Tulburarea de panica este o tulburare anxioasa destul de comun intalnita in medii urbane stresante. Ea apare in mod brusc si inexplicabil sub forma unor stari de frica si de neliniste, dificultate de respiratie, palpitarii, ameteli, tremurat, frica inexplicabila de moarte, boala grava sau nebunie. Intrucat aceste senzatii sunt fizice, majoritatea celor care manifesta aceste simptome trec prin cabinete medicale, unde incearca sa caute o boala organica.
Biologic vorbind, atacul de panica vine din interpretarea gresita a unor reactii fizice (am niste simtome fizice si sunt incapabil sa le interpretez corect). Psihologic vorbind, este vorba despre atribuirea unei dimensiuni catastrofice unor simptome fizice (imi bate inima mai tare, inseamna ca voi face infarct sau ca am o boala foarte grava).
Panica implica elemente fizice si emotionale in aceeasi masura; persoana care sufera de atacuri de panica este de obicei una inclinata catre o sensibilitatea crescuta in receptarea si interpretarea simptomelor corpului propriu. Intreaga activitate cerebrala ce duce la panica este cauzata de aceasta interpretare gresita.
Ce se intampla de fapt in timpul unui atac de panica?
Frica este elementul de baza in atacurile de panica. Sa luam exemplul unei persoane care este la volan. Conduce gandindu-se la diferite lucruri. Brusc, fara nici un motiv aparent, simte un nod in gat, senzatie de sufocare. Inima incepe sa bata nebuneste, palmele ii transpira, simte ca ameteste si ca va muri sau ca i se va intampla ceva foarte rau.
Cognitiv, persoana e convinsa ca va muri sau va innebuni, ca va pierde controlul, ca inima sa e de vina sau sistemul endocrin, oricum, ca se intampla ceva grav. Emotional vorbind, persoana se simte coplesita de aceasta stare de panica si de ceea ce simte.
Cum se simte o persoana in timpul unui atac de panica?
Se gandeste imediat ca o sa moara, ca o sa innebuneasca; o sa aiba senzatia ca va face infarct, ca isi va pierde controlul. Persoana in cauza are simptomele fizice care creeaza starea de panica, starea de panica ii accentueaza simptomele fizice, astfel incat se intra intr-un cerc vicios; aici simptomele sunt accentuate pana colapseaza pur si simplu in atacul de panica.
De multe ori cel care sufera atacuri de panica ajunge la urgenta, convins fiind ca are ceva la inima, ca analizele sunt proaste, ca are, oricum, o boala foarte grava. Analizele ii ies bune, de obicei, i se spune ca este hipocondriac; individul in cauza nu intelege ce se intampla cu el, se simte neinteles, pierde increderea in medic sau in diagnostic si de multe ori are tendinta de a continua investigatiile, pentru a gasi o cauza organica a simptomelor sale.
Ce trebuie sa stie o persoana care se confrunta cu atacuri de panica?
Primul lucru pe care trebuie sa-l stie e ca nu va muri, nu va innebuni, nu i se va intampla absolut nimic grav. E foarte important sa constientizeze ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic. Cu cat simptomul este mai puternic, la fel, frica se accentueaza. Tendinta de a exagera in astfel de momente ne face sa nu percepem in mod real timpul si dimensiunea tulburarii.
Un pont bun este sa cronometram cat dureaza un atac de panica. Desi cei mai multi vor spune ca a durat in jur de 5-10 minute, vor putea vedea ca nu dureaza aproape niciodata mai mult de un minut sau doua. In acest fel persoana poate sa isi reinterpreteze simptomele si durata lor in mod realist. Ajuta foarte mult sa intelegem de unde a aparut emotia.
Persoana respectiva trebuie sa dobandeasca niste tehnici de relaxare care sa intervina la nivel biologic.
Relaxandu-se, corpul nu mai reactioneaza ca in stare de panica - drept urmare, creierul nu mai interpreteaza ca se intampla ceva grav in organism. In lipsa interpretarii gresite, nu se mai transmite starea de anxietate, cercul vicios spargandu-se la nivelul biologicului prin relaxare.
Care sunt simptomele atacului de panica? Difera de la persoana la persoana sau sunt comune mai multor persoane?
Simptomele generale atacului de panica sunt urmatoarele:
- impresia ca inima bate tare sau ca se opreste;
- transpirarea mainilor;
- respiratia este necontrolata;
- starea de ameteala;
- sentimentul de pierdere a cunostintei;
- sentimentul de greutate in picioare - unii simt ca li se inmoaie genunchii, ca urmeaza sa lesine;
- o stare de incordare foarte puternica - unii se incordeaza atat de tare incat fac chiar febra musculara in clipa respectiva;
- stare de derealizare (viata dubla intre real si reprezentarile derilante), de depersonalizare;
- palpitatii;
- stare de sufocare, sentimentul ca nu se poate respira.
In general, simptomele difera de la persoana la persoana, cat si interpretarea acestora, insa, sub o forma sau alta, multe din cele de mai sus se regasesc in atacul de panica.
Cand anume se petrec aceste atacuri? Pot fi prevenite in vreun fel?
De obicei exista o problema, un factor stresor foarte puternic; sunt oameni la care atacurile de panica apar in timpul noptii - se trezesc si au atac de panica. Sunt oameni la care atacul poate sa apara in timp ce sunt pe strada sau la volanul masinii si atunci se sperie si mai tare pentru ca le este frica sa nu faca infarct la volan.
