Dosar Eva. Morţii anului 2014: Szobi Cseh a fost răpus de cancer
2014 n-a adus doar lucruri bune. A fost un an în care ne-am despărțit de câteva personalități însemnate. Rămânem cu amintirile reușitelor lor extraordinare și cu regretul că ne-au părăsit prea devreme.
"Buză de iepure" a rezistat cu optimism în fața bolii nemiloase
Cascadorul Szobi Cseh s-a stins din viață, în noaptea de 31 iulie spre 1 august, la Institutul Clinic Fundeni, la vârsta de 71 de ani, fiind diagnosticat cu mielom multiplu. El a murit în jurul orei 03.00, după o grea suferinţă, în urma complicaţiilor renale hepatice, cardiace şi pulmonare severe, care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat.
Szobi Cseh fusese internat la Fundeni din 20 iulie, în stare foarte gravă, fiind diagnosticat din iulie 2012 cu o formă de cancer al sângelui, cu complicaţii, caz în care rata de supravieţuire este de 6-8 luni, potrivit medicilor.
Cascadorul a fost diagnosticat în iulie 2012 cu mielom multiplu micromolecular în stadiul 3, o formă de cancer al sângelui, prezentând încă de atunci afectare renală şi tumori osoase. În general, rata de supravieţuire în cazul de mielom multiplu fără complicaţii este de 18 luni, dar în cazul în care există şi afectare renală rata de supravieţuire este între 6 şi 8 luni, a precizat medicul.
Szobi Cseh a urmat radioterapie şi chimioterapie imediat după diagnostic, evoluţia sa fiind bună. În mai 2013, medicii au constatat o progresie a bolii, cu tumori osoase, afectare hepatică şi renală.
Astfel, Szobi Cseh a fost internat de mai multe ori şi a urmat radioterapie şi chimioterapie.
Ultima oară, a fost internat în 20 iulie, în urgenţă, în stare foarte gravă, însă atunci se deplasa singur, a mai spus Coriu, caracterizându-l pe Szobi Cseh drept "un luptător".
Soţia şi cei doi copii i-au fost tot timpul alături. Potrivit managerului Institutului Clinic Fundeni, Carmen Orban, Szobi Cseh a supraviţuit mai mult decât este menţionat în literatura de specialitate, o dată graţie optimismului său, dar şi tratamentului primit pe durata spitalizării.
Szobi Cseh fusese internat la Fundeni din 20 iulie, în stare foarte gravă, fiind diagnosticat din iulie 2012 cu o formă de cancer al sângelui, cu complicaţii, caz în care rata de supravieţuire este de 6-8 luni, potrivit medicilor.
Cascadorul a fost diagnosticat în iulie 2012 cu mielom multiplu micromolecular în stadiul 3, o formă de cancer al sângelui, prezentând încă de atunci afectare renală şi tumori osoase. În general, rata de supravieţuire în cazul de mielom multiplu fără complicaţii este de 18 luni, dar în cazul în care există şi afectare renală rata de supravieţuire este între 6 şi 8 luni, a precizat medicul.
Szobi Cseh a urmat radioterapie şi chimioterapie imediat după diagnostic, evoluţia sa fiind bună. În mai 2013, medicii au constatat o progresie a bolii, cu tumori osoase, afectare hepatică şi renală.
Astfel, Szobi Cseh a fost internat de mai multe ori şi a urmat radioterapie şi chimioterapie.
Ultima oară, a fost internat în 20 iulie, în urgenţă, în stare foarte gravă, însă atunci se deplasa singur, a mai spus Coriu, caracterizându-l pe Szobi Cseh drept "un luptător".
Soţia şi cei doi copii i-au fost tot timpul alături. Potrivit managerului Institutului Clinic Fundeni, Carmen Orban, Szobi Cseh a supraviţuit mai mult decât este menţionat în literatura de specialitate, o dată graţie optimismului său, dar şi tratamentului primit pe durata spitalizării.
Margareta Pogonat, doamna teatrului românesc
Actriţa a murit pe 11 mai, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui cancer.
