Fenomenul va fi vizibil din toată România, momentul său de maximă intensitate urmând să fie înregistrat la ora 11.56, a declarat pentru Mediafax doctorul în astronomie Magda Stavinschi, cercetătoare la Institutul Astronomic al Academiei Române.
"Eclipsele de Soare, paradoxal, deşi se văd foarte rar din acelaşi loc de pe suprafaţa Pământului, sunt mai dese decât eclipsele de Lună, doar că eclipsele de Lună se văd în orice parte a globului care are Luna deasupra orizontului. Eclipsele totale de Soare, cum a fost cea de la 11 august 1999 (vizibilă din România, n.r.), sunt destul de dese, una este şi cea din data de 20 martie. Doar că din România ea se vede ca eclipsă parţială de Soare. Este adevărat că este foarte importantă, pentru că acoperirea discului solar este de peste 50%. Dar acum trebuie să ţinem seama că nu se va face întuneric ca la o eclipsă totală de Soare, temperatura nu va scădea foarte mult, dar totuşi se va comporta Soarele ca şi cum ar trece un nor compact în dreptul lui. O eclipsă de Soare are întotdeauna loc când Luna este la faza de Lună nouă. Spre deosebire de eclipsele totale de Lună, care au loc când Luna este la faza de Lună plină. După eclipsa din 20 martie urmează şi o eclipsă totală de Lună, pe 4 aprilie. Deci ele sunt în general în echipe, în grupuri, Soare cu Lună", a explicat Magda Stavinschi.
Ea a atras atenţia că eclipsa parţială de Soare de vineri, din întâmplare, are loc în ziua echinocţiului de primăvară - 20 martie ora 22.45 GMT (21 martie, 00.45 ora României).
"În cazul eclipsei din 20 martie, care, din întâmplare, este şi ziua echinocţiului, primul contact, momentul când începe să fie acoperit discul soarelui, este la 10.48, iar eclipsa se termină la 13.04. Dar maxima, adică atunci când este acoperirea mai mare, are loc în jur de ora 11.56", a explicat Magda Stavinschi.
Din Europa, eclipsa de Soare de vineri se vede ca parţială, însă în România eclipsa va avea "o acoperire destul de interesantă, de peste 50% din discul soarelui". "Este suficient ca să ne ofere un spectacol foarte frumos", mai spune Magda Stavinschi.
Ea precizează că, în partea de nord a Oceanului Atlantic, înspre Polul Nord, eclipsa de Soare va fi totală.
Deşi aceste eclipse sunt destul de frecvente, Stavinschi precizează că zonele din care pot fi observate acestea sunt foarte înguste.
"Cea mai recentă eclipsă totală de Soare a avut loc în 13 noiembrie 2012, numai că aceasta a fost vizibilă din nordul Australiei, din Pacificul de Sud. A mai fost tot în 2012 una inelară de Soare, în China. Din Europa a mai fost vizibilă o eclipsă parţială în 2011, în noiembrie. Deci ele sunt destul de frecvente", a spus Stavinschi.
"La 11 august 1999, când a fost într-adevăr o eclipsă spectaculoasă, fâşia de pe suprafaţa Pământului de unde a putut fi văzută eclipsa a fost de 110 kilometri. Deci, în raport cu suprafaţa Pământului, aceasta a fost o fâşiuţă extrem de îngustă şi numai oamenii care se află în acea zonă pot să o vadă ca totală", a explicat aceasta.
După eclipsa de Soare din 20 martie vor urma mai mulţi ani fără eclipse, a spus Magda Stavinschi. "O eclipsă vizibilă din ţara noastră va avea loc la 1 iunie 2030, dar o eclipsă aproape totală de Soare vizibilă din Bucureşti va avea loc abia la 3 septembrie 2081", a spus Magda Stavinschi, precizând că o altă eclipsă totală de Soare va avea loc în anul 2236.
"Deci eclipsa de Soare este un eveniment pentru România destul de rar. Nicio şansă să observăm din Bucureşti sau din România o eclipsă totală de Soare foarte curând", a precizat cercetătoarea.
Ea a explicat pentru Mediafax şi cum se produce o eclipsă de Soare: "Este, să spunem, o coincidenţă. Diametrul Soarelui este de vreo 400 de ori mai mare decât diametrul Lunii, iar distanţa între Pământ şi Lună este cam de 400 de ori mai mică decât distanţa dintre Pământ şi Soare. Această coincidenţă face ca la acele faze de Lună nouă sau Lună plină alinierea celor trei corpuri - Pământ, Lună şi Soare - să permită ca unul dintre ele să le obtureze, să le acopere formal pe celelalte şi în felul acesta se produce (...) Studiile noastre arată că, în timp, Luna se îndepărtează, nu mult, 4 centimetri pe secol, dar, dacă ne gândim la viaţa planetei noastre, la un moment dat, peste milioane de ani, s-ar putea ca nici să nu se mai producă eclipse totale. Dar, deocamdată, cel puţin câteva sute de ani, cu siguranţă urmaşii noştri vor avea posibilitate să le observe".
Posteaza comentariu