Poate unii dintre cei care citesc acum, isi amintesc de momentele in care au asistat, copii fiind la certurile dintre parinti sau alte rude. Frecvent in psihoterapie apar astfel de amintiri, unele dintre ele foarte traumatice. Ce vad copiii in astfel de scene? Isi vad parintii altfel decat de obicei, vad furia lor exprimata de figura si gesturile lor la care cei mici sunt foarte sensibili. Vad manifestari violente, gesturi pe care vor tinde sa le repete la randul lor in momente de enervare. Vad imposibilitatea de a se controla a celor mari, ceea ce ii sperie.
Ce aud copiii cand parintii se cearta? Aud tipete, plansete, reprosuri. Sesizeaza emotiile din tonul vocii si sunt ingroziti de ele. Aud chiar daca parintii lor cred ca dorm sau sunt in alta camera. Sunt parinti care spun: "Copilul nu stie nimic, era in camera lui", ceea ce nu e chiar asa...
Ce inteleg copiii din cearta parintilor? Desi nu inteleg cuvintele, nu le stiu sensul, acest lucru nu este unul imbucurator ci mai degraba ingrijorator. Pentru ca un continut este cu atat mai traumatic cu cat este mai lipsit de sens. Copiii nu inteleg ce se intampla, nu pot da un sens la ceea ce vad si aud. Scenele raman la fel de incarcate asa cum au fost atunci. Multe lucruri de mai tarziu le pot readuce in constiinta. Sunt acele lucruri de care ne este teama fara motiv, ca atunci cand nu suportam tonul ridicat sau anumite gesture fara sa avem o explicatie pentru asta si fara san e putem invinge teama.
Ce simt copiii? Teama, abandon, revolta , tristete, zadarnicie, disperare, durere de diferite tipuri, stari de rau. O parte dintre aceste stari pot aparea si in alte momente ulterioare. Uneori parintii se plang ca de la un timp copilul vomita, are enuresis, acuza dureri de cap sau are alte suferinte somatice da carora nu li se gaseste nicio cauza organica. La o investigatie psihologica atenta se vede ca aceste tulburari au debutat dupa unul sau mai multe episoade traumatizante pentru copil in care au avut loc certuri intre parinti.
Ce fac cei mici in aceste situatii? Unii se ascund de frica, altii se reped sa il apere pe unul dintre parinti sau sa-i impace. Unii plang, altii tipa, unii amutesc de frica, altii asteapta sa se termine. Sunt copii care pleaca de acasa cand parintii se cearta, altii se baga in cearta lor, altii profita de ostilitatea dintre parinti si cer unuia ceea ce celalat le-a refuzat.
Ce fac parintii? Sunt adulti care se cearta in fata copilului, ignorand prezenta lui. Ei sunt atat de absorbiti de starea lor, de furie, de iritare incat nu se gandesc nicio clipa unde este copilul, ce face, ce aude, cat de tare il afecteaza. Altii trimit copilul la el in camera sau amana discutia pentru mai tarziu cand copilul va dormi. Acestia sunt constienti de impactul pe care il are un astfel de moment asupra micutului dar nu banuiesc ca cei mici aud si inteleg mai multe decat cred parintii lor.
Asa cum spuneam mai devreme, in discursul persoanelor care solicita o psihoterapie sau o consiliere psihologica apar foarte frecvent referiri la discutiile dintre parinti, certuri, scene violente fizic si verbal. Ei nu doar ca nu au uitat dar au la fel de vie in memorie respectivele cuvinte auzite atunci chiar daca pe atunci nu le stiau sensul. De asemenea, starea pe care o incercau cand erau mici, spaima, nesiguranta, neincrederea in ei insisi si in adultii de langa ei, tristetea, neputinta in fata celor mari si a gesturilor lor.
