Cabinetul online al Centrului de Psihologie de Actiune si Psihoterapie - CPAP se adreseaza:
- persoanelor care locuiesc in tari in care limba vorbita este diferita de limba romana, limba materna. Este cunoscut faptul ca o relatie psihoterapeutica este mai dificila in alta limba decat in cea materna.
- persoanelor care prefera sa abordeze relatia cu un psihoterapeut in limita mai impersonala a virtualului.
- persoanelor care au dificultati in a se deplasa sau calatori.
- persoanelor care locuiesc in orase mici si sate in care nu poate sa functioneze un cabinet de psihoterapie.
Cabinetul online se caracterizeaza printr-un element unic, si anume introducerea unui cadru in spatiul virtual. Astfel, navigatorii trebuie sa stabileasca cu psihologul lor un contract stabil, discutat de ambele parti.
Consultatiile sunt oferite de psihologi cu practica in domeniu, formati in scoli de psihoterapie - psihanaliza si psihodrama. Fiecare psiholog are o camera a lui, in care sunt posibile sedintele, in baza unui programari. Confidentialitatea este asigurata la fel ca si in cazul oricarui tip de interventie psihologica.
Cabinetul online nu se poate constitui intr-un substitut al cabinetelor de psihoterapie si nici nu este un serviciu de consiliere. Activitatea de consiliere online este specifica si strict diferita de toate celelalte tipuri de activitate psihologica, constituindu-se intr-o psihologie virtuala, cu scopul intelegerii a ceea ce se intampla in campul psihologic al unei persoane.
Claudiu Ganciu, psiholog la CPAP, explica necesitatea infiintarii unui astfel de cabinet: "Cabinetul online a aparut in urma numeroaselor mesaje si solicitari online. Multe persoane, in special din afara tarii sau din localitati mici sau izolate, care nu au acces la o forma de interventie psihologica sau psihoterapeutica, au cerut de-a lungul timpului ajutor, atat pentru ei insisi, pentru cuplul din care fac parte, cat si pentru copiii sau adolescentii lor.
Am constatat ca, pentru un psiholog, un mesaj este necesar sa respecte anumite reguli: sa fie spontan, sa fie limitat ca timp, sa faca abstractie de tasta 'delete'. Corespondenta prin mail nu era satisfacatoare si eficienta, intrucat lipsea contactul direct.
Urmatoarea tentativa a fost pe forum direct dar, din pacate, pe forum nu exista confidentialitate si nici o motivatie corespunzatoare, astfel incat, desi cuprinde aspectul de relatie (psihologul fiind prezent in timp real), lipseste aplecarea spre o autocunoastere profunda, aspectele psihologice puse in joc in cadrul unei relatii tip forum fiind mai mult cognitiviste.
In acest context, ideea de a imbina mailul cu forumul, ca forme de comunicare, a aparut cu usurinta. Depasind (partial) aspectele tehnice, pentru care nu avem pregatirea necesara, am optat pentru un sistem de chat in cadrul unui cabinet virtual. Experienta a fost surprinzatoare - timp de doi ani, acest cabinet a fost testat in diferite ipostaze si s-a ajuns la o formula care, desi stim ca nu este cea definitiva, este functionala. Ramane ca, impreuna cu viitorii nostri pacienti, sa o perfectionam."
Comentariile 101-150 din 164
ceau..as avea nevoie si eu de id-ul unui medic psiholog...daca stie cineva..
