Întâi de toate, se cuvine să-l salutăm pe cel care părăsește scena. Privindu-l în ultima zi de mandat pe cel care a condus România, înțelegem mai întâi cum nu va fi noul președinte.
Odată cu plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, Româna iese din zodia președintelui-jucător și intră într-o nouă fază. Este timpul pentru un alt fel de președinte, lucru cvasievident încă dinainte de alegeri: oricare dintre cei doi candidați ar fi câștigat disputa electorală s-ar fi încadrat într-o altă tipologie decât cel care a deținut funcția de președinte.
E un proces natural și, trebuie spus, binevenit. La capătul a două mandate dense, în care a jucat întotdeauna ofensiv și a consumat o energie enormă, Traian Băsescu îi predă succesorului său o cu totul altă instituție decât cea pe care a preluat-o. Orice se poate spune despre cel care a deținut timp de un deceniu funcția supremă, dar nu și că ar fi avut un rol șters.
Așa cum a promis, Traian Băsescu a fost președinte până în ultima zi a mandatului său. Și mai ales, acel președinte care și-a propus să fie: implicat, decis, impunător dar și provocator, uneori dur, alteori pus pe glume și pe "hăhăit", nemilos cu adversarii.
Politician experimentat, i-au plăcut întotdeauna mizele mari și riscante. Un "killer" profesionist acerb, care și-a lichidat politic fiecare adversar care a îndrăznit să-l înfrunte. Toți cei care au jurat că-i vor pune pielea în băț au sfârșit jalnic, iar lecția pe care au primit-o demonstrează că atunci când hăituiești bestia în sălașul său ai face bine să fii nu doar curajos, ci și suficient de inteligent ca să știi că de acolo nu mai există cale de întoarcere dacă iese prost.
Niciunul dintre cei care l-au înfruntat pe președintele-jucător n-a supraviețuit în aceeași stare în care se afla înainte de a porni cu surle și trâmbițe la atac. Viața le-a arătat că Băsescu e genul care nu se sfiește să te fugărească și să sară gardul, șifonându-și costumul, dacă l-ai înjurat. Iar dacă ai noroc și scapi azi, mâine nu te iartă. Și pe deasupra, te va face de râs în tot cartierul.
Traian Băsescu a mers până la capăt de fiecare când a crezut în miza lui: a jucat la cacealma, a plătit și cu sec. Adept al ofensivei, a impus mereu un ritm de forță în acțiunile politice și în dezbaterile publice în care s-a implicat, iar asta i-a adus și multe probleme, nu doar victorii. S-a descotorosit ușor de oameni care i-au fost și i-ar mai fi fost de mare ajutor, s-a asociat cu alții care l-au pus în dificultate, a spus multe vorbe care apoi l-au făcut să recunoască cu candoare "a greșit".
Băsescu a fost președintele timpului său. Autor al unor declarații antologice, el rămâne în istorie așa cum s-a priceput mai bine: președintele care a impus lupta la baionetă împotriva corupției și atacurilor la adresa justiției, președintele care a întărit profund legăturile cu partenerii occidentali în toate punctele-cheie ale acordurilor de cooperare și președintele care a pus instituțiile "la treabă", pornind și reglând continuu mecanismele de funcționare ale statului de drept, defecte sau sabotate. Toate marile teme din agenda sa sunt bifate astăzi, la predarea ștafetei, iar asta contează cel mai mult. "Am câştigat enorm pentru onoarea care mi s-a făcut de români să le fiu preşedinte 10 ani. Câştigul este enorm", a spus el, la finalul ultimei conferințe de presă ca președinte al României.
Posteaza comentariu