Încă mai e criză, dar una ciudată. Cu oraşe blocate de autoturisme, cu oameni care aleargă după cadouri, cu o adâncă nesiguranţă în ce priveşte viitorul, dar şi cu o poftă de viaţă ce sfidează orice pesimism. Cam aşa se desfăşoară aceste Sărbători.
De la euforia din 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, în doar patru ani ne aflăm alături de toţi ceilalţi europeni într-o stare de incertitudine calmă. Nimeni nu ştie cum va fi în 2012, dacă va mai exista moneda unică, dacă situaţia economică se va îmbunătăţi sau se va înrăutăţi, dar parcă ne pasă din ce în ce mai puţin de asta.
Şi sub acest strat de nesiguranţă detaşată se poate observa că lumea totuşi funcţionează.
Cumva, oamenii s-au întors în magazine. Se cumpără, se caută, se găteşte, se fac planuri pentru Crăciun. A dispărut euforia aceea din 2007 şi beţia banilor picaţi din cer, a se citi ”din credite de la bănci”. Fiecare român preţuieşte mai mult ceea ce câştigă destul de greu în aceste zile şi nu mai e dispus să risipească, dar e dispus să cheltuie. Poate aşa ar trebui să fie viaţa, cu mai puţine iluzii, cu mai puţine scheme de îmbogăţire rapidă, cu mai multe bucurii simple ce se nasc din efortul fiecăruia.Cred că 2011 a fost mai bun ca 2010, dar nu a fost uşor. Pentru unii a părut a fi un duş rece care i-a ajutat să realizeze că sunt pe cont propriu.
Posteaza comentariu