Buna!am nevoie si eu de ajutor.Sunt cu un tip d un an si 5 luni insa parintii mei nu sunt deacord cu el...am incercat sa le explic k ne iubim k vrem sa fim fericiti dar degeaba...eu ma cert cu ei numai pot...dar nu vreau sa renunt la el si nici el la me...c sa fac?...am nevoie de un sfat cat mai repede.multumesc
buna.am 19 ani.si vb cu un tip care are 30 ani.avem 1 an si 4 luni de cand suntem impreuna.tin la el insa nu stiu dak merita sa mai continui. parintii imi spun k nu e pt mine,k eu sunt la facultate(an1) si k merit pe altcineva. pt k el e mai mare k mine si n-are ce viitor sa-mi oferek el mai pleaca prin strainatate,atat. mi imi este greu,pt k tin la el si nu ma intereseaza k nu are facul si ca e mai mare k mine. si oricum cel mai important pt mine s sa simt k sunt iubita.insa nu pot ramane imdiferenta nici la comentariile parintilor sau ale altor pers,caci mai este lume care comenteaza k nu merita sa stau cu el,k eu sunt prea tanara si sunt si la facultate,iar el ce face? pleaca prin strainatate si n-are ce-mi oferi.si uneori nici eu nu stiu ce sa fac. mi-e greu. cateodata le dau dreptate lor,cateodata imi urmez sentimentele.insa cum ar fi mai bine sa fac? va rog,ast rasp. id mess: troia_dana
am 35 de ani si am un prieten de 22 ani, ne iubim si ne intelegem foarte bine. si eu si el vrem un copil dar mie mi-e frica de diferenta de virsta,ma gindesc ce o sa fie mai tirziu.acuma eu nu arat de virsta mea dar cine stie ce o sa fie.mi-e foarte greu sa ma dispart de el si nici nu vreau numai ca ma gindesc foarte mult ce sa fac si uneori ma disper foarte tare.vreau un sfat.multumesc
sal sunt alina si am nevoie de un di a unui psiholog am ceva probleme si am nevoie de niste sfaturi:(( cat se poate de repede:(( va multumesc
deci am emotii foarte mari cand vad profesoara de chimie am emotiile foarte mari imi vine sa lesin cand o vad datimi un sfat sau sa am o consultatie cu un pshiholog nustiu ce sa mai fac am luat calciu ca am crezut ca am o cadere de calciu dar tot asa sunt nustiu ce sa mai fac ajutatima va rog frumos
as dori un id de mes al unui , unei doctor psiholog va multumesc
as dori un id de mes al unui , unei doctor psiholog va multumesc
sunt in divort, am nevoie de ajutor. Fostul sot cu toata lumea imprejur ma birfeste. nu mai rezist..........
Buna seara. Sunt casatorita si am o fetita -are 5 ani.Sotul a fost mult timp plecat acu cind e cu noi e foarte brutal-imi vorbeste urit. Cind incerc sa vad care e problema iarasi ma bruscheaza. Am incercat sa cer ajutor de la mama lui si ea m-a invinuit ca eu sunt vinovata de toate. Acu sunt foarte disperata si nu stiu ce sa fac ca nici sotyl nu e de partea mea. Sa devortez oare?
Firea unei femei este o enigma! Este ca si vremea. Tu crezi ca ea i-ti este datoare pentru aventura ta? Banii ti-au cumparat ce ai vrut! Fii multumit si incearca sa-ti amintesti de zilele bune! Daca ea ar avea o vina ar fii sa-ti fi facut un copil pentru care toti trei sa suferiti! Am doar o singura intrebare: tu ai accepta ca fata ta sa fie batuta de prietenul ei daca ea nu-l mai vrea? Chiar daca el ar fi de aceasi virsta cu ea?...poate chiar si obez? Invata din greseala altora. Si invata pe altii din greseala ta! Bafta in viata! Esti inca tinar!
Buna ziua. Am 38 de ani , sunt divortat de 8 ani, am o fata de 14 ani, iar in ultimul timp, adica de un an si 3 luni, am avut o relatie cu o fata de 22 de ani, colega cu mine de servviciu. Din start, mama ei care lucreaza cu noi, nu m-a acceptat deoarece eram mai mare cu 16 ani, si trecusem printr-un divort, basca am si copil. Indiferent de ce-i ofeream, cand era multumita, cand din te miri ce, incepea sa tipe la mine, si sa nu-i mai convina nimic.Am plimbat-o si la mare, si la munte, si la turci, unde anul asta a intervenit fatalul. A inceput sa se poarte urat cu mine, sa ma ignore, drept pentru care n-am mai rezistat, am batut-o si am trimis-o in tara. Facandu-i numai pe plac, incercand tot timpul sa-i alin suferintele cauzate de o mama alcoolica, si de abuzurile la care a fost supusa de primul (fostul) ei prieten, nu pot sa-nteleg de ce a devenit asa de nemultumita de toate si de tot. Imi respingea avansurile, ma trata cu indiferenta,iar cerinte avea cu duiumul. N-are o stare materiala buna.Pot spune cu mana pe inima ca pana la ea eu unul n-am ridicat mana niciodata la o femeie. M-a dus in pragul exasperari. Spre deosebire de mine care am scoala, fostul ei prieten era mecanic auto, un obez, si un agramat. Credeti ca nu l-a uitat pe primul, sau efectiv firea ei n-a lasat-o sa se implice normal in relatia noastra. Va rog frumos sa-mi raspundeti. Cu stima, Dan Klabacs
am si eu nevoie id unui psihologive am niste probleme mai personale..va rog mult
sal!!daca ma poate ajuta cnv, as avea nevoie de un id al unui medic psiholog deoarece mi-as dori mult sa aflu parerea domnului sau doamnei in legatura cu povestea vietii mele,cu traumele pe care le port cu mn ink din copilarie. va rog daca doreste cnv sa ma ajute ,sa o fak. multumesc mult!!!!!!
