"Dragi angajaţi şi inspectori sociali,
Vreau să vă mulţumesc pentru că m-aţi făcut fericită, dându-mi un cămin nou şi călduros. Acum am o casă drăguţă şi primesc trei mese pe zi. Eu sunt Marie Rose Surprenant. Când eram bebeluş am suferit mult şi voi v-aţi ocupat de cazul meu. Eram bolnavă şi nu puteam să merg. Nu puteam merge pentru că aveam coloana ruptă şi nu puteam fi vindecată. Aşa că au vrut să ştie cum am păţit asta. Dar eu am minţit că am căzut din pat. Atunci v-aţi implicat voi şi m-aţi ajutat, nu aţi mai lăsat pe nimeni să-mi facă rău.
Cred că dacă nu mă ajutaţi voi viaţa mea ar fi fost şi acum un chin şi eu aş fi fost singură. Pentru că ei nu m-ar fi ajutat, nu m-ar fi hrănit şi m-ar fi bătut când plângeam. Dar acum sunt mult mai bine. Acum am un mediu fericit. Sunt înconjurată de oameni deştepţi.
Viaţa mea e mai bună acum. Dar singurul lucru care mă înnebuneşte este căţelul nostru, Jo. Sforăie la fel de tare ca un aspirator, parcă e un om bătrân. Am şi două pisici, pe care le cheamă Gypsy şi Mr. Fluffy. Gypsy e toată gri şi are ochii verzi. Îi place să se joace cu şoareci de jucărie, să-şi ascută gheruţele, e foarte curioasă şi ne priveşte tot timpul. Mr. Fluffy e o pisică cu pete albe şi negre, tot cu ochii verzi. Îi place să doarmă pe scaunul ei de plajă de la 10 dimineaţa până la 5 după-amiaza. Dar noaptea e activă (...)
Vreau să continuaţi ceea ce faceţi pentru ca lumea să fie un loc mai bun şi să ajutaţi copiii să se simtă în siguranţă. Şi mai vreau ca oricât de mare sau de mic este un caz să încercaţi mereu să ajutaţi copiii.
Cu drag,
Marie"
Posteaza comentariu