Din ce in ce mai multe persoane se confrunta cu simptome pe care le asociaza cu atacurile de panica. Specialistii avertizeaza sa nu ne punem singuri diagnosticul pentru ca nu vom reusi decat sa intensificam aceste simptome. De asemenea, este foarte important sa nu iei medicamente fara sa consulti un medic psihiatru pentru o reteta in conformitate cu simptomele manifestate.
Ce este atacul de panica?
Psihoterapeutul Sfetania D. Nita: "Ceea ce caracterizeaza fundamental atacul de panica la nivelul gandirii si la nivel afectiv este starea de frica puternica, fara o baza reala si care, atrage dupa sine o serie intreaga de ganduri irationale, lipsite de orice logica".
Psihoterapeutul Lena Rusti: "Afectiune din categoria tulburarilor de anxietate, care apare cel mai adesea in mod spectaculos si neasteptat, ca raspuns de aparare la un pericol care nu exista in realitate, dar este perceput de psihic ca fiind real. Principiul atacurilor de panica este simplu: corpul reactioneaza fiziologic, declansand o stare de alerta in ciuda faptului ca nu exista niciun pericol real. Psihologic se declanseaza o stare de panica, care intareste reactia fiziologica ... este ca un carusel in care cu cat te sperii mai tare, cu atat te simti mai rau".
Psihologul Steliana Rizeanu: "Atacul de panica se manifesta prin ganduri si imagini catastrofice, apare sentimentul de lipsa de control, insotit de convingerea ca "o sa am un infarct" sau "o sa imi pierd mintile!"", ceea ce intensifica senzatiile de teama si senzatiile corporale asociate cu frica sau teama".
Ce simte persoana care sufera un atac de panica?
In general, exista o perioada de "incubatie" care poate sa dureze de la cateva luni pana la un an inainte ca atacul de panica sa iasa la iveala si sa se manifeste.
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
2. transpiratii;
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
5. durere sau disconfort toracic;
6. greata sau disconfort abdominal;
7. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
8. derealizare sau depersonalizare;
9. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
10. valuri de frig sau caldura.
La nivel afectiv starea resimtita este: teama, frica, spaima; disperare, neputinta.
La nivel mental apar ganduri precum: sunt bolnav/a incurabil; nu am scapare, urmeaza sa mor; o sa imi pierd controlul si o sa innebunesc.
Psihoterapeutul Lena Rusti ne sfatuieste sa nu ne gandim foarte mult la simptome si sa nu le acordam atentie, deoarece ele vor creste in intensitate. "Cu cat te gandesti mai mult la ceea ce simti, cu atat vei exacerba simptomele. Relaxeaza-te! Nu poti fi si relaxat si incordat in acelasi timp. Daca te relaxezi, atacul de panica trece de la sine".
De unde apar aceste atacuri de panica?
Psihoterapeutul Stefania D. Nita considera ca "Suferintele, spaimele, relatiile si experientele dureroase prin care am trecut mai recent sau mai indepartat de-a lungul existentei isi cer dreptul de a fi intelese, de a fi traite si mai ales de a fi integrate la nivel constient. Cu cat fugim mai mult de ele si cu cat le indesam mai abitir in bagajul pe care il purtam (prin aparenta uitare, ignorare, minimalizare), cu atat ele vor tinde sa iasa la suprafata mai puternic".
Cateva dintre cauzele care pot declansa aceste atacuri de panica sunt: pierderea unei persoane dragi, un divort, separarea de o persoana draga, toate acestea fiind motivatii contextuale care sa activeze acest nod de tensiune.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, persoana afectata invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
"In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele", explica psihoterapeutul Lena Rusti.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare. Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Atacurile de panica si sarcina
Perioada sarcinii, mai ales daca este prima, poate sa fie una foarte stresanta. Mai ales pentru o persoana anxioasa, acesta este un moment care poate sa declanseze simptome ale atacului de panica, deoarece este mult mai vulnerabila.
Psihoterapeutul Lena Rusti te sfatuieste sa mergi la un specialist "cat mai curand, mai ales ca in timpul sarcinii nu poti folosi tratament medicamentos. Un program psihoterapeutic inainte de sarcina te poate ajuta sa intelegi si sa reactionezi constructiv pe perioada sarcinii". De asemenea, exercitiile de relaxare si respiratie, precum si evitarea scenariilor pesimiste sunt cateva dintre lucrurile pe care le poti face singura pentru tine. Nu lasa emotiile sa te copleseasca, gandeste lucrurile la rece si permite-ti sa te relaxezi.
De retinut!
In timpul unui atac de panica nu ti se poate intampla nimic rau! Vei remarca faptul ca nu se intampla nimic din ceea ce ti-ai imaginat. E foarte important sa constientizezi ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic.
Comentariile 51-100 din 223
sincer,nu credeam ca atat de multi oameni se confrunta cu problema pe care o am si eu ...... :*
Buna cred ca si eu am facut ceva de genu azi adica am simtit si am avut cel putin 7 din cele spuse mai sus transpirati batai rapide asa pur si simplu din mers... oricum nu stie nimenea doar voi .