buna!am 17 ani si as vrea sa ma ajutati intr`o problema:(..am un prieten cu care sunt impreuna de 1 an si 4 luni:|..cam dupa 6luni de cand eram cu el lam mintit in legatura cu ceva:(..de atunci nu mai are incredere in mine:((..si zice mereu ca lam inselat(desi nu`i adevarat..n`as face asta:(()..nu stiu ce sa mai fac~X(..il iubesc mult de tot si as face orice pentru el..in vara el va pleca la lucru si a spus ca va face acelasi lucru ca si mine(adica ma va minti)..ajutati`ma va rog:(!..nu stiu ce sa mai fac:-<
vreau un id de psiholog sa vb ceva probleme importante ! nu e gluma!
cum ajutam un alcoolic sa constientizeze pericolul pentru sanatate pe care il reprezinta alcolul. cat timp dureaza sevrajul.
Am o problema ea consta in schimbarea de dispozitie si e foarte grava stiti pentru ca ma simt parasita de toti.ceas putea sa fac sa fiu mai plina de viata pentru ca simt cum mi se duce pamantul de sub picioare si nu pot sa mai rezist.Datimi un sfat ce sa fac?
sunt Andrei.de 6 ani am o relatie cu o fata cu 7 ani mai tanara decat mine.am aflat ca de 2 ani ea are o relatie cu un cunoscut.m-am intalnit cu el si am discutat si am aflat ca relatia lor a inceput la munca. Apoi am discutat cu prietena mea,viitoarea mea sotie,si ea a spus ca a gresit dar ca vrea sa ramana cu mine. Am incercat sa aflu motivele care au impins-o la acest gest. Mi-a spus ca nu a avut nici unul. Doar ca s-a intamplat. Desi e foarte greu am vrut sa ne continuam relatia pentru ca amandoi am investit mult timp si multe sentimente. Aveam multe planuri de viitor si am spus ca ar fi pacat sa aruncam toate acele momente frumoase din viata noastra. Problema este ca nu mai am incredere in mine,mi-e teama sa nu fac ceva gresit sa o pierd din nou. Cum as putea fi sigur ca nu se va mai repeta? Cum sa fac sa scap de gandurile negre?
am jumate de an de cind mam despartit de prietenul meu si acuma am cunoscut o alta persoana,la care tin mult la el si nu pot ca sa vb deschis cu el ma jenez un fel dar el este inchis in el nici nu discuta cu mine nimik,si imi pare ca pe linga mine mai are si alt apersoana pe care o uibeste cu adevarat,as vrea sami dati un sfat cum sal fac sa o uite si sami acorde atentie mai mult mia si eu din cauza asta nu ma mai simt om pe acest pamint ca stiu ca il voi pierde pe todeauna si va fi si mai rau.cer un sfat ce sa fac in acest caz cum sal fac sa se gindeasca la mine si sa fac sami apartina???????????????????????????????????????????/
Cum se explica faptul ca vb despre mine la persoana a 3-a(te pupa Mada,iti aduce Mada etc).Ce inseamna asta pt psihologi cu privire la caracter si din punct de vedere mintal?!
pana acum putin timp am avut o relatie de 4 ani!yo st micuta am 17 ani si am inceput relatia de cand eram mik....intre noi nu mai mergea nimic...si eu nu imi imaginez viata fara el si cum o sa trec yo peste aceasta relatie!!1va rog ajutatima cu un sfat ceva....:(((((:*:*:*
scuze k deranjez,daca as putea vorbi cu cineva care sa ma inteleaga,aceala poate fii un psiholog!de la un timp pling din ce in ce mai mult si fara de sens!de la nimik,parca imi lipseste ceva, da nustiu am tot ce mi trebuie,imi indiferent de tot!parca lumea se prabuseste asupra mea si nustiu cum soridic,de ce oare doresc sa fiu singura si sa fug undeva unde nu ma stie nimeni si nu cunosc pe nimeni!va rog ajutatima sau macar ziceti ce am ca nu mai pot
am o problema foarte mare nu ma pot abtine cand am bani sa numi bag salariul la aparate(jocrui de noroc) sau ruleta sun distrus nu mai stiu ce sa fac cu viata mea am nevoie de un sfat mas duce la biserica sami fac un juramant sa scap de ele.problema este ca si lucrez in domeniu
Buna ziua.Sunt o adolescenta care are niste probleme,sunt legate de prietenul meu si de parinti, si va rog sa ma ajutati,vreau sa vb cu un psiholog ca sa-mi dea niste sfaturi.Sau dati-mi va rog o adresa pe care as putea discuta cu cineva.Va multumesc mult.La revedere.
