Mulţi oameni de ştiinţă s-au declarat intrigaţi de apariţia subită a vieţii pe Terra, în urmă cu 3,8 miliarde de ani, în acelaşi timp în care condiţiile de care ar fi nevoie pentru a susţine viaţa au devenit perfecte.
Alţi cercetători merg şi mai departe pe firul acestei idei şi spun că întreaga noastră galaxie, Calea Lactee, abundă în forme de viaţă.
Chandra Wickramasinghe, profesor de astrobiologie la Universitatea Buckingham, care susţine de mult timp teoria panspermiei, crede că Terra se află într-un schimb constant de materii organice şi chiar de materie vie cu planetele şi sistemele solare din apropiere.
El a participat recent la publicarea mai multor studii care au dezvăluit existenţa unor rămăşiţe fosilizate ale unor microorganisme, găsite în meteoriţi, şi a unor organisme microscopice de tipul algelor care trăiesc în atmosfera înaltă a Terrei, care ar fi fost aduse acolo de comete.
"Aceasta a fost o ipoteză în trecut, pur teoretică, dar acum avem dovezi care o susţin. Percepţia (asupra panspermiei, n.r.) se schimbă încet, dar sigur", a spus profesorul britanic.
Într-un articol publicat la începutul acestui an în Journal of Astrobiology, editat de profesorul Wickramasinghe, el şi colegii lui au descris felul în care ei cred că viaţa a ajuns pe Terra: "Studiile recente au dus la identificarea unui număr de 900 de exoplanete în apropiere de Terra, situate într-un volum mic de spaţiu din galaxia noastră. Extrapolările efectuate pe baza acestui studiu au dus la obţinerea unui număr estimativ de 140 miliarde de sisteme planetare locuibile doar în galaxia noastră, iar cele mai multe dintre ele sunt asociate cu stele din clasa piticelor roşii stinse. În acest context, distanţa minimală până la un sistem planetar care poate să întreţină viaţa este de doar câţiva ani-lumină. Această distanţă interplanetară relativ scurtă este uşor de străbătut de particule de praf cosmic, deşeuri cosmice, meteoriţi şi comete. Materialele care sunt expulzate în spaţiu cu viteze mai mari decât «viteza de evadare» din sisteme planetare precum Sistemul Solar urmează orbite hiperbolice care le aduce până la o stea din apropiere, aşadar, probabilitatea unei «capturi» directe ar fi, în general, foarte mică. Totuşi, praful cosmic submicronic, ce include bacterii şi virusuri, eliberat de bolizii cometari aflaţi în tranzit, chiar dacă aceştia se află pe orbite hiperbolice, ar putea fi cu uşurinţă oprit de discul interplanetar din sistemul planetar recipient şi, astfel, să «infecteze» planetele locuibile".
Mai simplu spus, microorganismele şi moleculele organice de pe cometele care trec pe lângă planete pot fi depozitate pe acea planetă.
Posteaza comentariu