Mai mult, există speranțe că de la această descoperire s-ar putea ajunge la elaborarea unui tratament pentru ADHD. De asemenea, și autismul ar putea fi diagnosticat prin această metodă.
Cercetătorii au examinat mișcările ochilor copiilor în două jocuri VR și au folosit învățarea automata, pentru a încerca să depisteze anomalii la copiii cu ADHD. Tinerii au jucat EPELI, jocul dezvoltat anterior, și un al doilea joc numit „Shot the Target”, în care jucătorul este îndrumat să localizeze obiecte din jur și să le „împuște” uitându-se la ele.
Jocurile VR vor înlocui testele neuropsihologice standard?
În cadrul studiului, realizat pe 73 de copii, 37 au fost diagnosticați cu ADHD. „Am urmărit mișcările naturale ale ochilor copiilor în timp ce aceștia efectuau diferite sarcini într-un joc de realitate virtuală, iar acest lucru s-a dovedit a fi o modalitate eficientă de a detecta simptomele ADHD. Privirea copiilor cu ADHD s-a oprit mai mult timp asupra diferitelor obiecte din mediul înconjurător, iar privirea lor a sărit mai repede și mai des dintr-un loc în altul. Acest lucru ar putea indica o întârziere în dezvoltarea sistemului vizual și o procesare mai slabă a informațiilor decât la ceilalți copii”, a explicat Liya Merzon, cercetător doctorand la Universitatea Aalto.
Un avantaj major al acestei metode de diagnostic este că micuții pacienți o găsesc foarte distractivă, comparativ cu testele neuropsihologice.
„În plus, jocul aduce cu sine și o listă de cerințe ce ajută în viața de zi cu zi, cum ar fi spălatul dinților sau mâncatul unei banane. Jucătorul trebuie să își amintească sarcinile, în ciuda distragerilor din mediul înconjurător, cum ar fi televizorul pornit. Jocul măsoară totul: cât de mult face copilul (clic pe comenzi) și cât de eficient îndeplinește sarcinile. Eficiența se corelează cu funcționarea de zi cu zi, în timp ce copiii cu ADHD au adesea dificultăți”, explică Topi Siro, dezvoltatorul EPELI.
De ajutor în lupta cu deteriorarea memoriei, la vârstnici
Cercetătorii își exprimă speranța că aceste jocuri VR vor avea implicații terapeutice mai ample, precum o terapie digitală bazată pe jocuri sau ca ajutor în examinarea problemelor de limbaj și chiar a traumelor cerebrale. Oamenii de știință speră ca metoda să dea roade și în cazul adulților cu ADHD sau pentru cei care suferă de deteriorarea memoriei, pe fondul îmbătrânirii.