Buna ziua. Am apelat la dumneavoastra pentru ca am o problema in viata de cuplu...sunt casatorita si avem si un bebe care e pe drum (sunt insarcinata in luna a6-a), sotul meu mai are un copil in varsta de 4 ani dintro relaie (concubinaj). Totul a fost bine pana mai acum aproximativ 2 luni cand sotul meu nu mai imi da atentie, de copilul nostru nici atat nu il intereseaza, cand vorbesc despre el schimba subiectul. Acum o saptamana am avut o mica discutie si mi-a zis intrun final ca nu-l mai intereseaza de nimic decat de copilul lui care este in viata, exact asa s-a exprimat, l-a intrebat " si copilul nosrtu?" mi-a raspuns ca nu il intereseaza de el,e treaba mea. M-a durut groanic de rau, a fost o lovitura destul de puternica pentru mine peste care am incercat sa trec dar nu reusesc. Intro alta seara l-am la si chiar am poftit si imi era foame, a trebuit sa ma rog de el sa mergem si mi-a zis sa rabd ca lui nu ii este foame acum si mai are treaba (treaba lui era la fratele lui unde statea sa bea visinata) a venit acasa beat si s-a culcat, si eu m-am culact nemancata. S-a schimbat foarte mult, eu nu mai pot trai langa el, ii fac rau copilului meu pentru ca sunt suparata in fiecare zi si oricum am o sarcina cu probleme (la 5 luni am avut contractii si puteam sa pierd copilul) pe el nu il intereseaza daca imi este bine sau nu. Nu mi se pare normal sa se poarte asa cu mine avand in vedere ca acum sunt mult mai sensibila. Va rog ajutati-ma cu un sfat.
trec printr-o perioadade stres... ma afecteaza pe plan social cat si al facultatii... daca se poate sa vb cu un psiholog sa ii spun probleme mea mai indetaliata. doresc niste sfaturi... Multumesc!!
Am o teama…am 17 ani..mai am cateva luni si fac 18…si nu stiu daca e bine sau nu sa-mi incep viata sexuala..sunt cu un baiat de ceva vreme..ne iubim mult..dar nu mi-a propus…si daca mi-ar propune nu stiu c as raspunde..ma simt nesigura..nu stiu ce sa fac..astept un raspuns
as dori si eu o adresa de mail sau o adresa la care ma pot adresa un psiholog am o problema urgenta va rog ajutati-ma!!!!!!!!
Buna ziua.Ma numesc Alina si am 20 de ani. As dori sa ma ajutati cu un sfat. Am un prieten si suntem impreuna de 3 ani, ne iubim, ne intelegem foarte bine, insa el munceste in alta tara, deci suntem in majoritatea timpului despartiti. Relatia noastra se limiteaza la vacantele lui si la ale mele, insa ne-am obisnuit asa. El ma tot roaga sa ma duc acolo la el, ca nu trebuie sa muncesc si ca imi ofera totul si stiu ca pot sa am incredere un el, insa mama mea e total impotriva. Ea vrea sa imi contiunui facultatea, ca ea ma intretine, ca nu e nevoie sa muncesc , doar trebuie sa invat bine. Am incercat pana acum sa nu o supar, sa invat bine, insa, simt ca locul meu nu e aici, eu vreau langa EL, nu ma regasesc in lucrurile pe care le fac, cad mereu pe ganduri si ma gandesc cum ar fi daca as fi cu el. Stiu ca daca m-as duce la el as rupe orice relatie cu mama mea, pentru ca ea nu accepta sub nici o forma sa plec definitiv din tara, Va rog, dati-mi un sfat.