Psiholog Anca Pietraru
Ii puteti adresa intrebari autorului AICI
Comentarii (43)
Am 13 ani și am o frică față de părinți atunci când consuma ambii alcool,se începe cearta de la orce cuvânt mie frica mai mult de mama deoarece ea când consuma alcool își aduce aminte de trecut și asta m-a inerveaza la culmea rar când consumă alcool dar in siara asta e cearta din nou m-a rog la Dumnezeu sa fie liniște ca mi frica foarte tare când părinți mei se cearta
parintii mei urmau sa divorteze cand eu am venit pe lume! Tatal meu era un om extrem de agresiv si alcoolic!!! Aveam doar 1 an si imi amintesc cum venea acasa si o batea pe mama mea,tipa si urla,spargea tot prin casa.mama tipa si imi amintesc si acum parca a fost ieri nu eram capabila sa fac nimic asa ca ma ascundeam dupa canapea Acele certuri si batai au continuat pana am implinit 4 ani Eram un copil care in momentul in care el intra in casa stiam ce va urma....imi era atat de teama..auzeam cum o batea pe mama mea si mama mea urla si tipa pentru ca nu mai facea fata...cum curatam de pe jos cu matura tot ce a spart si ma uitam la mama care era in baie plina de sange...si nu puteam sa fac nimic,nu puteam sa sar si sa o apar...dupa ce au divortat ne-am mutat la bunicii mei.Bunica mea tot timpul se certa cu mama ce puteam sa fac doar sa fug si asta faceam fugeam si fugeam pentru ca nu aveam alta solutie de scapare!!!Am fost un copil sensibil,stima de sine scazuta,orice se intampla rau credeam ca este vina mea,nu puteam sa ma concetrez,la scoala la fel!Am crescut,am terminat scoala si facultate dar toata viata am ramas ca un copil extrem de timid,extrem de introvertita care am stiut de mica ca nu doresc sa ma casatoresc sau sa am copiii!!!Care toata viata am fugit de fericire...pentru mine nu exista fericire..mi-am trait viata crezand ca sunt de vina pentru tot ce se intampla in viata mea si in singura relatie serioasa pe care am avut-o....credeam ca este bine sa fiu agresata verbal si fizic pentru ca merit..si dupa am decis ca cea mai buna fericire este sa fiu singura
la mine e aceiasi situatie, eu permanent incerc sa ma calmez dar in zadar, din cauza asta am multe probleme cu sanatatea, parintii se cearta din cauza ca finantelele nu-i permit sa-mi intretina viitorul +la aceasta logica naiva si egoismul.LA moment am accesat acest site pt ca acum ei iarasi se ciarta, am 16 si nu-mi place cum ei se comporta, si ma tem sa am pe viitor familie si sot, ma tem de viata, caci toata zarva asta influenteaza foarte rau asupra mea.si asa situatie e in mai multe familii , pacat ca pe copii nui poti ajta sa iasa din asa atmosfera
pe mine dexemplu parintii si fratele ma face sa pling intruna pentru o gluma sau un luccru ce lam facut si nu a reusit ori pentru note rele fratele lovest ein mine parintii intruna tipa mam saturat de aceasta uneori imi vin ginduri despre sinucider eca vreu sa mor ma m saturat odata si odata am sa ma sinucid si nimeni no sa inteleaga de ce pentruca parintii cin ma cearta si eu incep a plinge eu ma duc si ma ascund si pling nu vrau sa ma vada cum pling ei cred ca eu nam sentimenti si asta nu e tot o sa va povestesc alta dta va multumesc......
ajutor,mama si tata se cearta, la fel ca mama si bunica se cearta monstru si ele stiu ca eu sunt de fata uneori. Ma duc in camera si incep sa plang sau dupa ce bunica pleaca ma duc si imi consolez mama ,dar eu am 9 ani; si mama astazi a spus ca dupa ce se intoarce din austria o sa se mute si ma ia cu ia. Eu asta vreau pe bune.Cand am aflat ce fel e om este bunicamea a fost acum 1 minut am ineput sa plang si o sa ma duc sa vb cu mama despre ceva top secret.AJUTOR,CE TREBUIE SA FAC!!!!!!!!!!!!!?????????
la mine e lafel eu stau la bunica mea pt ca este aproape scoala dar cand vin acasa in uichenduri incepe calvaru tata glumeste cu mama mamaii spune sa termina de fata cu mine dar el nu asculta si de aici incepe cearta eu ma bag sai depart si incep sa plang dar ei nu ma asculta si plec acasa la cea mai buna pritene a mea si ma calmez
Azi,dimineata m-am trezit si mama m-a intrebat daca mergem la un magazin pe jos pentru ceva..eu am zis ca vreau sa ma uit la libraria din acel magazin , iar tatal meu a intrebat ce revista..mama a zis un titlu totusi amuzant,iar apoi tata a zis babele fruoase adresate mamei mele...Ea a inceput sa planga si nu il mai poate privi,atinge,vorbi etc.cu el!Mama mea nu e baba,are cam 43 sau ceva de genu'...Ei se cearta foarte des , iar tata pleaca aproape un an in Spania,Orio la pescuit pentru bani,si cand vine aici de sarbatori (iarna) se cearta foarte des!Ce sa fac??imi e teama,foarte teama..:(
La mine este aceeasi situatie. Nu stiu ce sa fac ca sa-i pot impaca, se cearta foerte mult. Desi tata este de vina: cateodata pleaca si nu mai stim de el, ori se duce la bunica( care sta depaarte) ca sa-i zica ca mami e nebuna! HELP!
