Din ce in ce mai multe persoane se confrunta cu simptome pe care le asociaza cu atacurile de panica. Specialistii avertizeaza sa nu ne punem singuri diagnosticul pentru ca nu vom reusi decat sa intensificam aceste simptome. De asemenea, este foarte important sa nu iei medicamente fara sa consulti un medic psihiatru pentru o reteta in conformitate cu simptomele manifestate.
Ce este atacul de panica?
Psihoterapeutul Sfetania D. Nita: "Ceea ce caracterizeaza fundamental atacul de panica la nivelul gandirii si la nivel afectiv este starea de frica puternica, fara o baza reala si care, atrage dupa sine o serie intreaga de ganduri irationale, lipsite de orice logica".
Psihoterapeutul Lena Rusti: "Afectiune din categoria tulburarilor de anxietate, care apare cel mai adesea in mod spectaculos si neasteptat, ca raspuns de aparare la un pericol care nu exista in realitate, dar este perceput de psihic ca fiind real. Principiul atacurilor de panica este simplu: corpul reactioneaza fiziologic, declansand o stare de alerta in ciuda faptului ca nu exista niciun pericol real. Psihologic se declanseaza o stare de panica, care intareste reactia fiziologica ... este ca un carusel in care cu cat te sperii mai tare, cu atat te simti mai rau".
Psihologul Steliana Rizeanu: "Atacul de panica se manifesta prin ganduri si imagini catastrofice, apare sentimentul de lipsa de control, insotit de convingerea ca "o sa am un infarct" sau "o sa imi pierd mintile!"", ceea ce intensifica senzatiile de teama si senzatiile corporale asociate cu frica sau teama".
Ce simte persoana care sufera un atac de panica?
In general, exista o perioada de "incubatie" care poate sa dureze de la cateva luni pana la un an inainte ca atacul de panica sa iasa la iveala si sa se manifeste.
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
2. transpiratii;
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
5. durere sau disconfort toracic;
6. greata sau disconfort abdominal;
7. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
8. derealizare sau depersonalizare;
9. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
10. valuri de frig sau caldura.
La nivel afectiv starea resimtita este: teama, frica, spaima; disperare, neputinta.
La nivel mental apar ganduri precum: sunt bolnav/a incurabil; nu am scapare, urmeaza sa mor; o sa imi pierd controlul si o sa innebunesc.
Psihoterapeutul Lena Rusti ne sfatuieste sa nu ne gandim foarte mult la simptome si sa nu le acordam atentie, deoarece ele vor creste in intensitate. "Cu cat te gandesti mai mult la ceea ce simti, cu atat vei exacerba simptomele. Relaxeaza-te! Nu poti fi si relaxat si incordat in acelasi timp. Daca te relaxezi, atacul de panica trece de la sine".
De unde apar aceste atacuri de panica?
Psihoterapeutul Stefania D. Nita considera ca "Suferintele, spaimele, relatiile si experientele dureroase prin care am trecut mai recent sau mai indepartat de-a lungul existentei isi cer dreptul de a fi intelese, de a fi traite si mai ales de a fi integrate la nivel constient. Cu cat fugim mai mult de ele si cu cat le indesam mai abitir in bagajul pe care il purtam (prin aparenta uitare, ignorare, minimalizare), cu atat ele vor tinde sa iasa la suprafata mai puternic".
Cateva dintre cauzele care pot declansa aceste atacuri de panica sunt: pierderea unei persoane dragi, un divort, separarea de o persoana draga, toate acestea fiind motivatii contextuale care sa activeze acest nod de tensiune.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, persoana afectata invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
"In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele", explica psihoterapeutul Lena Rusti.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare. Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Atacurile de panica si sarcina
Perioada sarcinii, mai ales daca este prima, poate sa fie una foarte stresanta. Mai ales pentru o persoana anxioasa, acesta este un moment care poate sa declanseze simptome ale atacului de panica, deoarece este mult mai vulnerabila.
Psihoterapeutul Lena Rusti te sfatuieste sa mergi la un specialist "cat mai curand, mai ales ca in timpul sarcinii nu poti folosi tratament medicamentos. Un program psihoterapeutic inainte de sarcina te poate ajuta sa intelegi si sa reactionezi constructiv pe perioada sarcinii". De asemenea, exercitiile de relaxare si respiratie, precum si evitarea scenariilor pesimiste sunt cateva dintre lucrurile pe care le poti face singura pentru tine. Nu lasa emotiile sa te copleseasca, gandeste lucrurile la rece si permite-ti sa te relaxezi.