Margareta Pogonat s-a născut pe 6 martie 1933, la Iaşi, mama sa fiind actriţă, iar tatăl său, om politic.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1959, la clasa profesorului Alexandru Finti, după care şi-a făcut debutul în spectacolul de teatru "Două lozuri", în care a jucat împreună cu Grigore Vasiliu Birlic. La început a colaborat cu Teatrul de Stat din Botoşani, Teatrul Naţional din Iaşi şi Teatrul de Stat din Ploieşti.
Din 1974 şi până în 1998, când s-a pensionat, Margareta Pogonat a jucat doar pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, în piese precum "Patru lacrimi", "Oameni feluriţi", "Sentimente şi naftalină" şi "Omul care face minuni".
În cinematografie a debutat în anul 1957, cu rolul din filmul "Pasărea furtunii", alături de Mircea Albulescu, Ştefan Ciubotăraşu, Paul Sava, Costache Antoniu şi Fory Etterle. A mai jucat în filme precum "Două lozuri" (1957), "Lumină de iulie" (1963), "Meandre" (1966), "Legenda" (1968), "Tinereţe fără bătrâneţe" (1968), "Pope Joan" (1972), "Zestrea" (1972) şi "Trei scrisori secrete" (1974).
În 1975, Margareta Pogonat a jucat în filmul "Actorul şi sălbaticii", de Manole Marcus, distins cu două premii ale Asociaţiei Cineaştilor din România. A mai jucat şi în "Gloria nu cântă" (1976), "Regăsirea" (1977), "Clipa" (1979), "Visul unei nopţi de iarnă" (teatru TV, 1980), în serialul "Lumini şi umbre" (1993), "Gaiţele" (1993), "Binecuvântată fii, închisoare" (2002), serialul "Cuscrele" (2005) şi "Margo" (2006).
Margareta Pogonat a lucrat şi ca regizor, punând în scenă spectacole precum "Cineva are să vină" (de Jon Fosse), "Caii la fereastră" (de Matei Vişniec) şi "Gustul mierii" (de Shelagh Delaney). De asemenea, a predat actoria la universitate.
În 2009, Margareta Pogonat a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 1967, a primit medalia Meritul Cultural clasa I, "pentru merite în domeniul artei dramatice".
Margareta Pogonat s-a născut pe 6 martie 1933, la Iaşi, mama sa fiind actriţă, iar tatăl său, om politic.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1959, la clasa profesorului Alexandru Finti, după care şi-a făcut debutul în spectacolul de teatru "Două lozuri", în care a jucat împreună cu Grigore Vasiliu Birlic. La început a colaborat cu Teatrul de Stat din Botoşani, Teatrul Naţional din Iaşi şi Teatrul de Stat din Ploieşti.
Din 1974 şi până în 1998, când s-a pensionat, Margareta Pogonat a jucat doar pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, în piese precum "Patru lacrimi", "Oameni feluriţi", "Sentimente şi naftalină" şi "Omul care face minuni".
În cinematografie a debutat în anul 1957, cu rolul din filmul "Pasărea furtunii", alături de Mircea Albulescu, Ştefan Ciubotăraşu, Paul Sava, Costache Antoniu şi Fory Etterle. A mai jucat în filme precum "Două lozuri" (1957), "Lumină de iulie" (1963), "Meandre" (1966), "Legenda" (1968), "Tinereţe fără bătrâneţe" (1968), "Pope Joan" (1972), "Zestrea" (1972) şi "Trei scrisori secrete" (1974).
În 1975, Margareta Pogonat a jucat în filmul "Actorul şi sălbaticii", de Manole Marcus, distins cu două premii ale Asociaţiei Cineaştilor din România. A mai jucat şi în "Gloria nu cântă" (1976), "Regăsirea" (1977), "Clipa" (1979), "Visul unei nopţi de iarnă" (teatru TV, 1980), în serialul "Lumini şi umbre" (1993), "Gaiţele" (1993), "Binecuvântată fii, închisoare" (2002), serialul "Cuscrele" (2005) şi "Margo" (2006).