Am 43 de ani,un baiat de 15 ani si sunt despartita de fff multi ani de tatal copilului meu.De aproape doi ani am o relatie cu un barbat ,un barbat pe care chiar il iubesc si cu care mi-am facut multe planuri,inclusiv sa ne casatorim. Vreau sa va spun ca suntem la o distanta unul de celalalt de 300km dar cu posibilitatea sa ne vedem ori de cate ori putem ca avem fiecare masina lui. Copilul meu la- acceptat ba chiar s-a atasat de el si il iubeste,deasemenea si familiile noastre.Toate bune si frumoase pana acum dupa sarbatori cand el era la mine si intr-o dimineata mi-a zis ca :gata aici se opreste relatia .Am ramas incremenita ,am clacat.si-a facut bagajul ,l-a dus in masina,dar la rugamintile mele a mai ramas o zi asa dealtfel cum si programasem plecarea,ca trebuia sa inceapa serviciul.Am tot insistat sa-mi spuna motivul care l-a determminat sa ia astfel de decizie.dupa mult timp mi-a zis ca nu poate face fata obligatiilor si ca daca nu ar fi baiatul nu ar fi nici o problema.Mentionez ca in toata perioada de aproape doi ani nu a fost nici o discutie intre noi ba dimpotriva a fost extraordinar ,o relatie pe care oricine si-ar dori-o Nu am spus la nimeni ce s-a intamplat, doar mamei lui cu ,care am incercat sa dezleg misterul.. Este unicul copil al ei si vrea ca orice parinte sa ii fie bine desi acum dupa cate s-au intamplat cred cu tarie ca si ea are un rol deosebit in toata povestea asta, nu vrea sa plece de langa ea ,este ff posesiva.Ce nu inteleg dragii mei este urmatorul lucru;Sa fie oare copilul meu motivul?sau este doar o motivatie nu are destul curaj sa-mi spuna?eu nu vreau sa ne despartim il iubesc si as vrea sa rezolv aceasta situatie.voi ce ma sfatuiti sa fac si care credeti ca este motivul de s-a ajuns aici.Va multumesc din suflet.
Dupa cum obs titlul sunt timid ,emotiv si mie frica de esec , nu vreau sa supar pe nimeni , sunt dezamagit de parintii si de lume, lumea e rea nu am avut prietenea pana acum desi am 22 de ani si sunt virgin nu sunt complexat dar fetele vor baietii inalti,cauza ar fii ca am ajuns in asa fel ptr ca alcool tigara si cafeau fac prietenii , nu am prietenii ,pot spune ca sunt foarte sociabil , am citi pe ca am un copmportamnet melancolic
As avea nevoie de un sfat.De cand a murit tatal meu acum 3ani,numai ma pot intelege cu familia mea.Fratii mei considera ca eu sunt vinovata pt toate neintelegerile dintre noi.Eu nu sunt genul de persoana care sa taca atunci cand cineva o deranjeaza.Tocmai pt ca spun lucrurilor pe nume la timpul lor o spun poate mai repezita.Am incercat sa ma apropii de ei, sa las de la mine de fiecare data cand prietenele lor ma jigneau pe mine sau pe mama.La un moment dat am izbucnit spunand tot ce am pe suflet,iar de atuncii nici nu mai vorbim.Niciodata nu au vrut sa stea se vorba cu mine si spuneau ba ca sunt prea mica,ba ca nu am cum sa ii inteleg.Acum eu consider ca din cauza partenerelor nu mai vor sa vorbeasca cu mine desi nu inteleg unde am gresit.Poate am gresit ca mi-am spus parerile si ca in acest fel am incercat sa o protejez pe mama luand mereu vina asupra mea.De fiecare data cand incerc sa las de la mine simt ca fac innadins partenerele fratilor mei si ne ia peste picior,impresia asta o au si cei apropiati familiei mele.La inceput am crezut ca e doar impresia mea dar sa dovedit ca toti ceilalti in afara fratilor mei ai aceeasi parere.Va rog spuneti-mi ce sa fac sa imi unesc din nou familia si sa nu ne mai crertam niciodata.
As dori sa vorbesc cu un psiholog pe mess daca se poate .Va multumesc
Am nevoie de un sfat,ce pot face,am 31 de ani si ma simt tare confuza,am trait o poveste de dragoste care ma marcat si mi-a distrus viata.Nu pot uita chiar daca sa terminat si el sa casatorit,lucrand cu el de un an de zile am cazut iar in plasa lui.Nu stiu ce sa fac ,nu mai pot rezista,vreau sa uit totul sa merg mai departe
Am mare nevoie de un sfat... cred... Am 22 de ani, lcuiesc la iubitul meu de un an si jumatate si am ramas insarcinata. Pana in acest moment, eram sigura ca nu pot sa fac copii, asa ca am riscat tot timpul. ehi, am ramas insarcinata... partile rele abea acum incep: desi lucrez in comert de mai bine de 7 luni, nu am carte de munca, deci nu beneficiez de post-natal, iubitul meu nu munceste (abea a depasit o criza de depresie) deci daca nu mai lucrez avem sanse sa ... ne chinuim foarte rau. Am consultat in ultimii 3 ani mai multi medici care mi-au spus ca nu pot face copii. Daca fac avort am sanse sa nu mai fac copii niciodata; daca il tin, s-ar putea sa-l chinui atata pe el(copil) cat si pe noi. Ce sa fac? Iubitul meu nu m-a zis nici daca il vrea nici daca nu il vrea. Nu ma simt capabila sa iau o decizie singura. Va rog sa-mi rapundeti. Va multumesc. Sarbatori fericite!