Dragule copil. As vrea sa-ti spun ca si eu ,ca si mamica ta am fost umilita de catre tatal celor trei copii ai ,mei. Eu credeam ca daca ma supun umilintelor lui i-mi voi putea creste copii fara lipsuri (bani,casa, sa faca o facultate...) Dar nciodata nu ma gandeam la suferinta interioara si traumele ce le provoc lor . Sa stii ca din dorinta de a va proteja , noi mamele suferim ce nu este scris si facem multe greseli cu copii nostri.Intr-o zi cand sotul meu ma batea si ma insulta de fata cu fata mea mai mica ,ea a avut curajul a sunat la politie112 si au venit in graba 6 agenti de la politie m-au inconjurat si mi-au spus despre drepturile la libertate ,pe care sotul meu mi le calcase, ma trata ca ,pe o Sclava ca pe un lucru cumparat de El ,ma folosea si ma arunca cand nu avea nevoie de mine. Asa ca m-am dus la politie l-am denuntat ,am cerut Ordin de Protectie, si automat legea a lasat-o pe fetita mea cu mine. Amandoua am mers mult timp la psiholog social , care este gratuit, si m-a invatat s-au mai bine zis nea ajutat sa invatam sa traim singure dar in libertate. Fara maltratatorul in casa . Fetita mea care era minora si fara chef de studiat acum anu lasta termina facultatea de sociologie si paralel a facut un an la drept . De cand suntem singure am invatat ca suntem persoane cu drepturi si cand cineva ne calca drepturile trebuie sa protestam si ca trebuie sa-mi fie frica doar de Dumnezeu . Tu cum esti un copil istet intra in internet in Codul Civi drepturile copilului s-au cauta ,,VIOLENTA IIN FAMILIE SI PROTECTIA COPILULUI , si in fiecare zi cauta si informeazate in Google despre drepturile tale si ale mamicii tale ,si apoi vei lua o hotarire. Tu singur poti iesi din asta. Eu nu te -as sfatui sa iei drumul bribegiei pentru-ca pe tine toate legile Romaniei te apara si te protejeaza .I-ti doresc succes si numai bine
mereu cand parinti se cearta intra frica in mine,iar atunci cand tata da cu pumnul in mama eu ma bag mereu.iar ei se cearta ca niste copii si imi spun "ea a fost de vina ba nu el">ma-m saturat am 12 ani si traiesc un calvar in fiecare zi.si mai mareu tata ma cearta ca nu invat la scoala,dar el nu stie ca cearta pe care o face el cu mama ma influenteaza foarte grav :(
Ok mai vreau sa scriu ceva firar el de alcool distrugator de vieti si de familli.Ardeaiar sufletul in iad la nesfarsit aluia de a iventat alcoolul si bauturile alcolice. :'((
am si eu problema asta tatal meu vine in fiecare zi(problema fiind alcoolul si venitul seara la 2 dimineata)beat si mereu face scandal,odata a vrut sa dea foc la casa a vrut sa dea drumul la gaz la butelie si sa dea foc casei dar thanks god au venit niste vecnini care l-au potolit,plus ca tata da mereu cu pumnu ,,ca nehalitu''(da tare) in mama si ma doare sufletul sa o vad cum isi ia bataie,odata m-am bagat sa nu dea in ea si mi-am luat eo bataie da una calumea de aveam capu spart,sau odata tot asa tata o batea pe mama si eo nepaiputand sa ma controlez vazand de atatea ori faza asta i-am dat lui tata in cap cu un ghiveci si dupa normal ca mi-am luat omoru.Am 15 ani si nu mai suport,imi gasesc linistea la calculator cand joc jocuri dastea gen sims sau caneva unde am o alta viata frumoasa si fara griji.....nu stiu nu mai suport....nu stiu ce sas fac, m-am gandit la sinucidere dar sunt om cu frica de Dumnezeu....dar mai am 5-6 ani de rabdat dupa voi fi major si sper sa pot trai ca un om normal fara cearta si tipete si plansete.Dar am invata ca treb. sa-mi accept soarta si sa sper ca nu voi ajunge la fel ca tata sa naruiesc viata unui copil.M-am mai descarcat si eo
Cit de mult mam staruit sa imi impac parinti dar in zadar.Mam saturat de certurile astea de atitea certuri ma doare permanent capul.Ma rog zi si noapte dar in zadar.Ce e dat de la Dumnezeu nu poti schimba.Cite o data as vrea sa nu fi fost pe pamintul asta...
