În aceste zile, opinia publică s-a împărţit în mai multe tabere în urma acuzaţiilor unui părinte cum că un elev s-a târât în genunchi pentru a-şi mări nota la matematică.
Sunt trei poziţii pe care se situează cei implicaţi: cei îngrijoraţi şi care susţin mărturia părintelui, cei care spun că totul n-a fost decât o glumă nevinovată şi scepticii, cei care afirmă că nu au suficiente date pentru a putea să-şi formeze o opinie.
Dar ce s-a întâmplat cu adevărat la Liceul Tudor Vianu? Pentru a ne apropia de adevăr, ar trebui să facem abstracţie de acest caz şi să vedem care-i treaba cu şcoala situată pe poziţia a cincea în ţară după media notelor la admitere.
Promovabilitatea la acest liceu este 99%. Au fost ani, de exemplu 2012, când toţi elevii liceului au luat examenul de BAC, media de admitere e de cel puţin 9,50 şi şcoala are cam 100 de olimpici în fiecare an care ajung în faza pe ţară la discipline precum matematică, informatică, fizică, bilogie, chimie, la care se adaugă cel puţini zece olimpici medaliaţi internaţional. Liceul Tudor Vianu e o instituţie de elită. În acelaşi timp, e şi una publică. Adică părinţii nu plătesc taxe de şcolarizare. Nu oficial - pentru că meditaţiile intensive făcute încă din clasa a cincea pentru a avea o brumă de şansă de a intra la un astfel de liceu nu le contabilizează nimeni.
© Copyright: depositphotos
La şcoală în România. Ce s-a întâmplat cu adevărat la Liceul Tudor Vianu?
Pentru a ne apropia de adevăr, ar trebui să facem abstracţie de acest caz şi să vedem care-i treaba cu şcoala situată pe poziţia a cincea în ţară după media notelor la admitere.
Comentarii (6)
Ce frumos e totul cand NIMIC NU AI A SPUNE! Cand am vazut ca a dat like autorul dezastrului de pe FB am stiut ca e o prostie de articol. Dupa ce am citit, m-am convins. Se pare ca TU, AUTORUL ARTICOLULUI SI EL AUTORUL BASMELOR DE PE FB v-ati saturat de mers in genunchi: tu ca sa scrii prostii, el ca sa fie director. Treaba voastra. Noi nu mergem in genunchi.
Nu am inteles nimic din mizgalitura asta, ca articol nu pot sa-i spun, ceea ce nu e de mirare, jurnalism nu mai exista in RRomania de ani buni, asa ca.... sa traim bine.
Jalnic articol - nu am priceput nimic din ce urmăreşte cel/cea care l-a scris. Pe de o parte afirmă că acest liceu este cel mai performant, majoritatea absolvenţilor săi au un asemenea nivel de cunoştinţe încât sunt acceptaţi la universităţi internaţionale, iar pe de altă parte, se afirmă că aici dascălii învaţă elevii că viaţa înseamnă umilinţă. Pt frazele INADMISIBILE de mai jos, scrise cu convingere de redactor, acesta AR TREBUI DAT AFARĂ din sistem. Sunt o mulţime de situaţii în România de azi în care trebuie să te târăşti în genunchi pentru a rezolva ceva. Nu ar fi mai bine să deprindem acest tip de comportament de pe băncile şcolii? Dar de ce o parte dintre elevi şi dintre părinţi sunt de acord cu muşamalizarea acestui incident? Răspunsul e simplu: dacă nu ar fi de acord, prestigiul liceului ar avea de suferit, în timp, cei mai buni elevi ar începe să caute o altă soluţie, profesorii şi-ar vedea statutul ameninţat şi ar pierde din veniturile obţinute cu meditaţiile. Totul se leagă, iar un sistem croit greşit produce drame şi monştri. Liceul ”Tudor Vianu” nu e singular, aceeaşi poveste se repetă maniacal la toate şcolile ”bune” din Bucureşti şi din ţară. În România, nu e loc pentru un elev relaxat, pozitiv, liber şi principial. Ori face parte din elită, ori e lăsat în urmă de sistem şi ajunge o loază. Dacă un inspector, un director, un profesor nu poate profita de pe urma copilului tău, atunci fii sigur, drag părinte, că va fi lăsat de izbelişte. Citez: "
Eu cred că toată întîmplarea a fost scoasă dintr-un context destul de nostim pentru clasă. Ca să generalizezi şi să pui etichete nu e fair-play. Pînă la urmă nu obligă nimeni elevii să meargă la un liceu de elită şi dacă reuşesc trebuie să-şi asume această elită. Cu toate regulile ei. Dacă nu, e nevoie şi de forţă de muncă de nivel mediu... aşa e viaţa. Eu zic să nu aruncăm cu noroi mai ales că liceul şi-a demostrat cu rezultate eficienţa. Comentariile de mai sus sînt dure dar la obiect.
Totuși, știi ce vrei, autorașule? După tine munca și perfecționismul sunt noncalități. Ce e bine pentru tine și nenorociții pe care îi aperi chipurile subtil? Superficialitatea, nu? Se vede!
Chiar asa? Nici n-am sa ma uit sa vad cine a scris articolul (Penibil, de altfel, draga pisi), dar pariez ca este un/o repetent/a recidivant/a, cu o singura "calitate": invidia; si-l/o asigur ca profesorii de la Vianu au "fumat" multi ca el/ea la viata lor. Si ca sa inchei in aceeasi nota, da - sunt profesor (la o universitate din Caraibe), da - am creier; da - sunt elitista... dar nimeni nu e perfect, nu-i asa? Numai ca unii oameni pot fi excelenti in domeniul lor, ceea ce inseamna si ca sunt ingrozitor de exigenti cu ei insisi in primul rand. Si asta tine si de respect: fata de sine, fata de meseria aleasa si fata de elevi. Ceea ce tu, draga pisi, n-ai sa fii in stare sa-ntelegi niciodata - dovada: acest articol jalnic, deplorabil. Nu meriti nici macar sa-ti zic sa-ti fie rusine, pentru ca nu cred ca ai notiunea de rusine, cum nu ai nicio notiune. De nimic. Faci umbra pamantului degeaba.
Posteaza comentariu