sun distrus fiul meu a intrat intro banda de hoti cu tri zile in urma a fost obligatde unul din membri gasti ca sasi vanda telefonul mobil sai dea bani iar respectivul ia bagat la masinuta azi 27 11 2008 la oblgat pe fiul meu tot acea persoanasa fure un telefon mobil surprins de pagubas cu organele de politie am aflat si eu aceste detalii din declaratia lui data la politie pentru ca nu a inplinit 16 ani va rog datimi un raspun favorabil nu stiu icotro sa o iau in calitate de parinte
buna.ma numesc alexandra si am 16 ani.ma aflu in situatia disperanta de a cere ajutor in stanga si in dreapta,deoarece intampin o enorma problema numita "mama mea".in ultimul timp,probabil datorita varstei,am inceput sa.mi formez propriul grup de prieteni,propriile idei,sa am o societate in care sa ma simt eu bine,practic sa ma simt eu.vara trecuta,am fost restrictionata pana la ora 9 seara,pe baza faptului ca se intuneca,desi nu se intuneca decat pe la vreo 10 jumate in medie.acum pe timp de iarna,mama mea ma inchide practic in casa,avand la dispozitie iesirile doar pana la ora 18.fara discoteca,fara prieteni,fara iesit pe strada dupa aceasta ora.practic,ma izoleaza de tot ceea ce ma inconjoara,fapt ce ma determina pe mine sa incep sa o urasc din ce in ce mai tare.face scandaluri enorme,daca intarzii 10 minute peste ora precizata,uneori chiar ridica mana la mine.am fost crescuta intr.un mediu "batranesc" sa ii spun asa,adica m.a crescut bunica mea,deoarece parintii mei nu erau acasa,ci la servici,tatal meu nu se implica deloc,pentru a evita inceputul unui posibil scandal din partea mamei.ma simt prizoniera in propriul "eu" si nu gasesc cale de scapare,gandindu.ma de cele mai multe ori la sinucidere,desi nu.mi doresc acest lucru.m.am certat cu toate prietenele mele,deoarece veneam cu nervi de acasa pt. ca mama imi spunea tot timpul o suita de defecte posibile ale prietenelor mele.acum,i.a facut scandal unicei mele prietene care mi.a mai ramas,la care tin enorm,scandal din care ar putea rezulta ca as putea ramane singura,parasita de toata lumea,captiva intr.un intuneric ucigator.de asemenea,nu ar avea motive sa se comporte mama mea asa,pentru ca la invatatura sunt o eleva f buna,depasind fazele olimpice cu brio.ca om pot spune ca incerc sa ajut pe cat posibil oamenii pe care ii vad ca au nevoie de un sprijin,insa pe mine nu ma sprijina absolut nimeni.va rog ajutati.ma deoarece nu mai stiu ce sa fac.multumesc mult
viitorul meu sot are mania jocuriilor de noroc.in cateva saptamanii a reusit sa piarda cateva mii de euro.nu se poate controla si e constient de asta.nu mai stiu ce sa fac,stiu doar ca il iubesc si ca vreau sa il ajut sa iese din asta.si el isi doreste sa scape si sa se schimbe si accepta sa fie ajutat,doar ca nu stiu cum sa fac,pt ca sa apelez la un cabinet specializat ma gandesc ca e destul de scump.va rog da-mi un sfat.va multumesc
Sunt casatorita de un an si jumatate si am un baietel de 6 luni.In perioada in care am fost insarcinata, s-a apucat de baut, venea acasa tarziu, in stare de ebrietate, nici usa nu o putea descuia, vomita de la cat de mult bause.Dupa ce s-a nascut cel mic, l-am atentionat sa inceteze cu bautura.A continuat.Intr-o noapte in care venise beat, m-a batut pt ca mi-am permis sa-l trimit sa doarma in masina.Locuim intr-o garsoniera si nu vroiam ca cel mic sa inspire aerul plin de vapori de alcool.Anul acesta, in vara, cand am fost plecati in concediu la munte, iar cel mic avea 4 luni, a plecat in drumetii, cu un var de-a lui si cu prietena acestuia, fara sa-i pese de mine si copil.Acum cateva zile, s-a inscris la firma Amway - incurajat fiind de un coleg, care avea interesul sa aduca noi clienti firmei- si a facut cumparaturi in valoare de 670 RONi, dand ultimii bani din casa pe cumparaturi si ne-a adus in situatia de a ne imprumuta.Nu i-a pasat ca avem nevoie de bani, pt ca cel mic trebuie dus la medic, pt ca are o problema la picioruse.Cheltuielile cu cel mic sunt mari si a spus ca, cel mic mananca cam multe fructe.Cum poate afirma asa ceva un tata, nu stiu.Nu doreste sa discutam despre problemele pe care le avem.Are program propriu, aproape zilnic.Merge la fotbal, la pescuit, la bere cu colegii.De cel mic, nu se ocupa si salariul si-l tine pe card.Trebuie sa-i tot cer bani, atunci cand se termina banii de care dispun eu.Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac.Ma simt calcata in picioare.Ma simt ca o menajera, care in afara de a face curatenie, de a gati, spala, ingriji de copil, nu are nici un cuvant in casa.
