Ne-am strans o grămadă, suntem peste 200, și până acum n-au existat certuri nasoale sau bârfe. Oamenii chiar se ajută între ei, fiecare face cum și cât poate și nu se întâmplă să nu sară careva dacă apare vreo problemă; fie că e vorba doar de pierdut timpul în anturaj la o bere sau că e vorba de suport și sfaturi legate de orice subiect al tranziției, băieții sunt acolo; Patrick, Alexander, Maxi, Rami, Kai, Madalin, Octav, Andrei, Elias, Zee, Niki, Chriss, Victor, Jamie, Ana-Michael, Nemo, Andry și încă mulți alții.
Sasha și Patrick (”nănuțu`”)
Pe plan profesional, ce a urmat după corporație?
În corporație, am decis să nu mă mai întorc. Am vrut să lucrez cu oameni și pentru oameni, așa că am supraviețuit cu proiecte și freelancing. Iar Universul mi-a dat un cadou și-am avut cel mai frumos loc de muncă din toată lumea: am lucrat cu copiii! Se numea Clubul de Educație Alternativă de la școala 141 (e chiar școala al cărei tavan a căzut în mai 2017). Acolo am cunoscut cele mai frumoase ființe și tot acolo am realizat ce oameni extraordinari sunt copiii.
Ce făceai acolo?
Eram proful de mate, proful de cultură civică, proful de protest, omul cu sfatul, dascăl, supervizor la ora de engleză de la 5B, șoferul microbuzului care îi ducea la muzee, evenimente și pe stadion să vadă meciuri de fotbal; plus prof suplinitor la fotbal. În club, îi lăsam să se joace pe calculator, să cânte la darabane, să stea peste program ca să se distreze, îi ajutam la teme și la dileme de viață, le ascultam poveștile și încercam să-i învăț cum să câștige lupta cu sistemul de educație rasist și clasist. La schimb, ei respectau regula de aur: Fără violență în Club sau oriunde se află domnu` Sasha.
Copiii știau povestea ta?
Nu... I-am iubit tare mult pe copiii mei de la 141 și mi-a fost chiar foarte greu pentru că trebuia să-i mint și să mă ascund de ei. Nu știau că sunt trans, iar cei de la Policy Center nu m-au susținut când le-am zis că aș vrea să le vorbesc copiilor și că nu mă simt deloc ok să fiu stealth.
("Stealth" e atunci când o persoană transgender poate să-și trăiască viața ca o persoană cisgender și, practic, încearcă să îngroape trecutul trans. "Cisgender" e cealaltă identitate de gen, cea cu care se identifică majoritatea oamenilor. Eu nu-s cisgender si nici stealth, deși am ceva la care noi, tot in jargon, ii spunem "passing privilege" - adică sunt mereu confundat cu un bărbat cisgender).
Povestește-ne puțin și de partea aceasta cu identitatea în acte. Cum își poate schimba numele o persoană trans?
Cu buletinul a fost chiar o epopee. Chiar dacă era vizibil că testosteronul își face treaba, am ales o vreme să nu fac nimic în direcția actelor. Până în 2018, numele de botez (și marker-ul de gen) a rămas neschimbat. Practic, am fost când băiatul cu poză și nume de fată (și 2 la CNP) și dă-i cu explicații când era nevoie să prezint actele, când băiatul cu poză de băiat și nume de fată (și 2 la CNP) și iar dă-i cu explicații. Între timp, m-am mișcat și am schimbat numele pe cale administrativă, iar acum a mai rămas doar 2-ul acela, dar dau mai puține explicații că sare mai greu în ochi.
Între toate relele cu pacostea asta de carte de "identitate", a existat totuși și partea plină a paharului. Din cauza numelui și-a "sexului" am avut ocazia să le vorbesc și să le explic despre identitatea transgender la tot felul de oameni - la jandarmi, la polițiști, la ăia de la bancă, la urgență, la casa de schimb valutar, la grăniceri, la aeroport, la facultate, la etc.
Vi se pun întrebări tâmpite? Care sunt cele mai deranjante lucruri care vi se spun?
