Pentru că în ultima vreme am o tendinţă de a vedea lumea dintr-o perspectivă pesimistă, am rugat cinci prieteni să definească femeia perfectă. Iată ce a ieşit:
1. Ionuţ, 35 de ani, artist liber profesionist: ”Am întâlnit femeia perfectă. Era fosta mea nevastă. N-am reuşit să mă ridic la standardele ei şi m-a părăsit.”
2. Radu, 20 de ani, student la matematică: ”Trebuie să fie blondă, slabă şi cu sânii mari.”
3. Robert, 40 de ani, inginer: ”Mă gândesc de ceva vreme la femeia perfectă. N-am întâlnit-o. Nici n-aş vrea s-o întâlnesc. Cred că o femeie e aproape de perfecţiune dacă reuşeşte să te înţeleagă.”
4. Petre, 50 de ani, arhitect: ”E cea pe care am iubit-o cel mai mult. Din păcate am întâlnit-o când eram prea tânăr şi apoi am căutat-o toată viaţa şi n-am mai regăsit-o. Poate m-am îndrăgostit de o himeră.”
5. Dan, 27 de ani, jurnalist: ”Femeia perfectă e cea care te iubeşte şi atunci când tu renunţi s-o mai faci.”
După cum se poate observa mai sus, bărbaţii nu au aşteptări prea mari de la femei. Vor doar să nu le fie înşelate aşteptările. Partea proastă e că fiecare aşteaptă altceva. Cum nu există femei perfecte, aşa nu există nici bărbaţi perfecţi. Ar fi bine să nu ne mai pierdem timpul alergând după perfecţiune.
Suntem blestemaţi să ne iubim, să ne înţelegem şi să trăim cu toate micile noastre defecte de care nu suntem conştienţi decât atunci când le observăm la ceilalţi.
Posteaza comentariu