- Pe cine admiraţi, în mod special, dintre toate emblemele istorice ale culturii române?
- Îmi este greu să vorbesc despre cineva anume. Avem multe personalităţi remarcante care au promovat cultura acestei ţări peste hotare şi care au rămas nemuritori prin plusul adus acestei naţiuni, prin tradiţie, generând istorie. Marii artişti nu pot fi decât mari oameni. Măreţia este dată de capacitatea de A DĂRUI. Nu pot să nu vorbesc despre Maria Tănase, care anul acesta împlineşte 100 de ani de la naştere, diamantul folclorului românesc. O personalitate artistică unică în lume şi un om cu spirit umanitarist. Dăruia pe scenă, dăruia şi în afara scenei. Ascensiunea sa artistică a venit ca urmare a măreţiei spirituale. A fost un om generos, milos, plin de pasiune. Pasiunea pentru iubire. Iubirea de folcor şi iubirea de oameni. Şi-a dăruit banii copiilor săraci pentru burse de studiu. Asta este definiţia unui artist, şi dacă vorbim despre modele, avem aici un model complex.
- Din punctul dvs. de vedere, sunt românii patrioţi?
- Eu cred că românii nu îşi cunosc istoria, nu îşi apreciază ţara. Ne lipseşte mândria naţională. Când acest proces de recuperare a identităţii se va încheia, cu siguranţă vom fi şi patrioţi. Românii sunt un popor de oameni demni, şi luptători!
- Cum credeţi că va evolua cultura în România, în următorii ani, ţinând cont de contextul social, economic, politic şi educaţional de astăzi?
- Sunt optimist. Oamenii au nevoie de adevăr, de rădăcini, de esenţă. Ce se petrece acum este o întoarcere către noi înşine, ca popor. S-a ajuns la un nivel de saturaţie care nu poate genera decât ceva bun. Sălile de concert sunt din ce în ce mai pline şi asta mă bucură şi îmi dăruieşte speranţă. Economic, piaţa îi va semăna pe cei mai buni. Nu poate fi decât o competiţie justă. În politică sunt multe voci tinere, revoltate, pline de forţă şi de hotărâre. Cu siguranţă acest lucru va schimba în bine şi sistemul educaţional. Părinţii devin mai atenţi şi mai preocupaţi de acumulările culturale ale copiilor şi de educaţie.
- Profesional vorbind, care a fost prima dvs. iubire?
- Prima mea iubire a fost, este şi va rămâne, iubirea pentru tata. Am fost preluat educaţional de tatăl meu începând cu vârsta de 3 ani. Preot fiind, şi-a sacrificat viaţa pentru iniţierea mea în muzică şi în arte. După doi ani, cu zeci de ore de muzică şi studiu, la vârsta de 5 ani dirijam orchestre simfonice şi cântam din voce. Folclorul a fost hrana sufletului meu, iar acum reprezintă esenţa menirii mele, de a promova România, prin adevărata sa tradiţie şi obiceiuri, peste tot în lume. Este dorinţa tatălui meu şi vocea sufletului meu, de a dărui speranţă şi iubire oamenilor.
- Cum aţi descoperit pasiunea pentru muzică?
- Tatăl meu a trezit în mine pasiunea pentru muzică. Nu îmi amindesc de mine decât cântând cu pasiune ore întregi. Cântecele personalităţilor artistice din acea vreme şi cântecele scrise de tatăl meu. „Cântecul chitarei moarte” este un cântec iniţiatic, compus de tatăl meu, pe care abia la maturitate i-am înţeles sensul.
- Când aţi simţit că sunteţi cel mai mândru de dvs, de-a lungul profesiei?
- Când am înfiinţat prima şcoală de nai în Chicago. Atâţia copii pentru care eu eram un idol, un model, un vis. O emoţie mai pură şi mai înaltă, nu există. Mă simt mândru de mine de fiecare dată când, prin concertele mele, aduc un plus de speranţă celor care sunt în nevoie şi îl fac pe tata mândru de mine. „Donez acest copil umanităţii”, aşa spunea tatăl meu tuturor. Acesta este mesajul pe care tata l-a lăsat în urmă, după ce s-a stins din viaţă şi aceasta este menirea mea.
- Care sunt cele mai valoroase, mai de preţ, lucruri pentru dvs., ca individ?
- Credinţa în Dumnezeu, scena şi familia. Trinitatea care îmi oferă echilbru şi care mă inspiră să creez, să DĂRUIESC, să urmez dorinţa tatălui meu şi să îmi îndeplinesc menirea artistică, dar şi cea umană, de soţ, tată şi fiu. Eu personal cred că mi-am sacrificat viaţa personală, iubind foarte mult. Nichita Stănescu spunea că „soldatul şi artistul n-au viaţă personală“. E un foc care te arde, o patimă. Dar niciodată n-am fost egoist, ci dimpotrivă.
Pentru astfel de români precum Nicolae Voiculeţ a luat naştere „Români pentru o lume”, campania naţională de responsabilitate socială iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache.
E rândul tău să pui România pe hartă!
Mai multe detalii pe www.romanipentruolume.ro şi pagina oficială de Facebook a campaniei.
„Români pentru o lume” reprezintă un omagiu adus marilor personalităţi româneşti ce au adus mândrie şi glorie României, peste tot în lume şi aduce în atenţia fiecăruia dintre noi pe co-naţionalii noştri care, prin activitatea lor, rămân nemuritori. Finalitatea acestei campanii o constituie organizarea unui concurs naţional online (pe www.romanipentruolume.ro şi pe pagina de Facebook) de tribut adus culturii sau unei personalităţi anume, prin care oameni din domenii diferite ale culturii se vor putea înscrie astfel încât să dedice o pictură, o compoziţie, o sculptură, un poem, etc. În urma unui vot de specialitate şi prin votul sponsorilor, cei selectaţi vor merge în finală, unde vor fi jurizaţi de către un juriu de specialitate şi de către public. Câştigătorii vor primi burse de studiu în România şi în străinătate.
Campania se desfăşoară online, la adresa www.romanipentruolume.ro şi pe pagina de Facebook,, unde puteţi găsi mai multe detalii despre acest nou proiect cultural al Fundaţiei Sergiu Celibidache.
Foto: arhivă personală
Posteaza comentariu