SI EU M-AM SATURAT MIE FRICA SA NU IMI PIERD SOTUL CRED CA S-A SATURAT DUCANDU-MA LA SPITAL,EU AM SCAPAT DE ACEASTA BOALA DAR MI-A REVENIT E INGROZITOR
Salutari tuturor. Am si eu probleme de cateva luni incoace. Sper sa nu va plictisesc cu povestea dar o sa scriu de unde a iceput totul. Eu sunt student in Anglia in ultimul an (mai am cateva zile si termin). In decembrie 2012 cand am mers acasa in Romania pentru Craciun am avut asa niste palpitatii minore pe la inima. Am mers la doctor si mi-au gasit o tahicadie despre care mi-au zis ca este de a stres si oboseala. Mi-au dat niste pastile (betablocker cred ca). M-am intors la facultate in ianuarie si am luat pastilele timp de o luna dar in mintea mea imi tot veneau diverse ganduri cum ca as avea ceva la inima. Treptat am inceput sa obosesc cand mergeam pe strada. In martie am avut un atac de panica foarte intens (stateam in fotoliu si am simtit o ameteala la cap si asa a pornit). Am mers la urgente unde m-au tinut in observatie in timpul noptii si mi-au dat o pastila pentru a imi controla pulsul. Dupa o saptamana am mers la cardiolog unde mi s-a spus ca totul este ok. M-am intors acasa pentru o luna in vacanta de primavara, Acasa nu am suferit niciun atac dar am avut tot felul de simptome ciudate. La sfarsitul lui Aprilie m-am intors in Anglia pentru sesiune si totul a devenit un cosmar. Ameteli, palpitatii, insomnie, o presiune in ceafa, oboseala cronica etc. De ceva timp simt o presiune in gat,nas si urechi. In ultimele nopti a mai aparut ceva. Incerc sa adorm si in momentul in care atipesc ma trezesc si am o senzatie de sufocare si inima bate un pic mai repede. Din motivul asta nici nu mai reusesc sa adorm. Zi de zi ma apuca palpitatiile, ameteli, obosesc de nici nu mai pot sa ies pe strada. Am reusit sa scap de examene si o sa ma intorc acasa peste aproximativ o saptamana dar in ultimele zile simt ca numai suport. Stiu ca totul este in capul meu dar cand am cate o criza nu pot sa nu ma gandesc ca e ceva in neregula cu inima sau altceva. Hai ca v-am plictisit cu povestea mea dar imi face bine sa vorbesc cu persoane care stiu prin ce trec, O sa incerc sa gandesc pozitiv in continuare si sa urmez sfaturile voastre. Daca aveti ceva de zis ma puteti gasi la id mess cjcr_cosmin@yahoo.com . Multumesc!
salutare... am citit comentariile voastre si am observat k unii au fost terorizati de atacuri de panica 2 ani alti 8 ani ...unii au reusit sa scape de frica pe unii ii mai bantuie teroarea asta urata ......pe mine zenzatiile astea ciudate mau terorizat aproape 20 de ani....am simtit k au devenit prea puternice.. nu am mai putut rezista ... nu am putut scapa de frika asta ...dar am inceput sa caut credinta ...sal caut pe tatal nostru ceresc m am rugat la el cu disperare ...ruganduma al el am simtit cum se deschide cerul si am vazut cu inima mea o lumina puternica o lumina calda luminand prin crapatura cerului o lumina ce mia mangaiat inima si mia alintat sufletul si in momentu acela m am bizuit pe dumnezeu am lasat totul pe mana lui ...cu toata inima si cu sufletul am simtit ca in mainile lui dumnezeu pot sa fiu in siguranta ...pot sa zambesc .. sa fiu fericit ..am simtit ca sunt liber ..am simtit o fericire vesnik o dragoste adevarata ... am simtit puterea lui de neclintit si dragostea lui ..am simtit ca am scapat de frika ce ma kinuit aproape 20 de ani si ii multumesc vesnic lui dumnezeu pentru ca mi a venit in ajutor ..ii multumesc ca mia dat voie sal vad cu sufletul si cu inima prin crapatura cerului si multumesc tatalui nostru ceresc ca mia dat voie sal simt cu inima sai simt puterea de neclintit si dragostea lui AM simtit ca pot sa fiu sigur pe el in toate .......
Va salut din nou pe toti...sunt deja 2 ani de cand viata mea e un calvar....am facut analize peste analize,la endocrinologie mi-a spus ca intradevar am si crize hipoglicemice si mi-a dat un tratament...nu pre functioneaza....la inima ma gasit cu tensiune..cred ca in urma la tot ceea ce traiesc...tratament...acum ma trimis la hematologie,am crescute hemoglobina si hemocritul...toate astea ma dau peste cap complect...imi e f frica de boli nu stiu...asa sunt acolo scria la trimitere poliglobulie esentiala sa ma duc sa verific..am intrat pe internet si m-am ingrozit...am fost si am vb cu un medic specialist la municipal si mi-a spus ca ea nu crede ca am asa ceva...tot nu ma simt linistit...mi-a spus sa mai fac niste analize dar nu stiu e ceva ce ma opreste..nu mai vreau...problema mea este ca....vreau sa stiu daca si la voi se intampla chestia asta..va rog mult...ca sa imi scot asta din cap Daca stau in picioare mai mult,daca merg simt ca ametesc,am o presiune constanta in ceafa...parca obosesc imediat,devin confuz Vi se intampla asa ceva..va rog daca da sa scrieti aici..vreau sa ma conving ca am anxietate si atacuri de panica si sa nu ma gandesc mereu la cine stie ce boala..m-am saturat... Va pup cu drag
si eu am aceleasi simptome ca voi ... la doctor am fost mi`am facut toate analizele ... si mi`au spus de atac de panica.. eu una nu inteleg de unde provine aceasta "boala" cine vrea sa ma lamureasca si sa ma ajute , da dea add la id me lexxa_cs@yahoo.com !!! va multumesc si multa sanatate tututror , ca ea este cea mai buna!!! din pacate , sanatatea trebuie pretutita cel mai mult in viata . v`am pupat :*
ma confrunt cu aceasta boala de aproape 10 ani .mi-e teama ca cineva drag va muri (sotul meu) si incep sa-mi imaginaz,sa-mi fac un scenariu: ca voi primi un telefon ca a fost un accident in care sotul meu a decedat ,ce voi face ,cum ma voi descurca in momentele acelea si dupa ,ma vor scoate socrii din casa afara cu copil cu tot si tot asa .Va rog ajutati-ma nu mai pot trai asa ,imi doresc sa mor inainte sa se intample toate astea ,parca nu vreau sa trec prin asa ceva ,nu as putea trai sa stiu ca eu am presimtit toate astea !