si eu ma confrunt cu astfel de probleme , si cel mai frica imi e sa nu se desparta mama cu tata pt ca io fara mama nu as putea sa stau, unde sa ma duc ?, am trait cu ei, cu ei vreau sa traiesc, am momente cateodata cand mi se rupe inima si imi vine sa-mi pun strangu de gat si termin si cu stresul si tensiunea asta ce te tine incordat, se cearta din orice, acum mama a plecat la servici si lucreaza pana mai tarziu, tata zice ca tu nu mai vii acasa, nu ai familie, daca nu-ti convine i-ati hainele si dute, pe mine ma solicita profund astfel de scene
De când aveam 8 ani , tata o certa mereu pe mama mea si injura si acum tot ASA e am 13 ani si nustiu ce sa fac vreau sa plec dar ce face mama fără mine si tata o so omoare ca am plecat ...... Îmi vine cateodata sa chem poliția eu nul mai iubesc pe tata ASA de mult mama mea e tot pentru mine dar tata nu va mai fii.....nustiu ce sa mai fac tata mereu o injura pe mama cai o ........ Mie imvine sa tip la tata dar nu am curaj ca odată am tipat la el si mă tras de par mia dat palme a doua zii mam dus la școala cu vanatai ...... Mă rog la Dumnezeu mereu sa mă ajute ...... Va rog sami dați un răspuns urgenttttttt
parintii mei s.au certat,injutat,btut si urat toata viata,cind eram copil.Mama,pe care numai mama nu poti sa o numesti este o femeie rea,plina de ura si cuvinte murdare.In copilarie nu era zi fara sa ma trezesc in cuvinte murdare si pline de ura la adresa mea,de genul:"scoala putoare ca ai par la c...r de un metru.Aceasta era trezirea de dimineata cind plecam la scoala.Micul dejun?....??nici nu stiam ca dimineata se maninca...pachet la scoala?da...vedeam la alti copii...de aceea ceream de la altii si pur si simplu ma indopam penrtu ca nu stiam niciodata cind voi minca data viitoare...asta era mama..am suferit enorm,sa te intrebi mereu ce ai facut gresit??..gresit era faptul ca ma nascusem...nu am fost dorita...spunea mereu :"mai bine ma ca...am decat te faceam...uite asa a trecut timpul si zilele mele care erau negre,depresive,triste...gindul sinuciderii era din ce in ce mai des...pina a venit eliberare...la 16 ank am plecat de.acasa si cu ajutorul crucii rosii mi.am gasit servici intr.o fabrica de imbracaminte.dimineata la 6 mergeam la servici,pina la ora 14 iar seara faceam licelul seral..stateam intro locuinta cu inca o fata si sincer doresc sa spun ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea...linistea sufleteasca e cea mai importanta..incet,incet am incercat sa capat putere si incredere in mine si am reusit sa termin liceul...astazi sint un om mort sau gol pe dinauntru..in mine e doar ura si neincredere pentru semenii mei..atat a mai ramas..nu pot iubi,nu mi.am intemeiat nici o familie...acestea sint sechelele produse in sufletul meu de mama mea...astazi simt pentru ea doar ura,cu toate ca e grav bolnava,are depresie bipolara,maniaca.depresiva,totusi nu pot sa o iert...as fi in stare sa ii reprosez tot raul pe care mi l.a facut...insa nu se poate ca se imbolnaveste mai grav,nu doresc sa o am pe constiinta,cu toate ca moartea ei m.ar bucura nespus cu toate ca acest lucru nu imi schimba situatia...raul care mi l.a facut este ireparabil...pot invata doar sa traiesc cu aceasta ura,insa nu imi va trece niciodata..
