Cred că cele mai multe discuții apar atunci când tendințele naturale nu sunt cenzurate de inteligenţă.
Părinții mei sunt căsătoriți de 45 de ani.
Nu mai dorm în aceeași cameră. Au prea multe tabieturi, iar tata sforăie. Nu i-am mai întrebat de foarte mulți ani dacă se mai iubesc. Presimt că ar evita răspunsul. Cred că dragostea îmbătrâneşte şi ea, iar cu trecerea timpului nu mai simte nevoia să fie povestită.Dar, dacă privesc în urmă cred că au fost fericiți. Au avut și ei probleme, dar au trecut peste ele.
Longevitatea în cuplu cred că depinde foarte mult de ce așteptări au de la viață cei doi parteneri.
Dacă intri într-o relație hotărât să reziste, va rezista, dacă nu ești decis, atunci se va deșira ca o vestă tricotată mâncată de vreme.Mai cred că întotdeauna un bărbat poate salva o relație, dar pentru o femeie e mai greu. Și asta nu pentru că bărbații sunt mai deștepți, ci doar pentru că femeile sunt mult mai atașate și, de cele mai multe ori, sunt dispuse să ofere și o a doua șansă.
Bărbații , în cele mai multe cazuri, nu dispar dintr-o relație, ci se retrag.
Nu fac gesturi brutale, dar își găsesc pe altcineva și, efectiv, alunecă din relația inițială în cea nouă.Cei mai mulţi nu sunt adepţii unor decizii definitive. Nimic nu este definitiv când eşti cu o femeie.