Are dreptate Sonia,dar trebuie sa ai multa rabdare ca nu e usor sa scapi de starile astea.Pana la urma sant doar niste atacuri de panica,nu mori de la ele,nici macar nu lesini chiar daca ai de multe ori aceasta senzatie...Fa exact cum spune ea si ai sa vezi ca merge,la multi a mers......daca vrei sa vb .ID..n_nikubogdan....
Draga mea,si eu m-am confruntat cu atacuri de panica, acum 6 ani.Cum se manifesta: imi amorteau degetele, apoi incet, incet simteam ca nu mai pot sa respir, ca ma sufoc, stari de voma, lesin, valuri de caldura apoi de frig de imi clantaneau dintii.E ingrozitor, numai cine a trecut prin asa ceva stie ce inseamna.Vreau sa-ti spun ca niciun medicament nu te ajuta, mai rau iti fac. Tu esti singura care te poti ajuta, trebuie sa inveti sa-ti invingi frica. In momentul cand se declanseaza atacul de panica sa nu te sperii, sa incerci sa te relaxezi, sa inspiri si sa tii aerul in piept numarand pana la zece, apoi expiri incet, pana simti ca iti revii. Trebuie sa-ti repeti in gand ca nu iti este frica, ca nu ti se poate intampla nimic. Asa cum am spus, este FOARTE IMPORTANT sa-ti invingi frica in momentul cand se declanseaza atacul de panica.
buna si eu ma confrunt cu atacuri de panica de vreo 2 ani si nu stiu ce sa mai fac ca sa imi treaca .am fost si la medic dar nu am reusit nimic mi-a dat niste pastile dar nu functioneaza ,.va rog spuneti-mi ce sa mai fac .voi cum ati procedat ...va multumesc si astept raspunsurile voastre
am si eu problema asta de un an de zile am 17 ani si totul a inceput dup ce am fumat am exagerat cu 2 etnobotanice.. am ajuns la spital incostient.. de atunci a inceput calvaru la inceput aveam acceiasi senzatie nu stiam ce era cu mn avem frica de tot.. ameteli.. simptem ca pierdeam controlu.. avem atacuri in fiecare zi... am renutat la fumat pana la urma am aflat ca sunt atacuri de panica... am citit despre ele si incercam sa le controlez si incetu cu incetu apareu doar unu 2 pe zi... si akm vad k vin tot mai des la munca.. ma iau prin suprindere iar la unu puternic nu reusesc sa fac fata ma gandesc in alta parte si il accept si pleaca singur... :(
Incep prin a va spune ca eu cred ca am insulinom...am citit si ma regasesc in toate starile respective...la mine problema e cu glicemia ..eu asa zic ca scade...nu am curaj sa ma mai duc la medic...nu mai am...si am citit si cred ca asta e.......http://www.jurnaluldechirurgie.ro/jurnal/docs/jurnal1/insulina.pdf........ voi ce ma sfatuiti sa fac? cu drag pentru voi,Alex
buna ma numesc mirela am 35 ani si am si eu aceeasi problema ca si voi am atacuri de panica de 4 ani ..iar situatia s a inrautatit...as vrea sa va spun si voua ce m a ajutat pe mine astazi ....am avut un atac de panica f f f urat ..eram la servici ....mama mi a dat o carticica si mi a spus sa o citesc ..sa ma rog pt ca va avea efect ...este vorba despre acatistul SFANTULUI NECTARIE ...chiar s a intamplat o minune ..mi am revenit si chiar am avut o zi buna pot sa spun si am simtit nevoia sa va spun si voua poate va ajuta si pe voi ....multa sanatate va doresc
nici nu stiu cum sa incep....ideea este ca ma ajuta sa citesc gandurile voastre si sa vad ca mai sunt si altii ca mine
Cel mai bine este sa infrunti atacul atunci cand simti ca da semne sa apara, si sa te gandesti ca nu ti se poate intampla nimic rau. Eu ma rog atunci cand simt ca sunt slab. Doamne ajuta!