id-ul de mess corect: musculos5
as vrea sa pot gasii o fata sincera cu care sa pot incepe o viata, si sa plec departe de familia mea fara liniste. id-ul meu de mess: musculs5
La mine este bine,pot sa zic ca am un tata de nota 10,dar are momente in care il apuca din senin..Si merge la cabana(Avem o cabana,pe o straduta din oras mergi cam vreo 5-6 km.) cu masina si bea,dupa care se intoarce acasa si totul e perfect,pana cand da nas in nas cu mama si se apuca,incepe sa sparga,sa urle,sa tranta usile.Eu am o sora mai mica are abea 11 ani si eu 16..Mama nea chiar ca e suparata,in 31 Decembrie 2010,a murit bunica care statea cu noi,in timp ce bunicul era in spital la Targu Mures,operat de Cancer la Colon:( Tinand cont ca bunica era singurul meu sprijin in aceste momente acum chiar nu stiu ce ar treuii sa fac.Cu bunica am crescut,ea m-a educat,ea m-a indrumat spre bine,aproape zilnic,cel putin saptmanal,dedic 30 de minute in plansete,cand imi aduc aminte de ea...Eu chiar nu stiu ce sa mai fac...Si acum..Azi este Joi,si tata nu a mai vorbit cu mama de Duminica..Au ajuns si fata in fata,si tata nici macar nu se uita la ea:|(azi)..Mama munceste de dimineata de la ora 6 pana dupa masa la ora 16,pana pregateste masa..pana mai face cate ceva,trebuie sa se culce si iar de la capat,ii este foarte greu,incerc zilnic sa o ajut..E foarte adevarat ca o supar in acelasi timp,dar ii aduc si bucurii..Tata in fiecare zi merge la cabana si bea,vine seara acasa schimba masinile si merge la o sora de a lui,unde bea cu cumnatul..vine seara acasa pe la ora 00-01..si se pune langa mama si doarme...Inainte era altfel,chiar daca asta se intampla doar de aproape o saptamana..Mai aveau certuri dar mai putin violente si nu chiar isi reprosau asa..Acum nu stiu ce sa mai fac...In fiecare seara mama este stresata si eu in acelasi timp,ca vine iar acasa si face pe nebunu:|..Nu as fii in stare sa-i propun mamei sa se desparta .deel,fiindcafaratatasatstterttetterterminat..Areatatea relatii
chiar asa ma simnt si eu acum .Am stari de frica si am intentia sa plec de acasa dar nu pot.Data trecuta m-am suparat si am inceput sa im pun haine in valiza.Cand m-a vazut tata a tipat la mine si a inceput sa imi dea hainele jos de pe mine.Atat am vrut sa zic ca sa ma descarc. Am 10 ani .
in aceasta seara parintii mei s-au certat iar eu numai pot sa dorm ptr ca-mi este frica sa nu faca tata[il urasc din tot sufletul]vreo prostie va rog ajutati-ma la id: yo_elena99@yahoo.com
in situatii dastea nu prea ai ce sa faci.singura solutie e divortul dintre cei doi.eu am 18 ani si se cearta aproape zi de zi (cauza fiind alcoolul).nu ma bag intre ei cand se cearta dar am momente cand imi vine sa il iau la bataie pe tata.cateodata imi este si rusine sa mai ies din casa.si pentru nemo de zice sa ignori...nu ai cum omule.este vorba de oameni si de o familie.nu suntem in jungla.o solutie este sa vorbesti cu amandoi atunci cand spiritele sunt calme si ai cu cine sa vorbesti.poate reusiti sa ii sensibilizati.eu am incercat si incerc dar nici vorba de ceva schimbari.cineva zicea ca se gandeste sa isi ia viata.asta e cea mai mare prostie.eu am invatat foarte multe lucruri despre viata din muzica pe care o ascult si stiu ca viata este un drum pe care toti il parcurgem, cu bune,cu rele,dar intotdeauna trebuie sa mergi inainte si sa tii capul sus.asta e societatea in care traim si intr-un fel e bine deoarece capeti o oarecare experienta si inveti din greselile facute de ei. eu unul am invatat foarte mult din aceste certuri si probabil daca nu invatam aceste lucruri ajungeam un drogat pe strazi.
eu ma gandesc asa...totul porneste din cauza tatalui...cand e beat il bat de il bag in spital apoi plec...
mama si tata se cearta si nu mai pot simt ca ma prbusesg.... odata se inteleg vorbesc se pupa ...iar dupa se injura se cearta tata tipa si spune ca e salbatica ca e nesimtita etc.. eu am doar 9 ani si nustiu ce sa fac :((
si ai mei se cearta...si chiar nu`mi dau seama de la ce a pornit totul..de aproape un an stam cu "bunici" care nu fac decat sa bage zazanie intre ei...mai ales soacra mamei,"bunica",..defapt asta e concluzia la care am ajuns..deoarece inainte sa ne mutam cu ei, era totul bine si frumos...acuma parca au inebunit:(..de multe ori ma gandesc sa plec,sau sa fac cv care sa le atraga atentia, sa le puna un semn de intrebare..dar ce rezolv ranindu-ma fizic, ca si asa sunt cu nervii la pamant..[cel mai rau e faptul ca nu am la cine sa ma descarc...dar o sa`mi recapat fortele si singura, pentru a trece peste..doar pentru mama mea..ea e singura care conteaza pentru mine..]