Margareta Pogonat a lucrat şi ca regizor, punând în scenă spectacole precum "Cineva are să vină" (de Jon Fosse), "Caii la fereastră" (de Matei Vişniec) şi "Gustul mierii" (de Shelagh Delaney). De asemenea, a predat actoria la universitate.
În 2009, Margareta Pogonat a primit premiul UNITER pentru întreaga activitate. În 1967, a primit medalia Meritul Cultural clasa I, "pentru merite în domeniul artei dramatice".
Aurel Cioranu, apreciat de Radu Beligan
Actorul de teatru şi film, cunoscut pentru activitatea sa de la Teatrul Bulandra din Bucureşti, a decedat pe 8 august, la vârsta de 84 de ani.
"Aşa a început teatrul pentru Aurel Cioranu, actor al Teatrului Bulandra din Bucureşti: «Zorii debutului meu au fost frumoşi. 'Nota zero la purtare' a fost primul meu succes, iar Beligan m-a văzut într-o seară şi m-a strigat: «Cioranu, mi-ai plăcut foarte mult, nu vrei să vii la noi la teatru?». Părăsirea scenei a fost discretă ca şi ieşirea din această viaţă. Ne luăm rămas bun de la un om sensibil, cald, generos şi binevoitor", se arată într-un comunicat emis de Teatrul Bulandra.
Născut pe 17 octombrie 1929, la Bucureşti, Aurel Cioranu a fost actor de teatru şi film. A absolvit în anul 1954 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
Printre spectacolele în care Aurel Cioranu a jucat la Teatrul Bulandra se numără: "Melodie varşoviană" de Leonid Zorin, regia Ivan Helmer (premiera 2 octombrie 1968), "Viteazul" de Paul Anghel, regia Valeriu Moisescu şi Petre Popescu (premiera 22 august 1969), "Puricele în ureche" de Georges Feydeau, regia Emil Mandric (13 decembrie 1969), "Ziariştii" de Alexandru Mirodan, regia Valeriu Moisescu (16 noiembrie 1971), "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (29 ianuarie 1972), "Ivanov" de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Taub (18 februarie 1975), "Militarul fanfaron" de Titus Maccius Plautus, regia Ioan Taub (8 februarie 1976), "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (9 februarie 1979), "Barbul Văcărescul vânzătorul ţării" de Iordache Golescu şi "Occisio Gregorii" de Samuil Vulcan, în regia lui Alexandru Tocilescu (8 iulie 1982), "Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie" de Jan Otcenasek, regia Valeriu Moisescu (30 iulie 1984).
De asemenea, el a jucat în spectacolele "Noţiunea de fericire" de Dumitru Solomon, regia Valeriu Moisescu (premiera 18 mai 1985), "Secretul familiei Posket" de Arthur West Pinero, regia Valeriu Moisescu (14 mai 1986), "Răzbunarea lui Cupidon" de Eugene Labiche, regia Ion Lucian (13 ianuarie 1991) şi "Somnoroasa aventură" de Teodor Mazilu, regia Tudor Mărăscu (31 martie 1995).
Actorul Aurel Cioranu a jucat în filmele "La Moara cu noroc" (1955), "Şi Ilie face sport" (1955), "Erupţia" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Doi vecini" (1958), "Aproape de soare" (1960), "Haiducii lui Şaptecai" (1971), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "Explozia" (1973), "Păcală" (1974), "Elixirul tinereţii" (1975), "Eu, tu, şi... Ovidiu" (1978), "De ce trag clopotele, Mitică?" (1981), "Învingătorul" (1981)", "O scrisoare pierdută" (spectacol TV, 1982), "Rămân cu tine" (1982), "Enigmele se explică în zori" (1987), "Omul din Buzău" (1988 - teatru TV).