Starile astea ne fac viata urata...haideti sa trecem peste...ma gasesc eu sa spun cand ma doare capul ingrozitor...zici ca tot sangele din corp e in capul meu aacum cand scriu...In fine sa fim puternici zic....va pup pe suflet
Salutare tuturor! De ceva timp ca si in cazul lui Alex ma confrunt cu anumite stari de slabiciune, neputinta, chiar si in concediu m-am simtit slabit, dar am incercat sa merg mai departe crezand ca lucrurile se vor rezolva, si in urma cu doua saptamani am avut un atac de panica care a survenit in urma unor dureri de cap ingrozitoare si la un moment dat am clacat, am intrat in panica , ma aflam si la volan in momentul ala, senzatiile erau dureri in zona toracelui, puls accelerat, simteam ca ma sufoc si ca totul in jurul meu se prabuseste, am tresarit si mi-am deschis geamul pentru a avea aer si am sunat la 112, si m-au preluat dintr-o benzinarie din apropiere. La urgenta dupa administrarea unei perfuzii cu potasiu, am inceput sa ma linistesc si sa imi revin desi o usoara durere de cap mai aveam, mi-au facut analize de sange si mi-au spus ca sunt in regula. In zilele ce au urmat am incercat sa ma odihnesc sa vad ce se intampla cu mine, si de cate ori incercan sa conduc distante scurte incepeam sa ma agit si sa ma ia cu ameteli si dureri de cap. Mi-am facut toate analizele, ecografii abdominale, radiografie la plamani, inima , chiar si RMN la cap, si toate mi-au iesit normale. Am observat ca in urma somnului si a meselor regulate din 3 in 3 ore si fara deplasari foarte mari pe zi si fara masina ma simt mai bine, cu 1 ora jumatate pe zi de odihna dupa amiaza. Vreau sa aduc in completare si faptul ca viata mea era una sedentara cu foarte mult stres de la serviciu, si de ceva timp nu mai avea energie si aveam stari de slabiciune. Ca si in cazul lui Alex acum daca mananc mai tarziu am senzatia de hypoglicemie, si incepe sa mi se faca rau. Atacul de panica determina si aceste stari? Multumesc mult si multa sanatate va doresc! Doamne ajuta!
cine vrea sa vorbim.....id n_nikubogdan.
buna adelina......pai e clar ca trebuie sa mergi sa vb cu un psihiatru,asta e parerea mea e inutil sa mergi sa cheltui banii aiurea pe la doctori pentru ca sigur nu ai nimic. Intereseaza-te la tine in oras de un dc de la o clinica privata ceva ca iti da mai multa atentie ,e tot parerea mea.....si pe mine la randul meu ma invatat cineva care a trecut prin asa ceva .....daca vrei sa vb in particular.....id n_nikubogdan...
ms mult camy.am facut toate investigatiile posibile.tomografe la cap,ecografe la inima,analize si tot ce puteam face.organic nu am nimic dar nimeni nu poate sa-mi dea o explicatie la aceste senzatii de amorteala mai ales la limba.nu stiu incotro sa ma mai indrept.zc ca e pe sistem nervos,dar dureri de cap si amorteala limbii de la asta?nu mai stiu ce sa cred.mai ales ca ma sperie rau durerile de cap si amorteala limbii.
Revin....in mare forta ))).Ati avut vreodata in somn senzatia de amorteala si aprca nu va mai puteati misca...eu am avut si cand au fost acele calduri dar si azi...de obicei cand simteam ca e ceva in neregula ma ridicam repede..dar azi statea semiinconstient cred si vroiam sa vad ce se intampla ...nu pot preciza cat dar la un momentdat chair nu ma mai putea trezi si parca amorteam..nu stiu sa descriu exact senzatia nu stiu...v-ati confruntat cu asa ceva?!!!va salut pe toti cu mare caldura
da,adelina,eu toata partea stanga am avut-o amortita,credeam ca am ceva la inima,ajungeam la spital si totul era ok,nu era nimic in neregula cu inima.posibil din cauza atacurilor de panica,mai ales ca te si sperie starea,fa-ti niste calciu injectii,si ia magneziu m-a ajutat mult,renunta la cafea cola tigari,si mananca multe legume si fructe! Asta in cazul in care zici ca ai atacuri de panica!Pupici
revin din nou.nu stiu dc cnv are si amorteli la mana stanga si simte ca ii amorteste lima.mam saturat de starile astea.neurologic nu am nimic.ce ar putea fi ca ma sperie rau.va pup
Catalina,eu de un an ma lupt cu atacurile de panica,acum tin cateva minute pe zi,dar raman apoi cu o stare de tristete de suferinta,in general cand e urat afar apar la mine,eu am fost rau de tot,din cauza lor am vrut sa am internez la psihiatrie pentru ca nu mai rezistam,m-a ajutat psihologul 20% pentru ca mi-a dat sa citesc pe ne(ozibuna.net,sfintiiarhangheli.ro) 20% m-a ajutat internetul ca citeam tot felul de pareri si incercam sa-mi fac ordine in minte,10% ca sunt o fire deschisa si am povestit la toata lumea ce simt,si ma ajutau cu sfaturi,iar 50% BIBLIA (Pslamii) citeste si o sa te linistesti,psihologul mi-a zis sa citesc,si crede-ma ca m-a ajutat!!! Ai grija de tine!