si eu traiesc aceeasi poveste.de 18 ani,in fiecare zi totul e la fel,a devenit un ritual daca pot sa`i spun asa.injuraturi,batai,urlete,politie,tot ce poate fi mai rau. chiar au fost momente in care m`am gandit , am incercat sa`mi iau viata,dar nu am avut curaj.chiar nu stiu ce sa mai fac..cu cine sa vb..prietenii mei stiu doar partial drama prin care trec zi cu zi.. imi e greu si fte rusine sa vb despre asta.de data ata iar au inceput..insa acum m`am gandit serios..si stiu ca e cea mai proasta decizie pe care o puteam lua..insa am hotarat sa dispar,si a`mi pun o data ptr totdeauna capat zilelor.. am ajun la capatul puterilor deja incep a cred ca Dumnezeu nu exista..de atatea ori ma rog la el sa faca ceva cu asta.. insa niciodata nu e intampla nimic..nu mai pot sa rezist deloc.. ma rog la Dumnezeu sa ma ia.. ptr ca nu mai pot . de data asta m`am gandit sa ma las in voia sortii..chiar daka nu prea am putere sa ma rup de multe lucruri pe care le iubesc..atatia oameni..dar cred ca asa e singura speranta sa`mi gasesc linistea..ptr ca desi ar trebui sa ma gandesc la Bac sau la Facultate.. nu am cum sa vad un alt viitor..
Sal,am 15 ani..nu mai suport sa ii vad ca se cearta..nu sunt certuri cu batai,injuraturi...pur si simplu sunt certuri in care tata la un pahar doua se duce si se culca..iar mama imi spune : Ete , vezi o sa fac o sa dreg..ma despart de el..., eu nush ce sa mai fac..ma doare foarte tare cand stiu ca au 19-20 ani de casnicie..;) sau 20 de ani de cand sunt impreuna..eu jtiu :(...ce pot sa fac :(..singurii care imi sunt aproape sunt bunici..si unchiul..Tata a doua zi incearca sa rezolve tot..iar nah..mama suparata nu poate..nici eu nu aj putea..e totul bne..pana se ajunge la putin alcool cumulati cu nervi de la serviciu..:( avem bani , masina,casa frum tot ce ne trebuie ..dar dc asa ? :(( nici nu aveti idee ce e in sufletu meu..si certurile se intampla odata la 3-4 sapt sau la 1-2 luni..sper sa se impace..incerc sa ma regasesc in Bibile,Biserica,Dumnezeu...si de multe ori functioneaza..daca nu as avea credinta :(..as fi mort pana acum
Nu stiu ce sa ma fac parintii mei se cearta din cauya banilor tat risipeste bani aiurea iar mama nu este de acord.Tata are si o mika probleme cu nervi si nu se poate stapani si mai taryiu incepe vorba ca:tu risipesti banii aiurea nu ti cu casa nush ce......:Dar la un moment dat vorba devine mai agresiva cu ei nu se mai suporta de la un timp de vreme nusi mai vorbesc cum o faceau inainte .Tata este somer si mama la fel iar tata nu o lasa pe mama sa se angajeze iar el vrea sasi deschida propria afacere.Nush ce sa ma fac certurile acestea ma inebunesc imi vine sa ma omor va rog sa ma credeti .Un sfat daca imi puteti da va-si fi recunoscatoare .Imi puteti trimite un mesaj pe email anka_angel.sweet@yahoo.com.Va rog mult sunt disperata zi de zi ati putea suporta asa ceva.
parintii mei se cearta mereu. mie mie frik...am doar 9 ani.sora mea are 15.dar ea seara iese in oras.mereu trec prin astfel de situatii si plang.desi il iubesc si pe tata si pe mama.ce sa fac....nu stiu.chiar si in seara asta sau certat si mama l-a sunat pe unul dintre unchii mei.vroia sa plecam.mie frik!ce ar trebuii sa fac?
Cand vad ce probleme aveti simt ca nu mai sunt singur pe lume... Am 17 ani si parintii mei se cearta de cand ma stiu, certurile agravandu-se pe parcurs ajungandu-se la batai. Problemele tatalui cu alcoolul si caracterul impulsiv al mamei sunt cauze in majoritatea certurilor... Am luat bataie pt ca ma bagam sa imi apar mama de loviturile tatei de nenumarate ori...Ma doare enorm cand spun asta dar imi este rusine cu ei oriunde ma duc... nu mai suport, deabia astept sa ma indepartez de ei, o sa isi dea seama atunci ce au pierdut... In cida problemelor sunt un elev bun si nu am probleme speciale cu timiditatea, dar imi place sa ma inchid in mine!
