"După moartea ei, ne-a ţinut, multă vreme, în braţe, tata. Mama a avut un cancer ganglionar. S-a stins după chinuri cumplite, dureri cumplite, pe care le îndura cu zâmbetul pe buze, atunci când intram în vârful picioarelor în odaia ei. Mi-o amintesc şi astăzi, înconjurată de un abur plin de dragoste. Avea un nume foarte frumos, pe care vreau să-l duc mai departe. Dacă voi avea o fetiţă, o să doresc s-o botez cu numele mamei mele. Un nume românesc, cu un fel de... savoare italienească. O chema Mariela. Cu un singur l. Da, un singur l, pentru că <<italienismele>> nu prea ţineau la Braşov", şi-a continuat Horia Brenciu destăinuirea.
"Pe tata îl cheamă Radu Horia Brenciu. Nu ştiu de ce i se spune Harry. Tata nu prea cânta, dar îi place foarte mult muzica de toate felurile. El a fost <<inspector CFI>> - Controlul Financiar Intern. Meseria îl ducea în diverse puncte ale ţării, aşa încât, după moartea mamei mele, ne ducea peste tot după el, pe fratele meu şi pe mine", a mai povestit Horia Brenciu în interviul respectiv.
Comentarii (2)
...., intrucat asa se spune pana la Parastasul de 6 saptamani! Horia, mama, esti mereu pe buzele mele! Mereu spun la necunoscatori ca fiul meu, medic si ec. marketing, decedat acum 1 an, la 42 de ani, de infarct absolut, era copia fidela a ta si a lui Teo, combinate! Daca te cunosti si o stii, si pe Teo cum este, asa era COPILUL meu scump si drag si, nu numai ca era jovial si pontos ca voi, inteligent si cu spirit ludic, performant si incadrat in cotidian, ci si credincios, familist, fidel (casatorit 19 ani ), empatic, altruist, genereos etc, iar "cireasa pe tort" este ca a fost la fel ca voi, "OM de TELEVIZIUNE" iscusit, punand pe rol si dand detenta la TV, "3TV" si la "TeleUniversitaria", dar eu, eu ca mama, am vrut ca ai mei copii sa faca Medicina, sa nu apara invidie / gelozie intre cumnati ca unii o duc mai bine! Atat de mult te venera fiul meu, incat al doilea fiu al lui(acum e bacalaureant, la un Liceu dn capitala ) se numeste HORIA! Daca ai citit aici sau in "Gandul" un articol in care o Doamna "la varsta a 3-a" te respecta si te apreciaza,enorm eu sunt aceea! Copilul meu "era fratele tau siamez", ca spirit, ca atitudine, ca suflet, ca valori morale! De cand ai hotarat sa mai iei, la umarul tau, si destinul a 2 adolescente, ale sotiei tale superbe, Copilul meu te iubea, si mai mult; si noi toti, la fel! Sa va dea Domnul tot ce e mai bun pe lume si neaparat SANATATE si IMPLINIRI, , tie, sotiei si FEMININELOR tale! -------------------------- P.S. Stai linistit, ca sunt convinsa ca o duci bine ""in Matriarhat"! --------------------------------------------------------------------------------* Dumnezeu sa-i odihneasca pe mamica ta profesionista !"
Cine a scris acest articol e o persoană lipsită de bun simţ. Nu îi este ruşine să facă un subiect FIERBINTE din suferinţa unui om? A murit un bătrân la o vârstă venerabilă. Lăsaţi fiul să-l plângă în linişte, dar să se şi gândească la faptul că şi-a avut tatăl alături până la această vârstă, când este matur, pe picioarele lui. Durerea este normală, orice despărţire doare. Dar e lipsit de bun simţ să se facă din ea un subiect de bârfă - adică articol de mahala.Atâţia copii îşi pierd ambii părinţi la vârste fragede, trăiesc în orfelinate sau, mai rău, în canale. De ce nu se scrie despre ei? Nu e un subiect care să facă senzaţie, nu? Ruşine
Posteaza comentariu