost preluat de un centru de plasament. Când a împlinit patru ani, s-a întâmplat ceva care i-a schimbat viața: s-a mutat la bunica lui. La început, i-a fost greu. "A fost dificil să-mi las sora și unchiul, pe care îl știam de ceva vreme, pentru bunica mea, pe care abia o văzusem", a spus el. Dar nu știa atunci că soarta lui se schimbase în bine - crescând într-un cartier sigur, cu prieteni și o școală de nivel bun, Farmer se bucura de ceea ce îi lipsise până atunci, stabilitatea.
"După ce mi-am pierdut părinții, faptul că bunica mea m-a crescut m-a inspirat să devin și eu un părinte adoptiv", a spus bărbatul.
Nu i-a fost, însă, ușor - angajații din sistemul de servicii sociale erau rezervați în privința lui pentru că era singur și foarte tânăr. În cele din urmă a primit în plasament un băiat, în vârstă de 16 ani. Acesta s-a mutat în casa lui din Richmond, Virginia. "Era mai mult un frate decât un fiu vitreg", a povestit Farmer. Dar l-a lăsat pe puști să-i zică "tată" pentru că "el avea nevoie de un tată". Iar Farmer a încercat să fie un tată bun.
Primul fiu adoptat
La o lună după ce băiatul a ieșit din plasament, Farmer a primit un alt caz: "Nu știam că e alb, nu mi-a zis nimeni de la agenție. Am fost foarte surprins că era alb, nu mai lucrasem cu copii albi", a mărturisit el. I-a fost greu, pentru că se aștepta să se lovească de niște diferențe culturale între el și copil, dar n-a dat înapoi. "N-am vrut să-l resping. Am crezut că o să se întoarcă acasă la el, credeam că e ceva temporar", a spus Farmer despre Jaxon, care avea atunci opt ani.
Însă când băiatul a plecat, urmând să fie dat în plasament la o familie care să-l adopte, acesta nu s-a simțit bine în căminul în care fusese repartizat. "Îi era dor de mine și mie mi-era dor de el fiindcă nu eram pregătit ca el să plece", admite bărbatul. "Atunci am decis să-l păstrez."
Farmer avea doar 22 de ani atunci și credea că angajații de la adopții se vor lega de asta, dar s-a înșelat: a primit copilul. Totul mergea strună, iar Jaxon părea că are tot ce-și dorește în casa lui Farmer. Dar tot îi lipsea ceva. "M-a întrebat: <<Pot să am un frate?>>. I-am zis: <<Ok, lasă-mă să mă gândesc la asta>>", a povestit bărbatul.
Unde-s doi, mai încape unul
De unde nu se gândea că va adopta un copil, darămite doi, acum avea în față o nouă provocare. Când cineva i-a arătat un site cu copiii care aveau nevoie de adopție, a știut că nu mai trebuie să dea înapoi.
Și pe principiul - unde-s doi, mănâncă și al treilea, Farmer a mai luat un copil, Jeremiah, pe care cei doi băieți l-au primit cu brațele deschise. Apoi l-a adoptat și pe el, când acesta avea cinci ani.
"Nu plănuisem așa ceva. Adopția e atât de impredictibilă, încât nu știi la ce să te aștepți când semnezi. Nu mă așteptam la asta, dar am acceptat", a spus bărbatul.
A devenit tatăl care lui i-a lipsit
El speră că astfel îi va inspira și pe alții să ia în considerare adopția, chiar dacă nu-i ușor. "Nu-i o cale ușoară... e o aventură emoționantă. Adopția este emoționantă. Și trebuie să-ți pui deoparte sentimentele personale și să te asiguri că faci tot ce e mai bine pentru copil", a explicat Farmer.
Bărbatul, acum în vârstă de 32 de ani, recunoaște că, fiind de culoare, i-a fost mai dificil să înfieze trei copii albi, dar s-a ambiționat să meargă înainte și să le arate fiilor săi cât de important este să înțeleagă și să accepte diversitatea.
Pentru Farmer, să fie tată adoptiv reprezintă un omagiu adus bunicii care l-a crescut.
Posteaza comentariu