De retinut!
In timpul unui atac de panica nu ti se poate intampla nimic rau! Vei remarca faptul ca nu se intampla nimic din ceea ce ti-ai imaginat. E foarte important sa constientizezi ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic.
Comentariile 201-223 din 223
buna seara!eu nu numai ca sufar de ap,am ajuns la tulburari legate de panica,nu mai pot iesi singura nicaieri,nu mai am siguranta ca pot rezista la un drum indiferent cat de scurt,chiar si sa iau paine nu pot pleca,am senzatia ca voi cadea jos,ca nu pot respira,ca pur si simplu mi se va intampla ceva groaznic.mi-e frica de tratamente medicamentoase,nu vreau sa devin o leguma datorita lor,insa nici varianta cu psihoterapia nu prea ma incanta.si asta pt ca in bucuresti,de unde sunt sunt atatea mii de cabinete de psihologie incat nu am garantia ca intru pe mainile cui trebuie.daca este cineva din buc si a urmat un tratament bun cu psihoterapia va rog sa-mi recomandati si mie,ca IMI DORESC SA REDEVIN CEEA CE AM FOST ACUM 6-7 ani:un om NORMALsi sigur pe el
Majoritatea oamenilor se confrunta cu boala aceasta "Atac de panica" Atacul de panica vil faceti singuri...de ce zic asta?...voii va tot ganditi k dak aveti boala aceasta k nu mai scapati de ia si k poate o sa ajungeti sa si muriti...Oameni buni singuri puteti sa scapati de boala aceasta,si prietenul meu se confrunta cu boala aceasta si ii tot explic..k el se streseaza din orce,se enerveaza din orce,mananca odata pe zii maxim de 2 ori pe zi dar foarte putin...si din cauza aceasta corpul lui este foarte slabit...si el a avut aceleasi simtome ca si voi...Sincera sa fiu eu nu ma confrunt cu asa ceva dar dak as fii avut aceasta boala in locul vostru nu mas mai gandi la moarte...voi va tot ganditi ca dak ati avut un atac de panica poate urma si al 2-lea si al 3-lea si asa nu o sa va mai faceti bine...eu dak ma confruntam cu aceasta boala nu ma mai gandeam la moarte ...de ce? pt k eu sunt o fire care ca si voi vrea sa traiasca dar nu ii este frica de moarte....voua va este frica sa nu muriti si de aceea voi singuri va inrautatiti sanatatea ..... Va rog din suflet dak vreti cititi pana la capat... Ca sa puteti scapa de boala aceasta nu trebuie decat sa nu va mai ganditi la moarte, k dak voua va este frica de aceasta boala ca var putea aduce moarte voi nu va mai vindecati....Eu dak aveam aceasta boala incercam sa nu ma mai gandesc ca as putea face alt atac de panica in orce moment...ca sa scap de stres mi-as face o ocupatie amea in care as uita de tot si de oboseala si de stres si de tot....Oameni buni voi singuri puteti fii doctorul vostru numai dak voi singuri va faceti o ocupatie a voastra in care uitati de tot...multa lume se duce la munca si vin stresati,obositi...si cand ajung acasa ii mai asteapta alt stres acasa cu nevasta, copii,parintii,...si din cauza aceasta poate interveni un atac de panica din cauza certei in familei in care va poate aduce stress...dak stiti k va confruntati cu aceasta boala facetiva o ocupatie a voastra in care va poate linisti in loc de medicamente...Nustiu ce sa va mai zic...Eu ii tot explic prietenului meu sa nu se mai streseze din orce k si din cauza aceasta ii provoaca atac de panica si ii tot explic dak este stresat sau dak sa certat cu cineva si se simte rau sa iasa afara din casa sa se implimbe sa isi faca de lucru un asa fel incat sa uite de stress si de tot...k voi dak incercati sa va linistiti singuri prin anumite modalitati cu timpul nu o sa va mai ganditi k o sa muriti sau k faceti alt atac de panica....Oameni buni dak luati medicamente ca sa va linistiti cand aveti atac de panica este rau pt k ele pot provoca si dependenta si dupa aceea dak nu mai luati pastile corpul o sa devina foarte slabit,o sa va simtiti si mai rau...pastilele sunt bune atunci k va linistesc dar cand corpul devine dependent de