Ooo, da! Spre exemplu, la numele vechi îi spune "dead name" (numele trecut în neființă), în jargon, și este unul din cele mai urâte lucruri să întrebi o persoană trans cum o chema înainte. Pentru mine, asta e o curiozitate pe care, pur și simplu, n-o pricep oricât de mult îmi storc creierii. Printre lucrurile urâte pe lista noastră se mai află și: să ne greșești pronumele, să ne întrebi ce suntem - fete sau băieți? - după ce ți-am spus deja care este identitatea noastră de gen, să ne întrebi de "operații", să consideri că organul genital cu care ne-am născut e cel care ne decide identitatea de gen, să fii om al legii și să nu știi măcar de existența persoanelor trans de la tine din țară, să fii medic și să n-ai habar cum să ne ajuți, să fii dascăl și să ne distrugi identitatea. Sau să fii părinte și să nu-ți susții copilul transgender.
Asta, ultima, doare cel mai tare. Câteodată, atât de nasol doare, încât unii copii preferă să se sinucidă decât să treacă prin calvarul de a fi respinși de propria lor familie. Noi așa l-am pierdut în ianuarie pe Mishu, unul din băieții din comunitate...
Privind înapoi, ce a însemnat tranziția pentru tine?
Tranziția pentru mine a însemnat drumul către mama. Până să mă apuc de T, noi doi n-am fost niciodată apropiați. Din păcate, n-am avut niciodată o relație, nu reușeam deloc să găsim calea de mijloc. Eu căutăm mereu afecțiunea ei, iar ea era ca un arici și se mai și ștergea pe obraz după ce o pupam. Ea își dorea să-mi găsesc un băiat frumos, deștept și cu bani și să mă mărit, iar mie îmi plăceau fetele și nu sunt materialist deloc. Eu voiam să știu dacă mă iubește, iar ea voia să știe dacă mă mai duc la facultate. Mama e pragmatică, determinată și puternică, iar eu sunt vizionar, aerian și nonconformist.
Comentarii (11)
Ceea ce ai reușit cu siguranță a fost să te transformi dintr-o fată frumoasă într-un “bărbat” urât. Felicitări!
Plang...... dar nu de fericire ca “ti-ai gasit genul” ci de cat de mult s-a lasat omenirea “dusa de nas” de diavol. Atat de mult incat sa se creada ca Dumnezeu ar fi putut sa greseasca atunci cand a decis ce o sa fiti si cum o sa aratati . Plang cand vad cum va incurajati voi “cei loviti de soarta “, “neprivilegiati”,”neantelesi”....si cum credeti ca lumea ar putea “supravietuii” , doar cu cei ca voi. Da..... as accepta “genul “ vostru daca mi-ati dovedii ca puteti procreea. Ca puteti sa “Cresteti si sa umpleti pamantul”. Nu spun ca este usor, nu spun ca nu este real ceea ce se intampla..,, dar stau si ma intreb!?!?!!!.....S-a gandit vreunul dintre voi sa se intoarca spre Dumnezeu si sa ceara eliberare? In toate cercetarile voastre, v-ati gandit sa cercetati si alta platforma?,.. sa vedeti cati asa zisi transgenderi, homosexuali..si tot ce cuprinde lgbtq..etc, si-au gasit “vindecarea” si s-au “pocait” de confuzia pe care au avut-o? Ati vazut cati au “revenit “ la ce erau de drept, dupa ce L-au cunoscut pe Dumnezeu? Dar nu...va este mai usor sa taiati, sa adaugati sau sa schimbati , intr-un cuvant sa “interveniti “ in creatia Lui Dumnezeu. Si mai rau.... sa activati, sa militati si sa incurajati si pe altii. De-aia avem copii confuzi, drag queens predand prin gradinite, parade de ciudati urland pe strazi . PROCREATI!... si va cred. Sunt impotriva voastra?...NU. Ma rog pentru voi! I se poate intampla oricui?...Da. Dar nu “hranii” dorinta asta.... trateaz-o! Este dovedit stiintific ca nu te nasti cu nici una din aceste “afectiuni”(lgbtq ....z). Totul este in capul vostru....Nu dati curs acestor dorinte, nu le lasati da va acapareze...... nu v-ati nascut asa! Dumnezeu NU GRESESTE!..., POCAITI-VA!
Un om frumos! Multumim pentru articol.
Te pup si te imbratisez maxim, fratioru meu frumos si dulce.