Sunt profesor si jurnalist. Vreau sa ajut o persoana care are 32 de ani si se afla pe marginea unei depresii chiar daca nu constientizeaza. Acest tanar are 32 de ani. Copil fiind si-a pierdut mama cand avea 4 ani. Nu a primit prea multa afectiune, tatal lui maltratandu-l cand era mic. A pierdut foarte mult toata viata. In ciuda faptului ca poate conta oricand pe mine si ca s-a convins de asta fianciar si spiritual, nu are increderee in nimeni. in absolut nimeni indiferent ce ar face. Se poarta oscilant, cand urat cand frumos, e dependent de computer, doarme cu muzica, tresare in somn, are cosmaruri. Se poarta cand frumos, cand urat, nu-i pasa de oameni daca traiesc sau mor, nu-i pasa de nimic, ia decizii grave foarte usor, este foarte orgolios. Isi va distruge viata. Cum pot sa-l ajut. nu are prieteni adevarati, cei cu care vorbeste f putini gandesc ca el. Sunt singura careia ii pasa cu adevarat. Dca nu fac ceva urgent se va izola complet de oameni sau va face ce facea pana sa-l cunosc va umbla dina ventura in aventura.
am o prietena foaarte buna,dar care iubeste foarte mult un baiat,insa relatia lor este una destul de posesiva si el ii reproseaza multe lucruri si in fiecare zi o face sa planga.ea este foarte sensibila si de multe ori a incercat sa se sinucida,dar a scapat de fiecare data.nu ma asculta cand ii spun ca nu este buna aceasta relatie pentru ea si de fiecare data se supara cand ii spun asta. il iubeste prea mult...a facut multe prostii ca sa fie impreuna mai ales ca familia ei este total impotriva relatiei.ea are 15 ani si el 19.mi se pare foarte rau sa-si distruga viata de la varsta asta...va rog ajutati-ma sa o ajut!
salut! simt nevoia sa vorbesc cu cineva si sa imi dea un sfat , simt ca nu mai pot.am impresia ca m-am grabit sa ma marit ... l-am cunoscut pe sotul meu in luna iunie anul trecut , pe 1 martie am avut cununia civila iar pe 19 iulie 2008 nunta , a inceput sa imi vorbeasca de la un timp foarte urat , ba mai mult a inceput sa dea si in mine si toate pornesc de la banii, are in sange jocuriile de noroc (masinutele) si pariuriile sportive.a bagat 35 g de aur la amanet , m-a mintit ca imprumuta pe cineva banii si i-a bagat la masinute , c-am 15 mil , se imprumuta pe la cine apuca , banca o am neplatita de 4 luni , va rog din suflet ajutati-ma dati-mi un sfat , sunt disperata.astept raspuns
prec printr-o perioada ff grea ... parinti au divortat (la 60 de ani ) locuiesc cu prietenul meu la el acasa cu parinti lui si sora mai mare .... sunt stresata de ceva timp am atacuri de panica , bate inima puternic , nu pot respira ...traiesc de pe o zii pe alta cu frica k o sa apara iar ...ma tine cam 3 ore , uneori cu tremuraturi , cascat ... frica .... sunt suparata rau , la un cabinet de psihiatrie nu pot merge ca nu am bani suficienti pentru o terapie ... ce as putea face ca nu mai pot trai asa cu frica ca poate aparea oricand fara nici un motiv
Ma simt foarte singura si simt ca nu mai am nici o forta simt ca m-am saturat de viata de tot incerc sa am o relatie dar nu reusesc numai de decepti am avut parte ma simt fara noroc in familie am avut probleme tatal fiin un alcoolist batai si altele ma intreb oare ce caut eu pe lumea asta sufar si ma consum foarte mult plang tot timpul mi-as dori sa inteleg si sa trec peste singura nu stiu daca voi reusi va multumesc si astept un raspuns pe adresa mea