Parintii mei se cearta de cand eram mica,si acest lucru m-a afectat foarte mult,am incercat foarte multe lucruri ca sa-i fac sa inceteze sau sa realizeze,am incercat sa vorbesc cu fiecare in parte, sa-i inteleg, am zbierat la ei, am incercat sa ma mentin distanta ca sa-i fac sa sufere..insa fara reusita. Probabil ca singurul lucru care i-a mentinut impreuna am fost noi, copiii. Chiar daca nu dorim ca ei sa se desparta si chiar daca ne doare sufletul sa recunoastem, aceasta este singura solutie...
va rog sa ma ajutati...am doar 13 ani si o mare problema......parintii mei se certau foarte des pina intr-o zi au divortat ...mama m-a luat pe mine si pe sora mea mai mica sa traim cu ea... in timpul saptaminii stateam cu mama si in zilele de odihna cu tata...asa a fost doi ani...pina cind odata a venit tata cu masina... ne-a luat lucrurile si am fost nevoite si eu si sora mea sa plecam cu el....acum stau la tata si odata in saptamina o vad pe mama ...eu as vrea sa ma reintorc la mama cu totul..dar tata a spus ca nu-mi va permite asta .....va rog sa ma ajutati...fiindca ei se cearta foarte des vorbind pe telefon iar eu nu mai suport asta ...trimiteti-mi raspuns la emailul: anyutyk@mail.ru
Ignorai, rasa umana care se considera deosebita e de fapt alcatuita din animale cu un slab control asupra emotiilor. Niste jigodii care pretind superioritate comparativ cu restul mamiferelor. Este incorect. Fiinta umana nu traieste fara cearta si distrugere. Ia-o ca atare. Pe tine nu te obliga nimeni sa fii ca ei. Delimiteaza-te si vezi-ti de drumul tau. Asta stiu ca implica in timp o atenuare a sentimentelor tale fata de ei, dar e mai bine pentru sanatatea ta mentala. Priveste ca si cum ai fi singur, de la ei nu cauta altceva decat sa te intretina. Stiu ca exista nevoia unui mediu afectuos si stabil, dar natiunea noastra nu poate mentine acest mediu si de cele mai multe ori il creeaza prin prefacatorie. De vina sunt frustrarile extreme si incapacitatea de a gandi logic, ignorand emotiile. Cine zice ca e bine sa te descarci etc. etc. si intelege prin asta ca e benefic sa zbieri, sa reprosezi, sa te certi e un animal prost. Exista moduri constructive sau chiar placute de a rezolva neintelegerile. Dar majoritatea, desi sunt capabili de asa ceva, nu le aplica deoarece le afecteaza comoditatea. Sper sa te ajute cu ceva ce ti-am zis.
buna.am 15 ani si pana acum vreo doua luni parintii mei se intelegeau de minune si,sincer, putine erau momentele in care se certau(si oricum erau certuri minore).In ultima vreme cred ca au luat-o razna,iar eu nu mai suport.La mine acasa sunt numai certuri si batai si sincer nu inteleg de unde au rasarit monstrii astia din familia fericita de odinioara.Simt ca innebunesc si as da orice pentru un moment de liniste.Am ajuns sa ii pazesc pe amandoi de frica sa nu faca vreo prostie( tata a zis ca nici el nu mai suporta si ii e tare frica sa nu faca ceva ce o sa regrete intr-un moment de nebunie).Nu pot sa vorbesc cu nimeni...nici la scoala,nici acasa pentru ca mi-e frica sa nu rada lumea de mine.Simt ca o sa innebunesc!!!!!!!!!!!
Acum sunt si eu parinte, si eu si sotul meu am asistat la certuri intre parinti. Intodeauna in cazul unei certuri copilul se autoinvinovateste. Inclusiv copilul de 30 ani. Denota cat lipseste comunicarea in familie.... Sper sa fiu o mama mult mai buna.
parinti mei sa cearta in todeanua
Andreea, cel mia bine ai face sa iesi din casa cand vezi ca parintii tai incep sa se certe,eu am 18 ani, stau de la 4 ani cu unchii mie, si acestia se cearta foarte mult, ba chiar uneori m-au dat afara din casa, insa le trece:) (sunt m-ai optimist de felul meu), dute la un prieten, o prietena, m-ai tarziu o sa fii afectata daca participi la aceste certuri. Pe la 18 ani ajungi sa nu-i mai suporti, devii mai violenta, si te comporti foarte vulgar si cu persoanele care nu merita deloc acest lucru. Parerea mea inca o data, e sa nu partici la aceste certuri, gasesteti o lume a ta :), ai grija de tn .
