A te simti nefericit in momente grele face parte din experienta normala. Dar cat de multe lucruri stii despre depresie, despre originile ei si despre modalitatile de tratament?...
Simptomatologia depresiei
Simptomul dispozitiei depresive este o componenta a multor sindroame psihiatrice si se intalneste, de asemenea, in mod obisnuit in anumite boli somatice, de exemplu in mono-nucleoza infectioasa ("boala sarutului").
Trasaturile centrale ale acestor sindroame depresive sunt dispozitia depresiva, gandirea pesimista, lipsa placerii, energia redusa si lentoarea. Dintre acestea, dispozitia depresiva este - de obicei, dar nu invariabil - cel mai evident simptom. Celelalte elemente sunt indeajuns de variabile incat sa sugereze nu numai una, ci mai multe afectiuni.
In tulburarile depresive de severitate moderata, trasaturile principale sunt dispozitia scazuta, lipsa placerii, gandirea pesimista si energia redusa, toate ducand la deteriorarea eficientei.
Aspectul exterior al pacientului este caracteristic: imbracamintea si tinuta pot fi neglijate; trasaturile fetei se caracterizeaza prin coborarea comisurilor bucale si printr-o cuta verticala intre sprancene, in mijlocul fruntii; frecventa clipitului poate fi scazuta; gesturile sunt reduse; umerii sunt aplecati, iar capul inclinat inainte, astfel incat directia privirii este in jos.
Perturbarea somnului este de mai multe feluri, cel mai frecvent intalnita fiind trezirea mult prea devreme dimineata, dar mai pot aparea intarzierea adormirii si trezirea in timpul noptii. Aceasta combinatie - a trezirii prea devreme cu gandirea pesimista - este importanta pentru diagnostic.
In tulburarile depresive, pierderea in greutate pare adesea mai mare decat s-ar putea aprecia numai dupa lipsa apetitului. Acuzele de slabire a memoriei sunt, de asemenea, frecvente - ele rezulta din slaba concentrare.
Simptomele fizice sunt des intalnite in tulburarile depresive. Ele imbraca numeroase forme, dar constipatia si disconfortul dureros, localizat oriunde in corp, sunt cu totul particulare.
In ce perioada poti fi predispusa la depresie?
Unii pacienti dezvolta in mod repetat o tulburare depresiva in aceeasi perioada a anului. In unele cazuri, aceasta regularitate concorda cu suprasolicitarea, fie in activitatea profesionala, fie in alte domenii ale vietii pacientilor.
La varsta mijlocie si inaintata, tulburarile depresive sunt uneori greu de deosebit de dementa (sindrom cerebral organic cronic), deoarece unii pacienti cu simptome depresive se plang de serioase dificultati amnezice.
Cine sunt cel mai mult expusi la depresie: barbatii sau femeile?
Prevalenta, la un moment dat, in tarile dezvoltate este intre 1,8 si 3,2 cazuri la 100 pentru barbati si intre 2 si 9,3 cazuri la 100 pentru femei. Cauzele pentru ratele crescute la femei sunt neclare. Cresterea ar putea fi datorata, in parte, unei mai mari usurinte a femeilor in a accepta si recunoaste simptomele depresive, dar este putin probabil ca aceasta sa fie intreaga explicatie.
Posibile cauze ale depresiei
Psihanalistii au sugerat ca privarea in copilarie de afectiunea materna, prin separarea sau pierderea mamei, predispune la tulburari depresive in viata adulta si la alte tulburari nervoase.
Relatiile cu parintii au o influenta invariabila in declansarea unei tulburari depresive usoare, unii pacienti amintindu-si ca parintii lor ar fi fost mai nepasatori sau hiperprotectori.
Este o observatie clinica zilnica faptul ca tulburarile depresive urmeaza deseori evenimentelor stresante.
Predispozitia de a dezvolta manie si tulburari depresive severe are importante determinari genetice. Nu exista dovezi convingatoare ca aceasta predispozitie mostenita ar fi modificata in mod hotarator de experiente specifice din copilarie. Cu toate acestea, experiente adverse din primii ani de viata pot avea un rol in modelarea trasaturilor de personalitate raspunzatoare de trairea personala a evenimentelor stresante din viata adulta.
Modalitati de tratament
Tratamentul tulburarilor depresive (unipolare sau bipolare) este apanajul medicului specialist psihiatru si poate consta in medicamente antidepresive, litiu, carbamazepina, terapia electroconvulsivanta, psihoterapie, psihoterapia "interpersonala", terapia cognitiva, privarea de somn.