pastile nici ele nu o sa va mai poata ajuta la nimic cand o sa va simtiti rau...singura modalitate este sa va faceti o ocupatie avoasta in care uitati de stress de oboseala si uitati k sunteti bolnavi...Prietenul meu umbla cu pastilele dupa el k se tot gandeste k poate o sa aive atac de panica in locuri neasteptate...si acum a devenit dependent de extraveral,xanax,calmepan,....el a luat tot felul de pastile si nu la ajutat cu nimic nu sa vindecat doar k la linistit atunci cand avea atac de panica....a fost la psiholog ia recomandat xanax,oxacilina Sandoz,calmepan,extraveral si nimic nu la ajutat la nimic....nu stiu ce sa mai zic sincera sa fiu imi pare rau k multa lume se confrunta cu aceasta boala....Eu va zic decat sa mancati foarte multe fructe cate contin vitamine...sa mancati mancare cand trebuie,...sa va faceti o ocupatie avoastra in care uitati de stress si de tot k dak voi nu va mai ganditi k sunteti bolnavi si nu va mai ganditi k o sa muriti va spun eu k cu timpul o sa simtiti diferenta...nu o sa mai aveti atacuri de panica foarte des si cu timpul o sa scapati de aceasta boala....tot ce trebuie este sa nu va mai ganditi la moarte sau k o sa urmeze si alt atac de panica... ganditiva k aveti o viata si trebuie traita...Ce sa va mai zic Va doresc la toata lumea care se confrunta cu asa ceva sa va faceti bine ...
am atacuri de panica de cele mai multe ori cand ma aflu intr-o multime de oamenii si sunt constient ca nu au ce sa imi faca dar cu toate astea devin mai disperat si mai plin de frica si de groaza este nasol rau de tot aceste simptome credeti-ma
am atac de panica e foarte greu
am atac de panica de 5 ani nu am reusit sa gasesc tratament am 3 copii si la a doua sarcina a aparut primele sintome e greu de explicat la cine nu ape atac de panica nu pot sa merg nicaieri ca deja imi este frica ca o sa imi vina rau
Dragi colegi de suferinta. Am 38 de ani si de 10 ani ma confrunt cu aceeasi "boala" ca si voi. Eu personal nu va pot da niciun sfat cunosc starile prin care treceti si senzatiile de moarte si traindu-le pe pielea mea sfaturile sunt inutile cel putin in momentele acelea. Aceste stari de panica ma iau ma lasa de cateva ori pe zi in special cand plec de acasa (in transportul in comun chiar si in masina personala condusa de sotul meu). Pt. mine concediile, mersul la cumparaturi sunt un adevarat calvar nicidecum un prilej de bucurie. Acum dupa 10 ani cei drept sunt mai diminuate dar tot sunt cat mi-as impune, cat m-as relaxa de multe ori tot degeaba. Am urmat tratament cu xeroxat (placebo parerea mea) degeaba am renuntat eu sa-l mai iau (cu acordul medicului psihiatru), tratamente pe baza de plante (degeaba). Am senzatii acum, dupa 10 ani, ceva mai usoare dar tot exista. Va doresc multa sanatate si incredere in Bunul Dumnezeu.
Foarte util articolul. Citindu-l acum sunt sigura ca starile mele de rau erau de fapt atacuri de panica si nu aveam de fapt probleme cardiologice. La mine atacurile de panica au aparut in luna ianuarie dupa care au fost saptamanale ca pe urma sa apara o zi da una nu. In februarie am fost la doctor care mi-a pus diagnostic de tulburare de panica, mi-a spus ca nu e grav, ca totul se petrece in mintea. Mi-a prescris Frontin si Doxepin si psihoterapie. Acum dupa 4 luni ma simt mai bine, mai fac un atac la 3-4 saptamini, dar sper ca pina la sfirsitul psihoterapiei sa tin atacul de panica definitiv sub control. Am reusit sa renunt si la Doxepin. Exercitiile de respiratie si de relaxare, gandirea pozitiva sunt mai benefice decit medicamentele la care sper sa renunt curind. Majoritatea atacurilor apar pe fond de stres. Totol e sa nu stai sa suferi ca un caine crezind ca vor trece de la sine. Daca aveti astfel de stari cereti cit mai curind ajutorul psihologului sau doctorului (nu in toate cazurile este nevoie de medicatie).
