Adolescenţii, eterna problemă. Care problemă?

Dacă aş putea să transmit un mesaj care să fie înţeles de adolescenţii de azi, ar fi ceva de genul: ”Ultimul lucru pe care ar trebui să se bazeze în viaţă e tinereţea lor. Dacă nu învaţă s-o păstreze, se consumă rapid!”

Când suntem tineri, avem senzaţia că vom fi veşnici, dar această senzaţie trebuie să o facem cumva să ne însoţească toată viaţa. Avem nevoie de bucuria de a trăi, de energia de a participa şi de a face, avem nevoie de tinereţe pentru a învăţa mereu. Şi cum îţi păstrezi tinereţea? Cel mai simplu mod e acela de a face lucruri ”tinereşti”, de exemplu, multă mişcare.

Cumva, e un paradox, în adolescenţă vrem să trecem drept persoane mature şi atunci preluăm toate apucăturile proaste ale adulţilor, iar la maturitate vrem să părem tineri şi încercăm să facem ceea ce ne bucura în tinereţe - jocurile sportive, călătoriile, mersul pe bicicletă.

În multe discuţii dintre persoanele adulte se discută despre problemele tinerilor - cât de needucaţi, cât de nepricepuţi, violenţi, prost-crescuţi sunt şi ce viitor sumbru vom avea din cauza lor.

Sincer, am puterea să-mi amintesc şi am şi puterea să recunosc că nu mă deosebeam prea mult de adolescenţii de azi. Eram rebel, fumam pe stradă, consumam alcool la petreceri. E adevărat că nu erau computere, cluburi, etnobotanice, smart-phone-uri, mess, Facebook, motoare, maşini cu sute de cai putere. Dar asta nu e vina adolescenţilor de azi, ci înseamnă mai multă responsabilitate a adulţilor pentru a-i ţine pe cei tineri departe de necazuri.

Dar nu eram diferiţi. Aveam doar mult mai puţine oportunităţi. Viitorul era o proiecţie simplă şi, de multe ori, semăna cu îngroparea într-o slujbă călduţă.

Cel mai mare vis al meu era să intru la facultate şi aveam senzaţia că odată îndeplinit acest obiectiv am rezolvat toate problemele. Mai aveam şi alte vise.

Astăzi, pot să spun că toate visele mele din adolescenţă s-au împlinit. Da, viaţa nu e atât de uşoară cum mă aşteptam. Nu s-a rezolvat nimic de la sine după ce am intrat şi am terminat facultatea, dar fac parte dintre oamenii căruia i s-au împlinit visele din adolescenţă. Asta poate însemna şi faptul că n-am visat cine ştie ce.

Dacă aş avea ocazia să fiu auzit de un adolescent i-aş spune că individualismul, zeul tinereţii, nu are aproape nicio valoare în lumea adulţilor.

I-aş spune că succesul se bazează pe oameni, mulţi oameni, pe acceptul şi entuziasmul lor de a crede într-o idee, într-un proiect, pe încăpăţânarea lor de a face lucrurile bine zi de zi.

P.S. Următorul text de pe acest blog va fi publicat luni, 7 ianuarie. Sărbători fericite şi multă sănătate tuturor cititorilor eva.ro!