Termenul de bulimie nervoasa se refera la episoade de supraalimentare masiva care apar de obicei cand individul este singur. Bulimia este un simptom de foame excesiva, mult dincolo de necesitatile organice si cauzat de o perturbare neuropsihica.
Pacienta tipica pentru sindromul bulimic este o tanara femeie in jurul varstei de 20 de ani care se plange de comportamentul alimentar asupra caruia a pierdut controlul. Adeseori prezinta zilnic episoade de bulimie insotite de suferinta psihica si urmate de vomismente autoinduse.
Alimentarea haotica poate ocupa cea mai mare parte a timpului si o poate impiedica in desfasurarea normala a activitatilor sociale, ocupationale si academice.
Gandurile ei se indreapta frecvent inspre alimente, dieta, forma corpului, prezentand simptome depresive, cum ar fi stima de sine scazuta, tristete, tulburari de somn, lipsa sperantei si uneori ideatie suicidara.
Episoadele bulimice pot fi spontane sau planificate. In cea de-a doua varianta, poate sa viziteze deliberat magazine alimentare pentru a-si cumpara dulciuri, carne sau alte alimente. Unele femei care nu le pot cumpara, pot ajunge sa le si fure. Uneori, bulimia nervoasa poate fi asociata cleptomaniei.
Intorcandu-se acasa si asigurandu-si pe cat posibil intimitatea, pacienta trece la o ingestie alimentara pana apare disconfortul abdominal care ii poate provoca dureri. Ingestia alimentara poate fi insotita initial de placere, dar, dupa un timp, alimentele isi pierd gustul si sunt ingerate cat se poate de rapid, de obicei cu sentimente coplesitoare de dezgust de sine si panica.
Dupa episodul bulimic, sentimentele de vina persista si ele se pot accentua generand varsaturi autoinduse sau alte comportamente de eliberare, post sau excesul exercitiului fizic.
Pentru a induce vomismentele, pacienta isi introduce degetele sau un instrument corespunzator in gat. Dupa cateva saptamani sau luni, descopera ca isi poate provoca vomismente doar prin simpla aplecare aupra chiuvetei sau toaletei, uneori cu o usoara presiune abdominala.
Varsaturile au loc exact dupa episodul bulimic sau dupa o perioada scurta de timp, de obicei dupa maxim 30 de minute. Adeseori, imediat dupa varsaturi apare alt episod bulimic.
Bulimia nervoasa - cum se declanseaza?
Aparitia bulimiei este de obicei asociata interventiei unor factori stresanti, simptomul bulimic fiind precipitat de interactiunea a cel putin doi dintre factorii:
- Conflicte sexuale, indeseobi cele centrate pe inceputul sau sfarsitul unei relatii afective majore;
- O schimbare substantiala in ocupatie sau in localizarea geografica, astfel incat pacienta se simte dezradacinata sau in nesiguranta;
- Pierderea - implicand un deces, o instrainare sau o separare de un membru al familiei sau de un prieten apropiat.
Acesti factori precipitanti se adauga altor factori ca: dubii majore privind feminitatea, implicand indoieli asupra atractivitatii lor, suferinta asociata unei discrepante majore intre conceptul de sine si conceptul unei femei "ideale" stereotipe, relatii precare cu parintii, stima de sine extrem de scazuta, relatii precare cu persoane de aceeasi varsta. Indiferent de factorii implicati, pacientele se simt ratate ca femei si proiecteaza acest aspect asupra corpului lor, tinand dieta si incercand sa-si modifice forma corpului.
Starea mentala a bulimicei
In propriile descrieri, bulimica foloseste adjective ca "grotesc", "gras" sau "dezgustator" si, adeseori, imaginea corporala nu corespunde realitatii, astfel incat pacienta cu o greutate normala se considera ca fiind foarte grasa. De asemenea au fost observate simptome afective, incluzand autodeprecierea, tulburarile de concentrare, pierderea interesului, lipsa de speranta, tulburarile de somn si ideatia suicidara.
Tratamentul bulimiei
In tratamentul bulimei trebuie tinut cont de faptul ca aceasta tulburare se asociaza adeseori cu alte probleme medicale fiziologice si psihologice. De aceea tratamentul bulimiei trebuie sa includa si tratamentul tulburarilor asociate. Apelul la psihoterapie ramane o metoda eficienta in tratamentul acestei boli. Totodata abordarea nutritionala si cea medicamentoasa nu trebuie neglijate nici ele iar o atentie speciala trebuie acordata reintegrarii sociale a persoanei afectate.