"Aşa a început teatrul pentru Aurel Cioranu, actor al Teatrului Bulandra din Bucureşti: «Zorii debutului meu au fost frumoşi. 'Nota zero la purtare' a fost primul meu succes, iar Beligan m-a văzut într-o seară şi m-a strigat: «Cioranu, mi-ai plăcut foarte mult, nu vrei să vii la noi la teatru?». Părăsirea scenei a fost discretă ca şi ieşirea din această viaţă. Ne luăm rămas bun de la un om sensibil, cald, generos şi binevoitor", se arată într-un comunicat emis de Teatrul Bulandra.
Născut pe 17 octombrie 1929, la Bucureşti, Aurel Cioranu a fost actor de teatru şi film. A absolvit în anul 1954 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.
Printre spectacolele în care Aurel Cioranu a jucat la Teatrul Bulandra se numără: "Melodie varşoviană" de Leonid Zorin, regia Ivan Helmer (premiera 2 octombrie 1968), "Viteazul" de Paul Anghel, regia Valeriu Moisescu şi Petre Popescu (premiera 22 august 1969), "Puricele în ureche" de Georges Feydeau, regia Emil Mandric (13 decembrie 1969), "Ziariştii" de Alexandru Mirodan, regia Valeriu Moisescu (16 noiembrie 1971), "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (29 ianuarie 1972), "Ivanov" de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Taub (18 februarie 1975), "Militarul fanfaron" de Titus Maccius Plautus, regia Ioan Taub (8 februarie 1976), "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei (9 februarie 1979), "Barbul Văcărescul vânzătorul ţării" de Iordache Golescu şi "Occisio Gregorii" de Samuil Vulcan, în regia lui Alexandru Tocilescu (8 iulie 1982), "Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie" de Jan Otcenasek, regia Valeriu Moisescu (30 iulie 1984).
De asemenea, el a jucat în spectacolele "Noţiunea de fericire" de Dumitru Solomon, regia Valeriu Moisescu (premiera 18 mai 1985), "Secretul familiei Posket" de Arthur West Pinero, regia Valeriu Moisescu (14 mai 1986), "Răzbunarea lui Cupidon" de Eugene Labiche, regia Ion Lucian (13 ianuarie 1991) şi "Somnoroasa aventură" de Teodor Mazilu, regia Tudor Mărăscu (31 martie 1995).
Actorul Aurel Cioranu a jucat în filmele "La Moara cu noroc" (1955), "Şi Ilie face sport" (1955), "Erupţia" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Doi vecini" (1958), "Aproape de soare" (1960), "Haiducii lui Şaptecai" (1971), "Brigada Diverse în alertă!" (1971), "Explozia" (1973), "Păcală" (1974), "Elixirul tinereţii" (1975), "Eu, tu, şi... Ovidiu" (1978), "De ce trag clopotele, Mitică?" (1981), "Învingătorul" (1981)", "O scrisoare pierdută" (spectacol TV, 1982), "Rămân cu tine" (1982), "Enigmele se explică în zori" (1987), "Omul din Buzău" (1988 - teatru TV).
Dan Hăulică, un ambasador al României
Criticul de artă a murit pe 17 august, la Spitalul Elias din Capitală, unde era internat de mai mult timp, cu o maladie neoplazică (cancer) într-un stadiu avansat, asociată cu o boală cardiacă gravă.
Dan Hăulică, născut pe 7 februarie 1932, la Iaşi, a fost un eseist literar, critic de artă român, membru corespondent al Academiei Române în 1993, fost redactor-şef pentru o lungă perioadă de timp al revistei Secolul 20.
De asemenea, a fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (AICA), ales în 1981, şi preşedinte de onoare al aceleiaşi asociaţii.
În anii '90, a fost ambasador delegat permanent al României pe lângă UNESCO.
Dan Hăulică, născut pe 7 februarie 1932, la Iaşi, a fost un eseist literar, critic de artă român, membru corespondent al Academiei Române în 1993, fost redactor-şef pentru o lungă perioadă de timp al revistei Secolul 20.
De asemenea, a fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (AICA), ales în 1981, şi preşedinte de onoare al aceleiaşi asociaţii.
