Reîntâlnirea cu soţia, cu iubita, cu copii sau cu rudele este momentul pe care orice militar american îl aşteaptă. Este o zi specială, iar fotografiile făcute cu acest prilej sunt emoţionante. Dar dincolo de romantismul acestor clipe stau multe eforturi şi suferinţă.
Oamenii nu ştiu că soţiile soldaţilor stau cel puţin şase luni, uneori chiar şi doi ani, departe de bărbaţii lor, tot timpul cu telefonul aproape, cu inima la gât, copleşite de dor şi de gânduri, înainte de ziua cea mare a întoarcerii.
Întoarcerea acasă este o sărbătoare minunată, dar viaţa de militar nu este ceva de invidiat, crede Nicole. Soţia, iubita, copiii, părinţii şi bunicii trebuie să se obişnuiască să-şi ducă viaţa de zi cu zi fără cel pe care îl iubesc. De multe ori, un soldat pierde cel mai frumos moment - naşterea copilului său.
De aceea, întoarcerea acasă a unui soldat e mai mult decât o întoarcere, e o revenire la viaţa normală, chiar dacă de cele mai multe ori este una temporară. Orice imagine care surprinde regăsirea celor dragi reprezintă o clipă pură de fericire, iar oamenii trebuie să înţeleagă că sunt norocoşi să-i aibă pe cei dragi lângă ei şi să se bucure în fiecare zi de acest avantaj pe care soldaţii nu-l au.