eu am aceleasi simptome ca alex si pe langa toate astea nu pot sa mai ies din casa nici pana la magazin.mi se face rau imediat si....am si un copil mic care incepe luni gradinita si ma gandesc cu groaza cum ma voi duce?lumea multa ma agita si intru in panica.....ce voi face? cum ma voi descurca?nu vreau sa ajung sa iau xanax sau altele.iau pastile din plante dar nu ma ajuta cu nimic.uf...nu mai stiu ca sa fac cum sa ma descurc ca nici bani de psiholog nam....cine are probleme sa intre pe pysy002@yahoo.com.chiar simt nevoia sa vb cu cineva care intelege
buna.ma regasesc in toate simtomele pe care le descrieti.am fost la n doctori si nimeni numi da un diacnostic concret.simt ca nu mai pot merge mai departe.am dureri mari de acp si imi amorteste limba.specific ca am facut toate controalele posibile si toate au iesit buna.cn vrea sa vorbim depre aceste simtome ma gaseste pe id-ul:adelina.denys.chiar vreau sa mai vb cu cnv despre simtomele astea.multa sanatate
Salut tuturor...ceea ce imi lipseste mie...pt a ma putea regasi in aceasta stare...simomele...adica hai sa enumeram exact simtomele astea pentru a ne putea convinge pe noi din ceea ce citim la altii ca avem ATACURI DE PANICA..pentru mine cel putin ar fi mult mai bine as reusi cred sa trec peste aceste stari cu usurinta daca as stii sigur ca am atacuri de panica si nu o alta boala...deci incep eu 1 coplesit 2 ma desprind parca de realitae 3 nu am chef sa vb cu nimeni 4 tremurat si o stare de hipoglicemie 5 o stare care ma apasa 6 discomfort abdominal 7 senzatie de lesin cam astea..dupa un timp trec am reusit sa trec peste aceste stari ..adica reusesc sa le conrolez si ce surpriza minunata am avut...AMETELI. Adica ameteli in sensul ca la un moment dat parca mi se taie filmul..nu imi mai simt fata am o presiune mare in cap si aproape sa cad...dintr-o data..pe urma daca merg de exemplu pe strada ametesc nu dupa foarte mult timp..parca nu mai am echilibru...nu mai vad bine...oare corpul meu a sesizat ca pot depasi starile de mai sus si acum ma supune la altceva..sau am ceva la cap..nu vreti sa stiti la ce ma gandesc )))....Daca va regasiti in ceea ce am scris astept cu nerabdare sa scrieti aici...eu deschid aceasta pagina de vreo 4-5 ori pe zii in speranta ca mai scrie cineva pe aici.Pe mine m-ar ajua enorm sa aflu ca si la voi e la fel..ca a-ti patit si voi la fel...as putea sa depasesc si aceste ameteli...va imbratisez cu drag...Alex
In primul rad salut pe toți cei de pe acest forum mă numesc Cristi 27 ani București si mă confrunt si eu cu atacuri de panica de 2 luni dacă nu asi avea alprazolam la mine nush ce asi face încerc cât pot de mult sa le stăpânesc ca sa nu mai zic de simptomele care mi le dau aceste atacuri in special frica ca asi muri momentan urmez o psihoterapie la psihiatru pot spune ca am perioade de ameliorare si zile când am câte un atac zilnic sincer mă tot gândesc intruna la ele constient ca nu este ok asta sper sa reușesc sa trec peste ele si cât mai repede posibil miar place sa vb sa cunosc persoane cu aceeași problema pt discuti si sfaturi va multumesc si sper sa scapam de lucrurile astea orbile din viața noastră id : cris.spice08 sau 0760.952.194
salut .. sunt paul si de curand am avut si eu atac de panica cred ptr ca nu am fost la medic sau la Psihoterapeut m`am diacnosticat singur .pt ca sunt in Anglia si nu am medic de familie aici am fost dce 3 orila urgente dar mi`au zis k sunt bun sanatos .. simptomele mele sunt : senzatia de sufocare .. senzatia de ca nu am puls .senzatia de oprirea imini ....nu imi este frica de moarte dar in momenul ala mi se face frica .. de obicei atacurile ma iau cand sunt la munk ..am avut 4 atacuri in o luna jumate ... pe mine ma tine un atac toata ziua .. incerc sa rad sa zic ce draq sunt asa prost ma lupt cu creierul .. doar este al meu dar sunt slab in fata lui .. ...
Adresa mea e Alexutz4u2005@yahoo.com
daca ne dai si adresa intram si vb cu cea mai mare placere
Inna imi poti explica ce sunt cu aceste stari de hipoglicemie...de ce exista daca nu mananc la timp..Ma deranjeaza enorm si nu imi pot explica de ce...de ce in timpul unui atac de panica parca imi scade glicemia...stie cineva ?!!!!Si acum am vazut ca sunt ametit mai toata ziua si am si dureri de cap....oare a avansat..pana acum stiam sa trec peste starile alea de glicemie si de rau...acum vad ca corpul meu(asa cred)imi da aceste ameteli si dureri de cap...Acum vreo 2 luni am avut niste ameteli puternice dintr-o data si simteam ca o sa imi pierd cunostinta...am avut apa la mine mi-am dat cu apa pe fata pe cap si cu greu m-am linistit..parca nu mai puteam sa fac nimic si parca imi expolda capul...cand a fost acea caldura mare acum cateva zile la fel,,,stateam linistit pe un scaun la un prieten si dintr-o data o ameteala puternica..si parca imi amorteau si picioarele...m-am ridicat repede si mi-am dat cu apa pe fata si ma dus un prieten acasa unde mi-am revenit f greu..de la ce aceste ameteli..imi poate spune cineva daca a trecut prin astea..m-ar ajuta enorm..nu mai rezist la asa ceva..Va multumesc anticipat.va pup pe suflet
Buna ziua tuturor Si eu sint ca voi. Va astept pe adresa mea de mail sa vorbim despre atacurile de panica.
