Poate copilul tău începe să pună întrebări și dorești să-i oferi un răspuns informat. La urma urmei, prăjiturile adorabile, în formă de iepurași și coșurile de Paște sunt foarte distractive, dar nu au mare legătură cu motivul pentru care creștinii sărbătoresc Duminica Paștelui. Iată adevărata poveste a originilor iepurașului de Paște.
Povestea adevărată a iepurașului de Paște
De la rădăcinile europene ale creaturii mitice până la sosirea ei în America colonială și până la povești de origini relativ recente, care datează din secolul al XIX-lea, îți vom arăta cum se separă realitatea de ficțiune și vom dezvălui povestea adevărată a iepurașului de Paște.
De unde a apărut iepurașul de Paște?
Iepurașul, numit inițial „Oschter Haws” sau Iepurele de Paște, care ascunde ouă colorate pentru copiii cuminți, provine din Germania. Cea mai veche mențiune cunoscută, conform A Dictionary of English Folklore, este un text german din 1572:
„Nu vă faceți griji dacă iepurașul de Paște vă scapă; dacă ne lipsesc ouăle lui, vom găti cuibul.”
Trecem mai departe, până în 1682, și îl găsim pe medicul și botanistul german Georg Franck von Franckenau povestind copiilor despre Oschter Haws, care a ascuns ouă în grădină, pe care copiii le-ar vâna - la fel ca vânătoarea noastră de ouă de Paște.
În Germania, ca și în America și în alte părți ale lumii, tradițiile în jurul iepurașului de Paște au devenit mai elaborate cu timpul, prezentând iepurași de ciocolată și ouă de ciocolată, precum și jucării tematice.
Când a venit iepurașul de Paște în America?
Legenda lui Easter Bunny (iepurașul de Paște) a traversat continente, ajungând în comunitățile olandeze din Pennsylvania, din America colonială, nu mai târziu de 1757 (și posibil mai devreme), conform articolului lui Stephen Winick, cercetător la Centrul de viață populară americană al Bibliotecii Congresului, intitulat „On the Bunny Trail: In Căutarea iepurașului de Paște.”
Cercetătorul susține că a ajuns la concluzia că, cel mai probabil, acesta este anul corect – 1757 - în care un tânăr artist pe nume Johann Conrad Gilbert a emigrat în Pennsylvania din Germania. Mai târziu, Gilbert avea să producă două desene celebre ale iepurașului de Paște – cea mai timpurie dovadă a unui Easter Bunny american. Întrucât artistul trebuie să fi cunoscut tradiția germană încă din tinerețe, scrie Winick, ar fi purtat-o cu el peste Atlantic.
Scrierile din anii 1800 încep să ne arate o imagine mai completă a tradițiilor olandeze din Pennsylvania, cu amintiri despre copii care construiau cuiburi, uneori folosindu-și bonetele (predecesoarele coșurilor noastre de Paște) și lăsând flori comestibile pentru a încuraja iepurașul de Paște să depune ouă colorate. După biserică, în Duminica Paștelui, copiii participau la vânătoare de ouă și la alte jocuri.
Ce legătură are iepurașul de Paște cu Isus?
Iepurașul de Paște nu este menționat în Biblie și nu are legătură cu povestea învierii lui Isus, pe care creștinii o sărbătoresc în Duminica Paștelui. Iepurii domestici și iepurii de câmp, împreună cu ouăle, sunt simboluri generale ale primăverii și reînnoirii, care au fost integrate în această sărbătoare, de-a lungul secolelor.
Aceste simboluri au, totuși, unele legături cu arta și tradițiile creștine. Iepurii de casă și iepurii de câmp au fost de multă vreme asociați cu mama lui Isus, Maria, relatează Scientific American.
Pictura din secolul al XVI-lea „Madona iepurelui” a artistului italian Titian, de exemplu, o înfățișează pe Maria cu un iepure alb lângă ea.
Adevărul despre ouăle colorate ascunse de Easter Bunny
Ce știm despre ouăle colorate ascunse de Easter Bunny? În mod tradițional, ouăle nu erau consumate în timpul împlinirii creștine a Postului Mare, conform A Dictionary of English Folclore, ci, în schimb, erau conservate sau fierte, pentru a le păstra pentru Paște. Deși nu este o legătură directă cu Iepurașul de Paște, ea face lumină în privința întrebării: De ce atât de multe tradiții de Paște (decoruri, jocuri, povestea Iepurașului de Paște), și toate se concentrează în jurul ouălor, care au ajuns să simbolizeze învierea lui Isus.