Comentariile 51-55 din 55
Si eu am fost bulimica,dar mi-am revenit.Nu stiu care a fost motivul pentru care ajunsesem in starea aceea,cert este ca ma simteam foarte grasa cu toate ca toata lumea imi zicea ca nu sunt.Avem perioade cand vomitam de trei ori pe zi.Apoi mi-am dat seama cat rau imi fac si am inceput sa vomit din ce in ce mai putin(cand mancam foarte mult si ma simteam plina) si apoi deloc.Acum am renuntat sa-mi provoc voma,dar tin cura(nu mananc paine,chestii prajite si dulciuri),dar depresiile continua si ma dezgusta corpul meu.
si eu am avut unele probleme legate de mancare. am inceput prin regimuri drastice desi nu sunt grasa, apoi am ajuns la un regim sanatos in timpul caruia nu ma infometam, dar nu mancam dulciuri deloc. dupa un timp am inceput sa am accese de bulimie in care mancam absolut orice nepermis multe dulciuri, fara insa sa vomit. alergam pe banda vreo 2 ore in schimb dp ce mancam f mult. aveam aceste accese cam o data pe saptamna. acum am bacul si m-am dezgustat de propiul meu comportament si am zis gata. totul se rezolva prin vointa si sprijinul prietenilor. acum tin un regim sanatos de viata si nu mai am nevoie de exercitii extenuanate. si ma timp si pentru alte lucruri. ma simt mult mai bine asa. si nu voi renunta la acest mod de viata sanatos. paine prajita dimineata , carbohidratii nu-i combin cu proteinele. fara dulciuri, imi prepar gem fara zaha, zacusca cu ulei de masline, pizza cu faina integrala si branza degresata, nu beau sucuri. exista f multe mancaruri sanatoase si vi le recomand. mai ales ca aspectul tenului se imbunatateste dp aprox 4 luni de la inceperea regimului. atat dureaza detoxifierea organismului.
Am trecut si eu prin calvarul acestei boli ,bulimia,insa acum m-am vindecat si as vrea sa impart experienta mea cu cei care au nevoie de un sfat in aceasta privinta.Totul a inceput atunci cand m-am hotarat sa tin o cura de slabire pentru a pierde in jur de 5 Kg.Insa, odata pe masura ce slabeam parca era o vointa in mine sa pierd si mai mult;astfel am inceput sa reduc din ce in ce mai mult aportul caloric ajungand sa mananc foarte puti,aproape deloc.Am reusit sa slabesc vreo 10 Kg.Eram slaba ,insa eu inca mai consideram ca trebuie sa mai pierd din greutate.Ajunsesem sa nu mai pot invata,mi-am pierdut capacitatea de concentrare si memorare, deoarece nu-i ofeream organismului meu ceea ce avea nevoie.Devenisem o persoana lipsita de viata,mereu nervoasa ,devenisem obsedata de cure de slabire;tot timpul aduceam in discutie termeni legati de silueta,aport caloric,grasime.Organismul meu ma atentiona mereu ca are nevoie de vitamine,proteine,insa eu incercam sa beau apa ,ceaiuri cat mai multe pentru a-mi pierde pofta de mancare.Dupa acest stadiu ,am inceput sa mananc fiind intr-un fel fortata de parinti.Astfel,obisnuintele m-au dus catre o alimentatie proasta formata din foarte multe dulciuri.Mancam dulciuri in cantitati foarte mari,iar restul alimentelor care imi erau necesare le respingeam.mancam intr-o zi foarte multe dulciuri,apoi o saptamana tineam o cura drastica de frica sa nu ma ingras.Dupa o perioada,pierzandu-mi complet controlul asupra alimentatiei,am inceput sa vomit dupa masa.Viata mea devenise un calvar.Ameteam pe strada, aveam o pofta continua de mancare,in special de dulciuri si alimente bogatein calorii,imi pierdusem orice speranta de mai bine.Eram intr-o situatie chiar greu de explicat in cuvinte.Recuperarea mea am dus-o la bun sfarsit de una singura,avand nevoie de multa vointa.Am inceput prin a-mi impune sa mananc sanatos,cu mese la intervale fixe,fara prea multe dulciuri si facand gimnastica.Incercam sa-mi ocup timpul cu cat mai multe activitati pentru a-mi abate gandul de la mancare.La inceput a fost foarte greu,de multe ori chiar abuzand de consumul de dulciuri.Insa , nu am vrut sa ma descurajez,am continuat incercand din greu sa respect programul impus de mine.Cu toate ca in timpul acesta ma ingrasam putin cate putin eu vroiam sa ma vindec,sa uit de toate momentele prin care am trecut.Totul tine de vointa,de increderea in propriile forte.Acum,dupa aproximativ un an de zile,ma simt mult mai bine,incerc sa mananc echilibrat.As vrea sa dau un sfat pentru persoanele care sunt in aceasta situatie:nu conteaza felul in care arati,conteaza sa te simti bine pentru ceea ce esti si ceea ce faci,iar cei din jur te vor aprecia pentru respectul care il ai pentru tine insuti.incearca sa ai o viata echilibrata din toate punctele de vedere,fara excese ,iar atunci te vei simpti implinita.va doresc vointa si sanatate!
nu am nici o parere..ma simt rau....mananc mult ..tin cure stricte...nu vomit dar iau laxative..imi fac masaje ptr slabit in disperare...fac sport....apoi manac mult la cel mai mic soc emotional...e bulime?..am nevoie de ajutor..o perioada am fost normala dar am o recidiva de 2 luni..sunt disperata
Nu stiu ca sa fac.....ma simt ingrozitor , nu ma pot stapini , maninc mult fara oprire apoi , imi mustra constiinta si vomit. Deci ma pot trata de bulimie.
Posteaza comentariu