AM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU, AM ACCEST SENTIMENT DECAND ERAM MICA,ACUM AM VARSTA DE 21 DE ANI SI AM ACELASI SENTIMENT SI PANA ACUM,CAND IMI ESTE FRICA DE CEVA,SAU TREBUIE SAI SPUN CUIVA CEVA CE MA DERANJAZA ,SAUTREBUIE SA CONSULT UN MEDIC,AM TEAMA IMI CRESTE TENSIUNEA ,IMI BATE INIMA RAU........ACUM 3 LUNI AM NASCUT .SI PANA SA INTRU LA OPERATIA DE CEZARIANA MAM SPERIAT SI AM AVUUT TENSIUNEA 19...SIMTEAM CA MA SUFOC SI IN TIMPUL OPERATIEI .NU STIU CE SA FAC.DATIMI UN SFAT.MULTUMESC
am citit si am scris parerea mea despre acest articol si totusi cred ca nu voi scapa niciodata de aceasta stare si aceasta tensiune mare care imi creste imediat cu toate medicamentele care le iau si eforturile care le fac,cand am aceste stari imi creste tensinea la 20 si doar astept sa mor.va multumesc ca ati citit cazul meu.janina
foarte bun aricolul si eu sufar de atac de panica de 9 ani,din aceasta problema fac teniune foarte mare,am urmat diverse tratamente,de 2 ani urmez un tratament cu paroxetina si totusi mai am atacuri de panica
Sunt in aceeasi situatia vis-a-vis de atacurile de panica. Urmez un tratament cu efectin de 1 an jumate dupa ce am trecut de pe seroxat. La un moment dat am finalizat tratamentul dupa cum am ajuns sa decid cu medicul meu psihiatru. La mai putin de 2 luni problema a reaparut, aproape ca la inceput. Simptomele erau cele de la punctele 1, 3 si 7 din acest articol care mi se pare foarte bun si foarte descriptiv. Nu inteleg de ce nu ni se explica de catre medici exact ce se intampla cu noi si suntem doar umflati cu medicamente. Poate asa am putea trece peste asta. Sincer, cei care nu sunteti bolnavi nu cred ca puteti intelege cum de poti avea un atac de panica. Nici eu personal dupa o perioada destul de mare in care ma simt bine nu concep cum de-mi pierd controlul. Pur si simplu atunci cand incepe...n-o mai poti controla...O sa incerc varianta cu relaxarea. Uneori mi se intampla sa fiu si singur ceea ce sporeste din plin fenomenul. Nu mi-e frica sa nu innebunesc, ci am senzatia ca la un moment dat nu mai rezist presiunilor pe care le simt si-mi va ceda creierul sau inima... Toate cele bune si.. foarte multa sanatate...Hmm, sanatate, acest concept pe care-l ignoram inainte sa am asa ceva.
SI EU AM AVELEASI STARI.UNEORI MA ASEZ IN PAT SI ASTEPT SA MOR,ALTEORI ALERG CA O NEBUNA PRIN CASA
si eu trec prin asa ceva de 5 ani .sunt disperata.starile de rau apar din senin si se opresc tot asa.uneori sunt convinsa ca e un a p alteori cred ca am toate bolile de pe pamant.
am si boala asta de vreo 2 an si nu mai trece.seara ma culc la ora 2 3 noapte ca mie frica ca mor.am fost la doctori si mia spus ca nam nik la inima dar eu stau cu gandul ca-mi sta inima.deci ce ar trebuie sa fac?
interesant si f. bun articolul ,am vb cu astfel de persoane ,intr-adevar sunt greu de controlat,trebuie neaparat medicatie si multe sedinte cu psiholog,trece greu,poate dura luni sau chiar ani pana scapi de asa ceva.sanatate multa
Fac de 6 ani atacuri de paica,incerc sa le controlez insa nu prea pot.Iau medicamente pentru acest lucru insa fara prea multe rezultate.Sistemul meu nervos este la pamant,chelesc pe portiuni,imi creste parul si chelesc pe alta parte.Nu stiu ce sa mai fac.problema mea este ca am si astm si este cam dificil cu medicatia. Va multumesc!