© Copyright:
Comentariile 51-59 din 59
sunt intr-o stare critica de depresie.imi vine mai tot timpul sa plang,sunt nemultumita de orice,am inceput sa-mi urasc copilul si sa ma poru urat cu ea....si am continua stare de nervozitate!!va rog din suflet sa ma ajutati cumva pana nu fac greseli grave!va multumesc...va multumesc si pt initiativa,este nemaipomenit!!
Am 35 de ani si simt ca nu ma mai pot aduna,in urma unor probleme financiare, si a unei injectii anticonceptionale- depoprovera-care mi-a facut o multime de probleme spotting zilnic de doua luni. Este infiorator ,am ajuns atat de sensibila incat planf incontinuu din orice,am o senzatie permanenta de spaima, simt ca ma sufoc, astenie musculara,mi-e frica sa ies singura din casa, sa ma trezesc dimineata, mi-e frica sa raman singura in casa, singurele mele clipe fericite au ajuns sa fie seara cand ma pun in pat si ma las prada somnului,iar dimineata cand deschid ochii, vreau sa adorm din nou ma chinui ,simt ca nu pot face fata zilei,familia mea sufera, sotul meu incearca sa ma sustina din toate puterile dar cateodata chiar si el devine neputincios in fatamea, nici macar pentru copii nu pot sa ma mobilizez. sunt disperata..... sper din suflet ca toate fetele care decid sa ia anticonceptionale sa se documenteze bine inainte, pot sa faca mult rau................ tot ce mi-a mai ramas e sa sper ca intr-0 buna zi totul va intra in normal, ca imi voi regasi viata fericita de dinainte,ca voi putea zambi din nou.... acum imi vine sa urlu.........
de ceva vreme am probleme cu parintii si sotul, m am casatorit de aproape un an, faptul ca parintii si sotul meu u se inteleg are influenta si asupra mea fiindca toate oalele se sparg in capul meu: imi vine sa mor, nu mai suport, plang in fiecare zi, nu mai sint nevoia sa vorbesc cu prietenii, cu parintii, cu nimeni, sunt mereu trista, fara energie si ma enerveaza orice comentariu, nu mai gust nici o gluma mereu le interpretez altfel si am inpresia ca nimeni nu ma mai respecta ca toti vor sa faca misto de mine! daca citeste vreun medic psihiatru acest lucru m as bucura sa mi scrie tot pe site!
Am 44 de ani si nu ma recunosc.Mie teama si de umbra mea.Ma simt atit de singura cu toate ca sunt aici cu sotul si fica mea.Pling in fiecare zi si gindurile nu-mi dau pace.Nu mai sunt in stare de nimic si nu-mi gasesc linistea.Copilul meu sufera atat de mult cind ma vede asa si nici macar pentru ea nu mai sunt in stare sa zimbesc.Mi-e atat de frica de ziua de miine pentruca nu pot sa fac nimic penru ea.Neputinta e ceva care duce la depresie . Sau e doar destin?Cum sa inteleg ' de ce '
de ceva in urma unei spasmofilii traiesc cu o teama permanenta de moarte.Asa ca de ceva timp fac consultatii medicale pentru diferite afectiuni,si ma gandesc tot timpul la moarte.mi-e frica si mai ales atunci cand raman singura acasa.Mentionz ca am un copil de 5 ani si nu stiu ce sa fac sa-mi recapat pofta de viata.Totul mi se pare inutil>ajutati-ma
cred ca sunt depresiva..numi mai suport partenerul...sunt in fiecare zi morocanoasa..plang..nu`ma am pofta de mancare...ce fac`? sunt sau nu depresiva?
am 42 ani am zile cand imi vine sa pling si nu suport pe nimeni linga mine ,nu mai am incredere in nimeni si toate acestea mi se intimpla de cind mi-am pierdut locul de munca, imi este foarte greu sa accept faptul ca sunt casnica. Nu ma suport nici macar pe mine insumi,va rog sa-mi spuneti ce as putea sa fac.
ma simt trista,numai am bucuri ,vars,nu pot minca,nu pot dormi,ma simt plictisita tot timpu agitata ce sa fac?ce tratament sa iau sa mi revin va rog ajutatima.va multumesc.nr meu de tel e 0729701112
Am 33 de ani. Nu am incredere in mine,mi-e teama sa ies afara, mi-am blocat creierul, sunt pe cale sa-mi pierd munca. Am intrerupt munca in ianuarie si nu ma vad sa fac nimic in acest sens. Articolul este f.bun. de ani.
Posteaza comentariu