de fiecare data cand aud ca moare cineva de tanar ma gandesc ca as putea si eu sa mor.. mi-e frica de moarte... desi lumea ma considera o fire nepasatoare indiferenta.. cand vine vorba de mine, de sanatatea mea, ma gandesc la ce e mai rau.. desi incerc sa ma agndesc la altceva parca sunt nebuna si tot la asta ajung sa ma gandesc... deobicei se intampla noaptea inainte sa adorm, va rog ajutati-ma cu sfaturi
Am 18 ani si de curand intr-o noapte incercand sa ma misc pe o parte pe alta simteam ca sunt ametita.. starea a continuat chiar si a2a zi dimineata cand m-am ridicat putin din pat simteam cum imi fuge privirea intr-o parte in continuu.. m-am speriat foarte tare credeam ca nu o sa imi revin, am incercat pret de cateva sec sa imi fixez privirea si mi-amr evenit m-am dus in continuare speriata la baie imi batea inima foarte repede si m-am spalat pe fata m-am uitat in oglinda si mi-am zis " DOAMNE CE SE INTAMPLA CU MINE??!!" i-am zis mamei mele si aceasta mi-a luat vitamax , crezand ca am lipsa de calciu, vitamine etc.. de atunci nu am mai avut ameteli in schimb, de cativa ani ma lupt cu stari de greata, mereu mi-e frica sa nu vomit in public, si in timp ce ma gandesc la asta imi creez singura starea aceasta de rau... am avut perioade in care nu-mi mai indreptam atentie asupra acestui lucru si era bine.. insa acum a revenit.. e groaznic , daca merg sa mananc la un restaurant ma gandesc cum pot sa ajung mai repede la baie.. abea astept sa plec ma gandesc cat de penibil ar fi sa vomit de fata cu toata lumea.... am citit undeva ca daca iti repeti de 40 de ori(cred) ca iti e bine ai sanse mari sa iti revii.... Chiar daca ma simt ok, ma aflu cu prieteni familia la masa, brusc si se face greata si daca ma concentrez asupra ei dispare.. totul tine de mintea mea.. bolnava cred.. mi-e frica s anu fiu nebuna.. intr-o noapte vorbeam cu iubitul meu la telefon si deodata incep sa ma gandesc ca mi-e rau si in minutele urmatoare a trebuit sa intrerup conb pentru ca eram in baie vomitand.. Mama mea este o fire foarte panicoasa, se gandestte la cele mai oribile lucruri.. aproape mereu daca mi-e rau mie sau surorii mele se enerveaza.. chiar sid e la o simpla raceala, marturisesc ca nu sunt o fire bolnavicioasa... de aceea cand am stari de greata ea crede ca sunt gravida, si prefer sa nu afle ca mi-e rau... acumc ateva nopti simteam ca mi-e rau si nu vroiam sa vomit, si m-am simtit mult mai in siguranta dupa ce mi-am adus o punga langa pat... starea a disparut instantaneu.. tot recent am simtit ca imi curge ceva pe gat, am presupuus ca e sange.. m-am sepriat foarte tare si m-am gandit ca o sa imi inghit limba.. incercam sa imi revin numaram ca sa adorm si cand credeam ca atipeam ma trezeam cu inima batand si mai tare ma speria gandul ca voi muri si nimeni nu o sa imi fie alaturi sa ma salveze...
Am uitat sa spun ca au reaparut pe fondul asta de panicii durerile de cap,migrenele care si astea accentueaza panica,ies iar cu eforturi supraomenesti afara ca sa-mi cumpar ceva de mancare...trec iar prin iad...e putin spus,inna draga si eu incerc iar sa ignor starile,panica,dar este greu sa trec prin ce am trecut si sa invat iar sa stapanesc si sa ignor durerile pt ca ma vad iar "prinsa" in aceasta capcana a nesigurantei, ,cand vezi lumea in jurul tau degajata ca poate sa se bucure de viata,merg degajati pe strada se duc si isi fac cumparaturi,pleaca in concediu (eu sunt la pensie d) se duc in afara orasului si se relaxeaza si eu nu pot sa ma bucur nici de amarata aia de paine pe care o cumpar repede ca sa ies repede din magazin pt ca altfel imi face stomacul 13-14,fuge terenul de sub picioare si e...gata. Te rog inna daca vrei sa ajuti un om...adica pe mine...pt ca am sa te intreb ceva....da-mi te org adresa ta de email...a mea este elisa.ivascu@yahoo.com. Multumesc si...sper!
Draga Inna si "colegilor de suferinta"! Inna ma bucur f mult ca ai scris pe acest comentariu,te rog mult,daca poti sa-mi dai o adresa de email,am trecut si eu prin aceste stari de iad timp de 8 ani,de mine a f mai rau pt ca am si inca locuiesc singura,in toata perioada de 8 ani am trecut prin iad,nu puteam sa-mi cumpar nici mancare,faceam eforturi zi de zi supraomenesti,pt un kg de zahar,de exemplu,trebuia sa ma duc la cele mai apropiate magazine si din cauza starilor,parca era un perete invizibil de care nu puteam sa trec,din cauza starilor trebuia sa ma intorc acasa fara ca sa reusesc sa cumpar nici nenorocitul ala de zahar sau orice aliment,veneam acasa,stateam un sfert ora ca sa ma linistesc ,apoi iar ma duceam,pana cumparam faceam asta de o gramada de ori pe zi,ai impresia ca toata lumea te priveste,ca toata lumea stie ce ai sio simti nevoia de izolare,dar izolarea e si mai rea,eu fiind o fiinta comunicativa.In supermarchet nu pot sa intru ca din cauza starilor am capatat si agorafobie (de spatii largi),nu am traversat o strada de 8 ani,nu am mers cu mijloc de transport tot de atunci...si imi e tare dor...dupa atatia ani...cand in sfarsit "atacurile"m-au uitat si a f primul an in care m-am simtit f bine,anul asta au revenit in forta datorita unor suparari,dezamagiri etc...acum iar trebuie s-o iau de la capat sa invat iar sa le stapanesc,incet-incet...dar e f greu...parca iti vine sa strigi in gura mare....IMI VREAU VIATA INAPOI...ce pacat ca acum cand scriu comentariu nu se vede ce scriu,adica scriu pe bajbaiala,sper sa apara....sa speram ca o sa auzim in curand de bine....