În anii '90, a fost ambasador delegat permanent al României pe lângă UNESCO.
Dinu Patriciu, fondator al PNL şi al primei firme din România
Dinu Patriciu, fondator al PNL şi cel care a înfiinţat Rompetrol, cea mai mare afacere privată construită şi vândută vreodată de un antreprenor român, prezent patru ani consecutiv în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume, a murit pe 19 august la un spital din Londra, la vârsta de 64 de ani.
Omul de afaceri suferea de mai mulţi ani de cancer. Medicul curant al lui Dinu Patriciu, Mihai Voiculescu, a declarat că omul de afaceri a murit la Spitalul Royal Free din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.
Dinu Patriciu urma un tratament pentru cancer la Londra. În decembrie 2012, Dinu Patriciu a fost supus unui transplant de ficat.
Profesorul Voiculescu a precizat că problemele hepatice ale lui Dinu Patriciu au apărut în ultimii trei ani, timp în care am făcut mai multe investigaţii la Spitalul AKH din Viena, la Spitalul Niguarda din Milano, dar şi la Londra. "Întrucât starea sănătăţii nu era bună, am început pregătirea pentru transplant. În urmă cu un an şi jumătate, Dinu Patriciu a fost supus unei intervenţii de transplant hepatic în spitalul din Milano. Problemele de serviciu însă l-au determinat să monitorizeze starea de sănătate într-un spital din Londra, respectiv Royal Free Hospital", a declarat pentru Mediafax prof. Voiculescu.
Patriciu deţinea active imobiliare în Germania, Suedia sau Polonia, evaluate la circa 1,1 miliarde de euro în mijlocul crizei. În România, portofoliul imobiliar al lui Dinu Patriciu cuprindea Romană Offices, Cubic Center şi Evo Center (în Pipera), Băneasa Business Center, Cascade Offices (Buzeşti) sau Floreasca 2 Business Center. Totodată, omul de afaceri a deţinut împreună cu fondul AIG/Lincoln clădirea de birouri Lakeview din Floreasca, vândută în anul trecut fondului NEPI.
Omul de afaceri suferea de mai mulţi ani de cancer. Medicul curant al lui Dinu Patriciu, Mihai Voiculescu, a declarat că omul de afaceri a murit la Spitalul Royal Free din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.
Dinu Patriciu urma un tratament pentru cancer la Londra. În decembrie 2012, Dinu Patriciu a fost supus unui transplant de ficat.
Profesorul Voiculescu a precizat că problemele hepatice ale lui Dinu Patriciu au apărut în ultimii trei ani, timp în care am făcut mai multe investigaţii la Spitalul AKH din Viena, la Spitalul Niguarda din Milano, dar şi la Londra. "Întrucât starea sănătăţii nu era bună, am început pregătirea pentru transplant. În urmă cu un an şi jumătate, Dinu Patriciu a fost supus unei intervenţii de transplant hepatic în spitalul din Milano. Problemele de serviciu însă l-au determinat să monitorizeze starea de sănătate într-un spital din Londra, respectiv Royal Free Hospital", a declarat pentru Mediafax prof. Voiculescu.
Patriciu deţinea active imobiliare în Germania, Suedia sau Polonia, evaluate la circa 1,1 miliarde de euro în mijlocul crizei. În România, portofoliul imobiliar al lui Dinu Patriciu cuprindea Romană Offices, Cubic Center şi Evo Center (în Pipera), Băneasa Business Center, Cascade Offices (Buzeşti) sau Floreasca 2 Business Center. Totodată, omul de afaceri a deţinut împreună cu fondul AIG/Lincoln clădirea de birouri Lakeview din Floreasca, vândută în anul trecut fondului NEPI.
Florin Tudose, răpus de infarct
Psihiatrul, în vârstă de 62 de ani, a murit, în după-amiaza zilei de 12 octombrie, în zona unei pieţe agroalimentare din localitatea Coşereni, judeţul Ialomiţa, după ce a căzut la pământ în momentul în care a încercat să urce în maşină la scurt timp după ce făcuse câteva cumpărături.