Dumnezeule mare cum îmi dau lacrimile citindu-te parcă îți și aud vocea ta superbă și simt prin toți porii vibeul acela de om frumos și cald . Îți doresc din toată inima atâta fericire cât să dea pe afară precum ne aduci tu nouă cu prezența ta în inimile noastre. Te așteptăm cu dor la revederi de toată pomina. Te pup frățior
Mi-a plăcut interviul dat de Sasha. Este bine că pot afla puncte de vedere în mod direct fără ca intermediarii să intervină cu părerile și comentariile lor. Să fii sigur că drumul pe care tu ți l-ai ales este drumul cel bun, iar orice alt drum pe care ți l-ar impune altcineva nu va fi drumul tău, deci nu va fi drumul cel bun.
Ma bucur ca am dat peste articolul asta. Eu am trei copii. Doua fete si un baiat. De fapt o fata, un baiat si un baiat nascut fata. Primul meu copil care in curand va face 13 ani. Mi-a luat ceva timp pana sa accept ideea, sa ma obisnuiesc cu gandul ca fata mea e de fapt baiat. Am trecut prin tot felul de stari si am avut tot felul de ganduri. Da, sunt o mama open minded insa educatia traditionala isi spunea totusi cuvantul. Pana la urma mi-am impus sa imi schimb gandirea, sa accept ca nu e o tragedie, ca e copilul meu, indiferent cum ar fi, ca asta nu e un handicap, din contra, cred ca e ceva special si am observat ca persoanele cu disforie de gen in general sunt creative, super smart si diferite, inovatoare, cu o alta viziune asupra lumii si lucrurilor. In fine, ideea e ca am inteles ca trebuie sa ii fiu alaturi, avem cumva de luptat cu mentalitati invechite, priviri curioase ori dezaprobatoare, cadre didactice inguste la minte, copii rautaciosi, etc. Am decis sa imi sprijin copilul indiferent ce alegeri va face. Numai sa fie fericit, intr-o lume din ce in ce mai nefericita. Imi doresc sa se schimbe multe in Romania in privinta asta, mai ales din punct de vedere legal. Inca suntem mult in urma, raman muta cand vad intoleranta si rautatea altora. Vorba ta, ce sa ai cu un om care nu ti-a facut nimic rau? E necesara educatia in scoli, educatia aia sexuala care nu li se face acasa copiilor, dar in primul rand educatie morala, nici aia nu li se face. Se preda in schimb religia care nu face decat sa ii inraiasca si prosteasca si mai mult. Exact ce face religia de secole, ca sa indobitoceasca poporul. Am deviat de la subiect. Multumesc pentru ca existi si ca exista oameni ca tine. Asa stiu ca mai exista speranta ca ai mei copii sa traiasca intr-o lume mai buna.
Uite, cred ca n-ai reusit sa ajungi la pagina asta asa ca iti las si aici opinia mea. Are un pic de legatura cu ce-ai comentat tu. "Eu cred că așa ne țin dezbinați. Mai întâi, creează niște pericole inexistente din viețile unor oameni simpli ca mine și ca ceilalți din comunitatea trans sau LGB, și-apoi îi întărâtă pe restul împotriva noastră. Și cât noi, plebea, ne scandalizăm că sexul nu înseamnă doar organe genitale, ci e ceva complex, și că mai există și identitatea de gen care nu e doar una, ci sunt o grămadă, ei pot sa ne dezinfecteze liniștiți cu Hexi Pharma, să ne îndoape cu GMO-uri, să ne taie pădurile și s-o țină din foamete în foamete și din războaie în războaie."
Un barbat frumos, generos, neobosit, dedicat, sufletist - asa cum a comentat cineva mai sus. Vreau sa adaug ca e un om destept : inteligent + cult - iar asta niveleaza orice handicap, il reduce pana la insignifiant
Multumesc frumos pentru acest minunat interviu cu dragul meu prieten, Sasha! Am toata dragostea si stima pentru acest barbat frumos, generos, neobosit, dedicat, sufletist!
cu astfel de oameni, născuți cu handicap. Unelepot fi coptectate deja de medicină, altele. Nici un om, dacă are o gândire naturală, ecologică, pe pricipiul dezvoltării durabile, nu se poate obișnuii cu unii, care din moft își schimbă sexul.
Posteaza comentariu