Am avut atacuri de panica timp de 20 de ani, oribil, cine e patit stie.Intotdeauna aveam si ceva simptome de spamofilie cu diafragma (+inima) in special contractata si senzatie ca nu respir complet, senzatie aiurea la gat, mi se scurgea viata din mine si aveam o stare ca de hipoglicemie, etc. Oricum ai da o, chiar daca porneste de la cap, simptomele fiziologice sunt mereu acolo, le simti si iti accentueaza frica. Ele EXISTA, chiar daca sunt provocate de psihic initial. Ce am facut eu la disperare, adica dupa ultimul atac. Am fost la un magazin natural si am luat asa:1 - magneziu ( se ocupa cu relaxarea mushilor, calciul ii contracta. Deficienta de Mg e implicata in multe altele, ex crampe menstruale si dureri in general, cititi voi mai multe) ; 2 - pt psihic am cautat B6, dar am luat pana la urma un complex de B-uri (esential pt calm, antidepresie, etc). Eu am luat suplimente organice si cumva intr un "whole-food complex", dar sunt in USA si nu stiu ce e disponibil in Ro. Trebuie sa existe Mg si B6 de calitate si in tara. Deci, prima zi am inghitit Mg + B-uri, probabil doza dubla :) si m am simtit mai bine, fata mi s a relaxat, inima si toti muschii parca iesisera din raboi, eram mai calma, dar !!! fiind o senzatie relativ noua, dupa un timp am perceput o ca pe o problema ( lispa de concentrare, de control asupra corpului, parca respiram prea usor deci superficial :), etc.) Si uite asa am fost pe puncul sa am un nou atac. Aici intervine al 2 lea element al vindecarii mele. RESPIRATIA. Stiam deja de hiperventilatie si ce efecte poate sa aiba asupra creierului (va rog cititi, o sa intelegeti si o sa va simtiti mai bine). Stiam ca ce simt fizic e partial spasmofilie si lipsa de ceva gen Mg, dar f sigur e si chimia sangelui afectata de respiratie excesiva. FFF imp., respiratie excesiva nu e neaparat prea rapida, e si prea adanca, chiar daca rara (gen oftat, dar incomplet cumva, parca nu te satisface). Simpla concentrare /observare a respiratiei deja provoaca anxietate si hiperventilatie. Eu mi am oprit atacul renuntand sa mai lupt cu el, simteam ca nu respir suficient, dar ignoram complet, am renuntat sa ma mai observ in general, cevaa de genul "hai sa l las sa se manifeste fara opozitie, sa vedem ce iese" . Inca o data insist pe respiratie, NU TRAGEAM AER decat cand chiar cerea corpul, era exact opus de ce faci intr un atac, aproape ca mi tineam respiratia o secunda mai mult decat normal, nu fortat si in loc sa observ disperata semne ca lesin sau ceva, lasam corpul sa faca ce vrea. Stiam deja la punctul asta ca nu se moare din atac de panica. A mers pt prima data dupa 20 de ani, cand l am lasat eu in pace, m a lasat si el pe mine :) Am mai avut cateva stari proaste de atunci, dar niciodata un atac, cateva tentative slabe pe care le am controlat exact cum am descris. De peste 3 ani nu mai am nimic, nici macar tentative. Nu mai iau Mg si B6 suplimente, dar mananc sanatos, ceea ce la mine se traduce organic si multe cruditati, chestii verzi (toate buruienile bagate la blender cu apa, strecurat si adaugat zeama lamaie :) , fructe multe (atentie la zahar sa nu va dea stari care le interpretati exagerat), ciocolata+cafea mie imi faceau f rau cand aveam atacuri, tin minte ca era ceva legatura si cu ele. Acum imi permit sa ma mentin din alimentatie, dar e si asta o stiinta, trebuie sa te autoeduci si sa ai acces la alimente valoroase si consistente. E putin mai greu in Ro, dar se poate. Cred ca sunt tot felul de situri naturiste. Ce am inceput sa fac dupa ce m am simtit mai bine ( pt ca era un handicap serios problema cu atacurile) - EXERCITII. Inainte incercam, dar pt ca muschii nu se relaxau, ma simteam aiurea. Acum ma ajuta fizic si psihic. Asta a fost experienta mea, as da orice sa fi stiut lucrurile astea simple acum 20 si ceva de ani. Am scris asa de mult pt ca nu am timp sa reduc, dar am scris din toata inima pt cine are nevoie. Credeti ma ca orice simptom l am trait chiar daca nu am descris tot, poate chiar in plus (nu toata lumea are spasmofilie, dar relaxarea (Mg, B-uri) ajuta). Respiratia e cheia si increderea ca se poate, eu sunt in masura sa garantez ca se poate. Daca nu din prima, poate doua oara, dar merita efortul si e extraordinar cand totul devine o amintire. E un paradox aici, recastigi controlul renuntand la obsesia sa controlezi (lupta cu simptomele, observarea oricrei intepaturi de inima sau muschi, analiza oricarei guri de aer, etc). Eu nu va doresc bafta, va doresc doar un pic de vointa si incredere. O sa va mirati de puterea din voi !