Potrivit unor surse din Poliţia judeţului Ialomiţa, Florin Tudose a oprit, duminică după-amiază, la piaţa agroalimentară din localitatea Coşereni, unde a făcut câteva cumpărături. În momentul în care a revenit la autoturismul cu care circula, psihiatrul s-a prăbuşit la pământ. Imediat a fost chemată o ambulanţă, însă medicii nu au mai putut face nimic pentru a-l salva, deşi au efectuat manevre de resuscitare timp de câteva zeci de minute.
În cele din urmă, a fost declarat decesul, ca urmare a unui stop cardio-respirator provocat de un infarct.
Potrivit medicilor, la faţa locului a fost trimis şi un echipaj SMURD de la Bucureşti, însă acesta a ajuns acolo când psihiatrul era deja decedat. Trupul neînsufleţit al psihiatrului Florin Tudose a fost transportat la morga spitalului din Urziceni.
Psihologul se afla în evidenţele medicilor de mai mulţi ani cu afecţiuni medicale, el suferind de hipertensiune arterială.
Tudose era şeful Clinicii de psihiatrie la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), profesor universitar şi doctor în ştiinţe medicale.
Potrivit unor surse din Poliţia judeţului Ialomiţa, Florin Tudose a oprit, duminică după-amiază, la piaţa agroalimentară din localitatea Coşereni, unde a făcut câteva cumpărături. În momentul în care a revenit la autoturismul cu care circula, psihiatrul s-a prăbuşit la pământ. Imediat a fost chemată o ambulanţă, însă medicii nu au mai putut face nimic pentru a-l salva, deşi au efectuat manevre de resuscitare timp de câteva zeci de minute.
În cele din urmă, a fost declarat decesul, ca urmare a unui stop cardio-respirator provocat de un infarct.
Potrivit medicilor, la faţa locului a fost trimis şi un echipaj SMURD de la Bucureşti, însă acesta a ajuns acolo când psihiatrul era deja decedat. Trupul neînsufleţit al psihiatrului Florin Tudose a fost transportat la morga spitalului din Urziceni.
Psihologul se afla în evidenţele medicilor de mai mulţi ani cu afecţiuni medicale, el suferind de hipertensiune arterială.
Tudose era şeful Clinicii de psihiatrie la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), profesor universitar şi doctor în ştiinţe medicale.
Nicolae Manea, legenda din Giuleşti
Fostul jucător, antrenor şi oficial al clubului Rapid a încetat din viaţă, în dimineaţa zilei de 15 decembrie, la vârsta de 60 de ani.
"Familia Rapid trece din nou prin momente grele. Fostul jucător, antrenor şi mai apoi oficial al clubului FC Rapid, Nicolae Manea, s-a stins din viaţă la 60 de ani după o lungă luptă cu o boală incurabilă. Condoleanţe familiei şi tuturor celor care l-au cunoscut! Dumnezeu să-l odihnească!", a anunţat clubul FC Rapid pe pagina de Facebook.
Nicolae Manea a evoluat la Rapid în perioada 1973-1987, iar apoi a antrenat echipa giuleşteană în mai multe rânduri.
În ianuarie, Nicolae Manea a preluat funcţia de preşedinte al FC Rapid, pe care a ocupat-o până la 3 octombrie.
"Familia Rapid trece din nou prin momente grele. Fostul jucător, antrenor şi mai apoi oficial al clubului FC Rapid, Nicolae Manea, s-a stins din viaţă la 60 de ani după o lungă luptă cu o boală incurabilă. Condoleanţe familiei şi tuturor celor care l-au cunoscut! Dumnezeu să-l odihnească!", a anunţat clubul FC Rapid pe pagina de Facebook.
Nicolae Manea a evoluat la Rapid în perioada 1973-1987, iar apoi a antrenat echipa giuleşteană în mai multe rânduri.