da mi-a placut foarte mult
Dupa menopauza,am avut si eu aceste simptome,foarte rele,imi venea sa sar din masina in timpul mersului.timp de 4 ani,pina am descoperit antidotul,efort fizic,societatea oamenilor,dus fierbinte,muzica.cu astea m-am vindecat,cu multa vointa,si fara nici un medicament.nu s-a mai repetat niciodata in cei 8 ani care au trecut de atunci.incercati si voi
am avut si eu atacuri de panica , au inceput dupa ca a decedat tatal meu inainte de sarabtori 2007, nu mai puteam sa dorm in casa pe care doar ce o terminasem , el ma ajutat f mult la constructia ei si credeam ca il aud peste tot, simptome ca calduri f mari puls f mare tensiune 15 cu 10 si nu puteam sa dorm de frica, dureri in capul pieptului si nu mai puteam sa ma mai ridic din pat, am luat pastile de dormit ca xanax, dupa vreo 5 luni mi-au mai trecut, dar dupa 3 luni mi-au revenit simptomele, am luat din nou pastile ca anxiar si dupa 3 luni mi-au trecu. Acum nu mai am atacuri de panica, am fost la 3 doctori cardiologi si imi spuneau ca nu am nimic la inima, apropo tatal meu avea cardiopatie ischiemica si a avut cu 2 ani inainte de a muri un infarct f grav a reusit sa treaca peste, de aceea mi-a fost frica sa nu am si eu vreo boala si de aici s-a declansat infernul, ca am si eu ceva si o sa mor, am 27 ani.
am avut si eu atacuri de panica si am fost peste tot sa oprim acest atac pentru ca la mine a tinut vreo doi ani,si intradevar au inceput cand am avut un deces in familie.Si s-au oprit cand am ramas insarcinata
eu am pierdut un copil la varsta de 28 de ani.A fost cumplit si am crezut ca sunt tare trec peste situatie dar dupa 1n si jumatate am devenit mai anxioasa decat eram si a culminat cu starile idioate care le da atacul de panica.Dar atacul era de fapt "atacuri" uneori fara oprire si ziua si noaptea,vad ca aici nu ati scris de faptul ca faci hipertensiune cu valori oscilante si daca intr-un moment nu ai nimic in celalalt esti terminat: mori sau ti-e frica ca vei muri,iti faci socoteala rapid ca nu te mai poate ajuta nimeni,treci prin situatii extraordinar de grele.Numai cel care a facut atacuri ma poate intelege.Si am dus-o asa pe picioare ani....chiar daca am fost la psihoterapeut.psihiatru.Prin natura mea de desimulator nu dadeam ocazia de a ma diagnostica corect.Pana la urma o doctorita cu un aparat de biorezonanta m-a depistat.Am urmat tratament homeopat si am depasit situatia.Pentru ca oricate medicamente alopate,oricata meditatie,relaxare,confruntare cu situatiile mele stresante si intelegerea lor nu m-au ajutat de loc.Acum sunt echilibrata si din canmd in cand ma incearca usor senzatiile neplacute,le inteleg,le controlez si apelez la homeopatie si ma rezolva.Sper ca asta va spune ceva.....
ar putea fi psihoterapia. cred ca e mai degraba util sa rezolvi cauza decat sa tratezi efectul cu medicamente.
Articolul " a picat la fix" in cazl meu. Mi-am cam dat seama singura de diagnostic , dupa ce la un atac ale carei simptome erau exact cele descrise,mi-am consultat medicul , care m-a supus unor investigatii destul de ample: tensiune, puls, EKG, endocrinologie, analize, etc. Concluzie: usoara lipsa de calciu. Iata modul in care ma "tratez": cind apar simptomele, fac exercitii de respiratie ( nu in punga de hirtie ca americanii) de obicei dupa 10 inspir-expir adinc, totul e mai bine...poate totusi ar trebui sa apelez la tratament medicamentos????
Posteaza comentariu