am 12 ani... si am chestii de-astea in fiecare zi...nu -am spus mamei pt ca are multe pe cap. da nu stiu ca la scoalla am avut media generala 10. da anu asta cu sanatatea nu stiu ce am facut. ca am facut injectii moldamine 3 luni si tot nu sa indreptat rezultatul am probleme cu dantura si mei frica s amer la dentist, si am mai intrat si in pom de miam sfasiat buza in parc. si am inceput sa simt dureri in dreptul inimii dar si in partea dreapta. si in fiecare zi plang si imi spun ca sunt urata mai ales ca eu sunt perfectionista si cand luam note mai mici la scoala adica 9 ma apucau si nervii si plansul fiindca imi spuneam ca sunt urata, proast a si bolnava
ma confrunt cu aceasta problema de un an de zile. am niste stari cumplite. am 31 de ani si 2 copii,un sot minunat dar... degeaba.ma simt rau ,lesinata, parca imi amorteste capul si am obosit sa am starile astea si sa le controlez. am facut si psihoterapie iar acum merg pe un tratament homeopat. cred ca nu este o boala mai cumplita ca asta. la mine a aparut in urma unei perioade foarte stresante. eram o fire vesela , activa iar acum nu mai am parte de nimic din toate astea. va rog daca aveti vreo metoda minune scrieti.
eu ma lupt cu ele de prin 2007 dar nu am scapat de ele firar ale dracu. am uitat sa va spun ca lucrez in domeniul navalsi din 2005 tot plec prin afara am vazut jumate din asia si din europa aproape la fel, am crezut ca o sa ramana pe acolo pe unde am fost dar se tin de mine precum scaietii.ce sa va spun ca am avut stari de panica de nu stiam de mine, ma trezeam noapte din pat si-mi venea sa o iau la fuga pe strazi si ce m-am gandit intro zi sa vb cu mama mea la tara de unde provin eu si acolo este o femeie in varsta care toarna cositor si descanta de frica. ce pot sa va spun ca dupa ce ma descantat femeia aceia ma simt mult mai bine nu in totalitate dar nu ca in perioada de dinainte.Si acum de cate ori ma duc la ai mei la tara merg si la femeia asta in varsta si mai ma descanta iar ma simt bine o perioada si tot asa , dar nu stiu ce o sa ma fac cand o sa o ia d-zeu pe femeia asta ca e in varsta...??? Cel mai tare acum am frica de a merge cu avionul imi vine sa fac pe mine cand sunt turbulentesi mai ales la decolare si la aterizare dar ce pot sa fac ma incurajez singur si mai trec peste ele vorbesc in sinea mea si-mi zic sa fiu tare.in momentul de fata sunt in italia lucrez aici si ma sperie gandul ca mai am putin si trebuie sa ma urc in avion sa merg acasa in 2 saptamanii dar trec peste ele. Am uitat sa va spun ca am 34 de ani si sfatul meu e sa nu va pierdeti cu firea fratilor { FITI TARI} BAFTA MULTA
Buna.si eu am atacuri de panica..au trecut 2ani de zile si tot le mai am.Totul e sa sti sa treci peste ele.Sa te relaxezi si sa te gandesti ca nu se intampla nimic..si totul va fi bn.
buna ma numesc ionela am 24 ani si eu in urma cu cateva ore am avut un atac de panik care ma speriat ingrozitor!ma aflu in strainatate singura numai cu ganduri negre in fiecare zi sunt deprsiva.astazi nu ma simte-am bine eram ametita si m-am gand sa imi masor tensiunea.in timp ce aveam aparatul la mana ma uitam cum batea inima si ptr un moment imi arata ca inima bate dupa care la un momendat inimioara mik numai batea se oprise ca si cum numai aveam puls.atat de tare m-am speriat tremuram toata numai pute-am respira imi era atat de cald si ma durea si intepa in piept simte-am ca nu imi pot misca gura numai spun ce fel imi batea inima ca mi-a fost frik s aimi mai masor tensiunea.pe moment singurul lucru pe care il aveam in cap era ca o sa mor ca o sa se opreasca inima si in cateva min nu am sa mai fiu.imi vine s aplang numai cand ma gand atat de tare m-am speriat!
sfatul meu este sa nu stai cum un astfel de om care iti provoaca asemenea frica doar la gandul ca vine acasa,am patit si eu in urma cu multi ani,cand soacra-mea deschidea usa inghetam de frica,cand se apropia ora sa merg acasa de la servici incepeam sa tremur fara sa -mi dau seama,nu am avut nici eu nimic,mi-am luar copii si am plecat ,daca nu plecam muream ..susigurasigura,oricum-am ales cu
am uitat sa mentionez am 18 ani parintii mei sunt divortati de cand aveam 8 ani simpt ca am sa fac in infarct sau ceva din cauza ca inima imi bate foarte repede de la ora 03:00 pana acuma tot la fel nu stiu ce sa fac..
buna tocmai am un atac de panica. Imi bate inima cu 130 batai pe minut imi simpt capul greu si mi-e greata dar nu pot vomita daca ma pun in pat sa dorm simpt ca inima imi bate si mai tare.Am aparat de luat tensiunea deoarece de 1 an am cate 1 atac de panica cam la o luna.Este cel mai urat sentiment care il poate avea vre-un om !!
lasa o adresa de facebook sau de mess si mai vb acolo..
in ce tara esti nicoleta??? problema ta se poate rezolva foarte repede...totul depinde de tine,ori iei copilul si pleci...nu stiu exact ce sa zic ....te loveste???
Buna, ma numesc nicoleta si am 32 de ani, sunt o mama singura intr-o tara straina, fara casa, fara munca,traiesc din mila sotului, copilu este mic, nu am cui sa-l las.sa merg la munca..tin sa anut ca nu am pe nimeni..sunt orfana de parinti..iar el profita de situatie, si ma umileste,imi zice ca-i fac consum,ca-i stau in coasta..si-mi zice mereu..sa plec o data..is luni in care nu vb cu mine..is ani in care ma umileste..si din cauza acestor probleme..am atacuri de panica si anxietate..doar cand il aud intrand in casa..intru in panica..imi este frica,,,si de privirea lui..ajutatima datimi un sfat ce sa fac.
Posteaza comentariu