Cu toate că ni se întâmplă atât de rar, nostalgia iubirii ne însoţeşte la fiecare pas. Filmele, cărţile, reclamele ne întreţin această căutare continuă a iubirii. Nu ştiu dacă asta e bine, dar, în final, se ajunge la faptul că-i cerem bărbatului de lângă noi mai mult romantism decât poate produce. Şi aşa, bărbaţii au o doză limitată de romantism, presiunea la care-i supun partenerele în această privinţă e, de multe ori, un motiv puternic de stres.
Ce doreşti şi cum obţii
E bine să-ţi doreşti dragoste, e bine să-ţi doreşti ca iubitul tău să fie sensibil, dar nu-i cere mai mult decât poate oferi. Viaţa reală nu are legătură cu filmele. E altfel. Te trezeşti în fiecare dimineaţă să mergi la muncă. Amândoi sunteţi stresaţi că nu câştigaţi destul, că aveţi probleme cu şefii, cu colegii, că aveţi multe predări şi nu vă ajunge ziua ca să le faceţi pe toate.
După o zi istovitoare, e greu să te transformi într-o clipă într-un personaj de basm. Cred că, în primul rând, îi e foame. Romantismul trece prin stomac.
Nevoia ta de dragoste şi de sensibilitate sunt perfect justificate, dar nu cere niciodată ceea ce nu poţi să primeşti. În fond, îl ştii de atâta vreme. Simţi ce-ţi poate oferi.
E normal ca în timp nevoile să se schimbe. E normal ca şi el să facă eforturi pentru a te face fericită, dar de la atâta normal, relaţia s-ar putea destrăma. În viaţă contează întotdeauna ce-ţi doreşti şi cum obţii asta.