Infectiile vulvei si vaginului

Vulva si vaginul sunt sediul a numeroase infectii produse de o mare varietate de germeni. Aceste infectii, adesea recidivante, trebuie sa fie diagnosticate pentru a evita riscul de complicatii.

Consultul ginecologic implica examinarea sistematica a vulvei si a vaginului. Unele afectiuni se manifesta prin prurit, uneori dureri, dar o parte dintre ele nu au nici un semn.

Infectiile vulveiVulva este constituita din organele genitale externe ale femeii (labii mari, labii mici, clitoris). Alcatuita din tegument, ea asigura protectia organelor genitale interne. In afara cancerelor (rare), poate fi sediul a numeroase boli. Mancarimea (prurit) este principalul simptom al afectiunilor vulvei, din care cele mai frecvente sunt infectiile.

Vulvita. Este o inflamatie a vulvei, care poate avea diferite cauze. Cea mai frecventa este vulvita produsa de ciuperca Candida albicans, care produce prurit, roseata, edem responsabil de durerea din timpul contactului sexual (dispareunie) si arsuri la sfarsitul mictiunii. Aceste leziuni survin frecvent dupa un tratament antibiotic si sunt favorizate de diabet. Alte vulvite sunt produse de paraziti (Trichomonas vaginalis), de bacterii (gonococ, Hemophilus vaginalis); ele pot fi produse si de iritatii sau alergii (tratament local, produse de igiena etc.). In functie de cauza identificata, tratamentul consta in aplicarea locala de creme antipruriginoase sau antiseptice, tratament antimicotic, antibacterian etc. In formele cu transmitere sexuala, se recomanda tratamentul partenerului. Tratamentul vulvitelor produse de iritatii sau alergii consta in identificarea si eliminarea cauzei.

Herpesul genital. Herpesul genital, al carui agent principal este virusul Herpes simplex 2 (HSV2), este o boala cu transmitere sexuala a carei frecventa este in crestere in intreaga lume. Primo-infectia se manifesta prin arsuri intense la nivel vulvar, asociate cu o eruptie veziculara caracteristica. Aceasta lasa locul unor ulceratii superficiale zemuinde, al caror lichid este foarte contagios. Tratamentul este local si general (antiviral). Recidivele sunt frecvente.

Condiloamele (sau creasta-de-cocos). Condilomul genital este o tumora cutanata sau mucoasa de origine virala (papillomavirus). El poate avea diferite forme, dintre care excrescentele cutanate rozate sau cenusii sunt usor de recunoscut. Tratamentul acestei boli cu transmitere sexuala este local (pomada), fiind folositi diferiti agenti fizici pentru distrugerea excrescentelor. Se impune tratarea partenerilor sexuali.

Bartholinita. Cele doua glande Bartholin se afla in muschiul constrictor al vulvei (muschi superficial al peretelui vaginal). Canalul excretor al glandelor se deschide intre labiile mici si himen. Rolul lor este de a secreta permanent, dar mai ales in timpul contactului sexual, un lichid incolor care contribuie la lubrifierea vaginului. Inflamarea glandelor Bartholin (bartholinita) se manifesta prin tumefierea rosie si dureroasa a portiunii posterioare a vulvei, asociata cu febra. In continuare se poate forma un abces, cu tumefactie si puroi subiacent. La debut, tratamentul consta in administrarea de antibiotice. Daca exista abces, tratamentul este chirurgical. In caz de recidiva sau de infectie cronica, este necesara deschiderea canalului excretor (marsupializare) sau ablatia glandei.

Infectiile vaginuluiVaginul are o capacitate remarcabila de aparare, gratie unui ecosistem bacterian, flora Doderlein, care creeaza un mediu de protectie fata de infectii. Vaginitele (inflamatia peretilor vaginali) apar atunci cand echilibrul florei vaginale este distrus, in general ca urmare a unei infectii. Ele sunt in majoritate asociate cu infectia vulvei; in acest caz vorbim de vulvo-vaginite. Semnul principal de vaginita este secretia exagerata, uneori urat mirositoare, albicioasa (leucoree sau poala alba). La aceasta se adauga uneori sangerari, senzatie de arsura, prurit si durere la contactul sexual.

Vaginozele bacteriene. Produse de bacteria Gardnerella vaginalis, ele se manifesta prin secretie abundenta, cenusie si mirositoare, fiind tratate cu antibiotice.

Vaginitele micotice cu Candida. Infectia vaginala cu ciuperca Candida albicans este frecventa. Ea produce inrosirea vulvei, secretie albicioasa abundenta, prurit local intens si uneori dureri la mictiune. Analiza secretiei vaginale permite identificarea germenului, iar tratamentul consta in antifungice pe cale locala (vaginala) sau generala. Se trateaza si partenerul sexual.

Vaginitele parazitare cu Trichomonas vaginalis. Infectiile cu acest parazit sunt foarte frecvente si produc prurit, secretie abundenta cu miros neplacut. Tratamentul pacientei si al partenerului sexual permite evitarea recidivelor.

Importanta supravegherii medicaleInfectiile vaginale sunt adesea discrete si prezinta risc de diseminare la intregul aparat genital. Ele sunt, de exemplu, implicate direct in aparitia salpingitelor acute (infectii ale trompelor uterine), care prezinta risc de sterilitate. Este deci importanta urmarirea regulata de catre ginecolog (sau medic de familie).Daca este depistata o infectie, trebuie tratati si partenerii sexuali. Fara aceasta masura de precautie elementara, riscul de recidiva sau de transmitere a infectiei este major.

Informatii furnizate de www.raobooks.com din cartea "Viata Sexuala", aparutala Editura Rao

Daca vrei sa afli care este cea mai apropiata farmacie de unde potiachizitiona un anumit medicament, apeleaza la motorul de cautare aflatin paginile Eva.ro.