Astăzi am citit de Dora, ultima dragoste a poetului. Am văzut-o în urmă cu 20 de ani. Era îmbrăcată în negru, deşi, el, poetul, murise cu alţi 20 de ani înainte.
Nu ştiam dacă încă ţinea doliu, dar Dora era şi mai frumoasă. Faţa ei de copilă neprihănită devenise aspră. Privirea ei era de oţel, dar în spatele ochilor simţeai pasiunea. Fără să vrea, Dora e un simbol al unei iubiri fierbinţi a poetului, plină cu înfrângeri, precum viaţa. E atât de greu să porţi o asemenea povară. Să fii iubita poetului, să nu poţi să faci altceva. Orice gest al tău să fie considerat o trădare a memoriei lui.
© Copyright:
Și bărbații au suflet. Dora, iubita poetului, s-a pierdut prin lume ca să trăiască
Privirea ei era de oţel, dar în spatele ochilor simţeai pasiunea. Fără să vrea, era un simbol al unei iubiri fierbinţi, plină cu înfrângeri, precum viaţa
paul-teodorescu
Posteaza comentariu