Cărtărescu şi Herta Muller în războiul cuvintelor

Mircea Cărtărescu, autorul bestselerului românesc ”De ce iubim femeile?”, se află într-un puternic conflict literar cu laureata premiului Nobel din 2009, Herta Muller.

Scriitoarea născută în România, dar care e emigrat în Germania în 1985, a declarat, la sfârşitul lunii septembrie, când s-a aflat la Bucureşti pentru lansarea unei serii de autor de către editura Humanitas, că scriitorii din România n-au protestat suficient împotriva dictaturii. Herta Muller a mai spus că mulţi dintre ei au preferat să se ascundă într-un Turn de fildeş, să se protejeze, aceasta fiind în opinia scriitoarei o formă de colaboraţionism.

Nedreptatea unui Nobel

Mai multe personalităţi ale culturii româneşti s-au simţit lezate de acuzaţiile scriitoarei stabilite în Germania. Printre cei care au reacţionat public se află Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu. Ultimul a publicat vineri un text în ”Evenimentul zilei”, intitulat ”O nedreptate”. Mircea Cărtărescu consideră că laureata premiului Nobel se înşală când spune că scriitorii români n-au protestat împotriva dictaturii lui Ceauşescu.

”Mai întâi, că dictatura comunistă din România nu a fost asemănătoare cu cea din Cehia, Ungaria sau Polonia. A fost o dictatură abjectă, primitivă, asiatică. Havel nu şi-ar fi putut scrie cărţile în închisoare la noi căci ar fi fost băgat la criminalii de drept comun şi la homosexuali sau ar fi fost omorât în bătaie ca Gheorghe Ursu. Elita politică românească, la fel ca şi elita intelectuală, fuseseră distruse fizic în anii ’50 şi ’60. Numai în anii ’70, în perioada micii liberalizări, a fost posibilă şi la noi disidenţa. Au urmat însă anii ’80 şi dictatura personală a lui Ceauşescu, regimul de teroare al Securităţii, singura epocă pe care şi Herta, şi eu am trăit-o ca adulţi”, scrie Cărtărescu.

Teroarea comunistă

”În numeroase pagini din eseurile ei, Herta Muller vorbeşte despre frică. Teroarea comunistă era concretă ca un miros înspăimântător de cadavru. Nici Dimov, nici Gellu Naum, nici Radu Petrescu, nici Mircea Horia Simionescu, nici Mircea Ivănescu, nici cei mai mulţi optzecişti n-au vorbit direct împotriva sistemului, căci a vorbi direct era sinucidere, cum Herta Müller o ştie foarte bine, căci nici ea n-a riscat”, scrie în ”Evenimentul zilei”, autorul Levantului.

Această controversă culturală este importantă pentru România. Ea se desfăşoară în văzul întregii lumi şi asta pentru că e implicată o câştigătoare de Nobel. Rezultatul acestei lupte de idei poate salva opera şi memoria scriitorilor care au trăit şi lucrat în vremea dictaturii lui Ceauşescu. Scrierile lor pot deveni interesante pentru publicul lumii, sau, dimpotrivă, asupra acestora se poate aşeza acuzaţia de non-combat şi de neimplicare socială în vremuri tulburi.

”Eu nu am decât acest petic de hârtie. Dar, dacă aş avea puterea unui laureat Nobel, aş mătura, ca budiştii, iarba pe care calc, ca să nu strivesc din greşeală vreo gâză. Nu aş vrea să ajung vreodată să condamn un om pe baza unei conversaţii particulare”, scrie Cărtărescu în încheierea articolului său, făcând referire la influenţa culturală a Hertei Muller şi cum poate ea salva sau condamna scriitorii din epoca lui Ceauşeşscu.