As vrea sa va spun... de cazul am doar 12 ani...parinti mei se cam cearta si nu stiu ce sa fak. Eu sufar foarte mult si cand se cearta eu simt ca nu mai rezist parka nu as fi nimeni pe lumea asta, nu mai pot sa suporta asa ceva nici eu nici fratele meu. Va rog ajutati-ma cu un sfrat pe mail sneky_andreea@yahoo.com sau pe acest site va multumsec si ....
Nu inteleg unerori desi sunt student la filozofie, de ce, atunci cand se cearta parintii, treubie sa fim eu si fratele meu acasa? Nu se pot intelege sa faca acest lucru dupa ce plecam??? ce vor sa demonstreze??? Sunt mult prea revoltat, si din cauza asta, la varsta de 16 ani eu si fratiorul meu (17 ani) am fugit de acasa pentru 4 zile, am stat pe unde am avut loc, dar ceea ce a durutmai mult, doar in gara am avut loc! Motivul de cearta dintre parinti ar fi nepotica mea de 2 ani care nu isi cunoaste tatal, verisoara mea intretinand relatii sexuale cu un gigolo, de majoratul ei... Mama mea nu e de acord sa avem noi grija de ea, iar tatal, nu vrea sa o dea la altcineva din familie spunand ca el este cel mai mare dintre frati... Verisoara mea a fugit din tara, nestiind absolut nimeni si nimic de ea! de multe ori am stat de vorba cu ei, dar vechiu "esti doar un copil, ce sti tu despre asta?" e folosit frecvent de ambii parinti, lasand totul balta, fara a-mi gasi macar o farama din raspuns sau uneori, macar o simpla explicatie... sunt satul si vreau sa stiu ce sa fac!!! as dori raspuns daca se poate pe email-ul meu: geox0123@yahoo.com sau pe acest site... multumesc pt intelegere! respect pt cei care se ocupa de acest gen de probleme...
As vrea sa stiu, cum pot sa regelmentez cearta dintre sotul meu atunci cand copilul este de fata? sunt certuri mici dar cred eu dureroase pentru copilul meu!va multumesc.
HEY,,, nu pune principalul motiv ca esti timida, pe seama parintilor ca nu e asa.. si eu am patit aceleasi chestii , chiar mult mai mari, TINE MINTE CA OMUL E SCHIMBATOR, daca iti doresti un lucru treci peste el.DAca esti hotarata. Nu te lasa! in nimic! Viata e o lupta! Apreciez foarte mult acest subiect! si ar trebui sa-l citeasca acei parinti, care se confrunta cu problema aceasta , care se cearta in special din cauza banilor! ca acesta e principalul motiv.
Si eu am trecut prin astfel de momente traumatizante in copilaria mea cand parintii mei se certau mereu in fata mea si acum imi dau seama ce efect au aceste traume din copilarie, sunt o persoana timida si care desi a terminat o facultate nu vrea sa o angajeze nimeni, am fost la un interviu la BRD si m-au refuzat pe motiv ca sunt timida si nu rezist la stres.Acum ma gandesc cat rau mi-au facut parintii mei, degeaba am facut o facultate si am terminat cu 9.60 daca nimeni nu vrea sa imi dea o sansa.Asa ca nu va mai certati in fata copiilor,ei sunt foarte receptivi si inteleg tot, copiii trebuie sa se bucure de copilarie si de viata nu sa imparta necazurile parintilor si sa le duca cu ei toata viata.
copii mei au 17 si respectiv 13 ani, sunt baieti si 17 ani au auzit multe injurii adresate mie,lor si multor alte persoane din jur de catre tatal lor pe fondul consumului de alcool.in 2oo5 sotul meu s_a imbolnavit de tulburare schizoafectiva, a urmat o internare la iasi, am fost afectati cu totii dar mai ales copii. dupa 6 luni de tratament, a reinceput sa bea si iarasi a urmat o internare de data aceasta nonvoluntara in acelasi spital. am fost atit de afectata de problemele lui de sanatate cat si de cele zilnice incat la ora actuala realizez ca nu mai stiu sa comunic cu copii.simt ca ei nu au nevoie de mine, nu sunt deloc responsabili si nu stiu cum sa ma apropii de ei. Credeti ca e o cauza pierduta?
Posteaza comentariu