in urma unei casnicii nefericite de 8ani rezultat cu un divort datorita infidelitatilor care se tineau in lant ,am intilnit in sfirsit un barbat cumsecacade,de casa ...cu care sint impreuna de 4ani.eu am un baiat din prima casnicie si el 2 copii din prima casnicie,nu facem diferente,facem sacrificii pt toti in egala masura,respect faptul ca isi iubeste copii foarte mult si ii vede zilnic macar o ora,nu il opresc,ba chiar il sustin,deoarece e deosebit atit in relatia noastra cit si cu copilul meu.e adevarat ca am muncit in strainatate 2ani unde a fost mult mai greu decit ne asteptam,am avut parte de un stres maxim,in special el fiind o fire mai delicata sa zic asa,ne-am intors acasa,a ales sa lucreze ... pe cont propriu ca se cistiga bine ,salar decent ,doar ca tragi 14 ore min pe zi.ceea ce mi-e greu sa inteleg este ca ne intelegem la fel de bine,se simt aceleasi sentimente puternice dintre noi,aceleasi vorbe frumoase,sustineri,dar....viata sexuala incet incet devine inexistenta.nu simte nevoia explicindumi cu multa grija ca nu are nimic,ca nu se recunoastee,doar ca se simte sfirsit de oboseala.imi spune mereu sa am incredere si sa am rabdare.e adevarat ca tot timpul e plecat la munca,apoi fuga sa isi vada copiii,iar munca,apoi fuga acasa seara.mentionez ca nu se pune problema infidelitatii sau alte chestii de genul acesta.ideea e ca nu stiu cum sa il ajut,cum sa ne ajutam.cu rabdare,atentie maxima,sa mearga la un specialist?ideea e ca e stresat el din punctul asta de vedere,pe linga oboseala acumulata,se simte prost,isi cere mereu scuze.tot timpul comunicam si nu stim cum sa ne linistim cit mai mult mereu unul pe altul ca va fi bine.ar fi bine sa isi caute un loc de munca la 8 ore ?cred eu..........Va multumesc
stiu ca sunt alte pers care am probleme mai mari ca ale mele,dar simt ca am ajuns la capatul puterilor.nu mai pot gandi ,nu mai pot merge mai departe,nu inteleg de ce viata asta e asa grea,pt mine.incerc sa inteleg de ce nu am avut parte de o familie ,de ce m-a crescut bunica mea,mama a preferat un barbat in locul meu,iar tatal meu are alta familie,desi sta foarte aproape de mine nu am vb niciodata.in dragoste nu am avut noroc niciodata.am iubit dar nu am putut avea langa mine o pers care sa ma iubeasca imi doresc din tot sufetul sa-mi faco familie ,cea pe care eu nu am avuto niciodata.sunt momente cand imi doresc ca viata mea sa ia sfarsit.da-ti un sfat ,sau pe cienva cu care pot discuta si care ma poate face sa inteleg si sa vad viata altfel.astept un ras pe adresa de email.va multumesc mult
am trecut prin mai multe evenimente stresante in ultima perioada(divort, mutat, examene, servici nou) si de 2-3 luni tot am senzatia de deja vu (cand se intampla ceva, nu neaparat negativ mi se pare ca am mai trecut prin asta odata, uneori nu pe loc mai tarziu cand ma gandesc sau seara) am tot sperat ca o sa-mi treaca dar parca acuma ma si deranjeaza si nu mai pot trece peste oare este ceva grav sau tine de perioada stresanta prin care am trecut si mai trec va rog sa-mi raspunde-ti prin email daca se poate
as dori sa stiu din ce motiv isi poate schimba cineva brusc comportamentul?vorbesc cu cineva din alta tara de 3 ani si pana in prezent am tinut legatura.a venit de 2 ori in tara si urma sa se mute aici.in ultimul timp s-a schimbat , nemaintrand pe net ca inainte si fara a mai trimite mesaje.ultimul a fost cand i-am spus ca voi renunta , el zicandu-mi ca sa nu renunt la el si ca sa am rabdare.de 3 saptamani, nici un semn de viata.incerc sa inteleg ce l-a putut determina sa se schimbe asa?
Vreau si eu id-ul sau mailul unui psiholog care m-ar putea ajuta. Va multumesc.
Posteaza comentariu