Iepurașul de Paște este păgân?
Concluzia: nu există nicio legătură clară între iepurașul de Paște și păgânismul antic. O legendă populară spune că zeița anglo-saxonă a primăverii, Eostre (sau zeița germanică Ostara, în funcție de versiune), a transformat o pasăre într-un iepure de câmp, după care, iepurele, recunoscător, a depus ouă colorate, în semn de mulțumire. În timp ce această poveste pare să ofere un răspuns la acea întrebare - „De ce iepurașul de Paște nu este un pui?” - iată cum devine iepure. Această legendă pare să dateze doar din secolul al XIX-lea.
Winick dezvăluie mitul în articolul său „Ostara și iepurele”, urmărind legenda până la rădăcini. Cea mai veche legătură între iepure și Ostara, pe care a putut-o găsi, datează din 1874, când profesorul și filologul german Adolf Holtzmann a gândit: „Iepurele de Paște este inexplicabil pentru mine, dar probabil iepurele era animalul sacru al Ostara; la fel cum există un iepure de câmp pe statuia [zeiței celtice] Abnoba”, adăugând mai târziu: „… iepurele trebuie să fi fost odată o pasăre, pentru că depune ouă. …”
De acolo ați putea spune că jurnaliștii epocii, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, au primit un iepure sălbatic, iar așa-numitele legende „păgâne” au proliferat.
De unde vine cuvântul “Paște”
Se presupune că acest cuvânt – Paște - se referă la zeița Eostre, noțiune care datează dintr-un text din secolul al VIII-lea al călugărului englez Beda. Gândirea actuală este că asemănarea dintre cuvinte provine din traducerea termenului latin pentru Paște în germană veche, potrivit Brittanica.
Lăsând la o parte poveștile cu iepurași sălbatici, este posibil ca iepurii să fie venerați în culturile păgâne. Arheologul britanic Nina Crummy a sugerat că broșele cu „motiv iepure”, din epoca târzie a fierului și perioada romană târzie, găsite grupate în zonele asociate cu Eostre, ar putea indica existența unei zeități celtice sub formă de iepure.
În plus, relatează The Guardian, scheletele antice de iepuri de câmp și găini care au fost îngropate cu grijă în Marea Britanie, fără urme de măcelărie, fapt ce indică statutul special al animalelor – și dă credibilitate relatării lui Iulius Caesar că „britonii consideră că este contrar legii divine să mănânce iepurele, puiul sau gâsca. Ei le cresc, totuși, pentru propriul lor amuzament sau plăcere.”
Iepurașul de Paște este adevărat?
Iepurașul de Paște nu este real. Dacă vă gândiți să discutați acest adevăr cu un copil, pentru prima dată, Good Housekeeping oferă sfaturi bune despre cum și când să le spuneți copiilor adevărul despre Iepurașul de Paște. Dar dacă ai un copil iscoditor care și-a cam dat seama de șmecherie și pune întrebări, ai putea să-l anunți că este în regulă să te prefaci, de distracție – copiii o fac de secole, până la urmă.
Un caz concret, această amintire a copilăriei din 1850, publicată în numărul din 1950 al The Pennsylvania Dutchman (prin Winick):
„Paștele era vremea ouălor colorate, iar copiilor li s-a spus că le-a depus un iepure. Deși am fost prezent când ouăle erau colorate și nu aveam încredere în iepure, am insistat mereu să pregătesc un cuib în grădină printre tufele de coacăze; iar când m-am dus acolo dimineața următoare, eram sigur că voi găsi ceea ce mă așteptam.” — Joseph H. Dubs (1838-1910)
Unde trăiește iepurașul de Paște?
Evident, în Insula Paștelui, conform programului oficial de urmărire a iepurașului de Paște. Situată în sud-estul Oceanului Pacific, insula și-a primit numele în 1722, când exploratorul olandez Jacob Roggeveen a descoperit-o, în Duminica Paștelui.
Insula fiind casa lui Easter Bunny, după cunoștințele noastre, este o completare modernă la mitologia Iepurașului de Paște.
Posteaza comentariu