În ianuarie, Nicolae Manea a preluat funcţia de preşedinte al FC Rapid, pe care a ocupat-o până la 3 octombrie.
Cornel Diaconu, "părintele" generaţiei în blugi
Regizorul, scenaristul şi producătorul, cunoscut pentru filmul "Cenaclul Flacăra - Te salut, generaţie în blugi!", a murit, pe 23 decembrie, la vârsta de 65 de ani, din cauza unui cancer, în locuinţa sa din Bucureşti.
Cornel Diaconu s-a născut pe 13 septembrie 1949, în Galaţi. Şi-a început cariera ca operator de imagine, în 1974, lucrând la filmele "De bună voie şi nesilit de nimeni" şi "Fair Play". A debutat apoi ca regizor de filme documentare, precum pelicula de propagandă comunistă "Familia Mea" (1981), despre şantierul naţional al tineretului din Rovinari, judeţul Gorj, dar şi "Cele mai frumoase clipe", despre şantierul naţional al tineretului de la Combinatul siderurgic Galaţi.
A filmat spectacolele Cenaclului Flacăra în perioada 1982 - 1983, realizând şi filmul "Cenaclul Flacăra - Te salut, generaţie în blugi!", interzis timp de 25 de ani, iar în anul 1983 a regizat cu puţine din aceste filmări o peliculă de 65 de minute, cu acelaşi titlu, potrivit cinemagia.ro.
De asemenea, a regizat în 1982 scurtmetrajul "Tema 13 - Bătrâneţe", câştigător al marelui premiu la Festivalul Internaţional al Filmului de la Bilbao, Spania, "Salutări de la Agigea" (1984), "Escapada" (1986), pentru care a scris şi scenariul, "Nişte băieţi grozavi" (1987), "De ce are vulpea coadă?" (1988), "Întâmplări cu Alexandra" (1989), "Paradisul în Direct" (1997).
Cornel Diaconu a fost şi regizor şi producător de spectacole, a fost coproducător al filmului "A doua cădere a Constantinopolului" (1994), realizator al Festivalului Callatis, precum şi producătorul celebrului spectacol etno-rock simfonic susţinut de Felicia Filip şi formaţia K1 (2009).
Cornel Diaconu s-a născut pe 13 septembrie 1949, în Galaţi. Şi-a început cariera ca operator de imagine, în 1974, lucrând la filmele "De bună voie şi nesilit de nimeni" şi "Fair Play". A debutat apoi ca regizor de filme documentare, precum pelicula de propagandă comunistă "Familia Mea" (1981), despre şantierul naţional al tineretului din Rovinari, judeţul Gorj, dar şi "Cele mai frumoase clipe", despre şantierul naţional al tineretului de la Combinatul siderurgic Galaţi.
A filmat spectacolele Cenaclului Flacăra în perioada 1982 - 1983, realizând şi filmul "Cenaclul Flacăra - Te salut, generaţie în blugi!", interzis timp de 25 de ani, iar în anul 1983 a regizat cu puţine din aceste filmări o peliculă de 65 de minute, cu acelaşi titlu, potrivit cinemagia.ro.
De asemenea, a regizat în 1982 scurtmetrajul "Tema 13 - Bătrâneţe", câştigător al marelui premiu la Festivalul Internaţional al Filmului de la Bilbao, Spania, "Salutări de la Agigea" (1984), "Escapada" (1986), pentru care a scris şi scenariul, "Nişte băieţi grozavi" (1987), "De ce are vulpea coadă?" (1988), "Întâmplări cu Alexandra" (1989), "Paradisul în Direct" (1997).
Cornel Diaconu a fost şi regizor şi producător de spectacole, a fost coproducător al filmului "A doua cădere a Constantinopolului" (1994), realizator al Festivalului Callatis, precum şi producătorul celebrului spectacol etno-rock simfonic susţinut de Felicia Filip şi formaţia K1 (2009).
MAI MULT DESPRE:
cancer, deces, boala, spital, dinu patriciu, 2014, Florin Tudose, mortii, Margarea Pogonat