Atacurile de panica pot sa apara in momente diferite. In general, persoanele care se confrunta cu aceasta problema simt ca au o stare de rau fizic cateva clipe inainte de producerea atacului. Nestiind cum sa interpreteze simptomul, ei intra si mai tare in panica, accentuandu-si starea de rau.
Cum ar trebui sa intervina? Cea mai buna metoda de a interveni se realizeaza prin relaxare. Persoanele ar trebui sa-si spuna: "simt, am aceasta stare de ameteala, dar stiu ca este un atac de panica, nu o sa se intample nimic grav". Daca procedeaza in acest fel, in loc sa accentueze atacul, au mari sanse de a se relaxa si de a-l indeparta.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, pacientul invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele.
De ce sunt asociate atacurile de panica cu diferite fobii?
Atacurile de panica sunt asociate de obicei cu agorafobia, frica de locuri publice. In general atat fobiile, cat si atacurile de panica se invata din experienta. De exemplu, o persoana care are un atac de panica pe strada, in mijlocul multimii sau la Mall, va evita in mod automat acele locuri, pe care le va asocia cu starea sa de rau.
Cu aceste concluzii in minte (pentru ca nu mi-am putut explica atacul sau pentru ca nu am fost de acord cu explicatia primita, fiind convins ca sufer de o boala foarte serioasa) evit sa mai ies afara sau ies numai daca sunt insotit de cineva alaturi de care ma simt in siguranta.
In clipa in care ies afara, creierul meu este deja "programat" - "daca o sa ies, o sa mi se faca rau". Astfel, creez conditiile prielnice unui nou atac de panica.
Cum trebuie sa ne purtam cu o persoana care are atacuri de panica?
In primul rand trebuie sa incercam sa nu-i intarim comportamentul. De obicei, alegem sa facem noi toata treaba, sa il lasam in liniste pentru ca este bolnav si ne este frica sa nu pateasca ceva. Izolandu-l in felul acesta in simptomatologia lui, nu-l ajutam in nici un fel pentru ca el va obtine foarte multe prin boala lui si atunci va avea toate motivele sa-si intareasca simptomele.
Automat, daca se ajunge acolo, persoana "bolnava", in mod inconstient, nu mai face nimic din ce nu vrea, pentru ca ii este frica sa nu aiba un atac de panica.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare.
Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Daca intri in panica alaturi de el si-l ocrotesti excesiv, de fapt ii intaresti simptomul si sentimentul ca este bolnav si ca trebuie ocrotit, ca nu se descurca singur, ca este in pericol.
Un om are atacuri de panica, trece peste ele, ii reapar peste cativa ani. Este posibil acest lucru?
Da, bineinteles, pentru ca este vorba de o reactie invatata deja. Daca din punct de vedere cognitiv nu stapaneste si nu intelege care este mecanismul, de ce reactioneaza asa, poate sa se confrunte cu un atac data urmatoare (peste cateva saptamani, luni, ani de la atacul initial) cand va aparea un factor stresor puternic.
Este un mod de aparare, un mod al nostru de a reactiona. Un bulimic, de exemplu, se vindeca de bulimie, dar poate oricand sa reapara aceasta problema, dupa cativa ani, intr-o alta conditie si cu alti factori stresori, daca nu se echilibreaza. In acelasi mod se intampla si cu atacurile de panica; mecanismul este acelasi. Prima data la ce faci apel? La ceea ce ai invatat. Daca nu gasesti alte mijloace de aparare, se iveste cel care este cel mai usor, respectiv atacul de panica.
Se mostenesc ereditar atacurile de panica?
Exista teorii care subliniaza o predispozitie genetica in interpretarea gresita a simptomelor, asa cum se intampla in atacurile de panica. Insa factorul mediu este extrem de important, aceasta insemnand stresul la care este supusa persoana, modul in care a invatat sa reactioneze.
De exemplu, sa presupunem ca avem un om caruia ii este frica sa faca un anumit lucru. Este obligat de familie, de cei din mediul lui sa faca lucrul acesta. Constient isi da seama ca lucrul este bun pentru el - cum ar fi, sa se duca la scoala - dar el nu vrea si chiar nu-si doreste.
Cum poate sa impace dorinta lui interna cu presiunea exterioara? Se duce acolo, dar face un atac de panica, i se face rau. Intr-un final, obtine ce vrea, nu mai este obligat sa faca lucru respectiv - nu se mai duce la scoala sau nu mai se duce sa cumpere paine. In asemenea cazuri, mediul este cel care forteaza, nu predispozitia biologica.
Este bine sa le oferim informatii despre atacurile de panica omenilor care au aceasta problema?
Chiar daca sunt dezamagiti ca nu au o boala unica, spectaculoasa, grava, este foarte util ca acesti oameni sa stie cat mai multe informatii legate de problema lor. Ei trebuie sa ajunga sa constientizeze ca atacul de panica se rezuma la o reactie pe care ei insisi si-o provoaca.
Ei isi simt starile si sunt foarte speriati de ele; in clipa in care, la cabinete, de exemplu, le spui "simtiti aceasta stare si pe aceasta si pe aceasta ..." par destul de dezamagiti sa afle ca exista si altii care simt o traire ce lor li se parea apocaliptica. In momentul in care sunt nevoiti sa raporteze simptomul la real, isi dau seama ca tulburarea lor nu atat de grava, precum credeau initial.
Comentariile 51-100 din 231
Buna tuturor!Foarte tare articolul, pe intelesul tuturor. Din pacate si eu sufar de un an jumate de asa ceva, si ca voi toti vreau sa scap de aceste stari...chiar azi la servici din cauza volumului imens de munca si a stresului aferent iar am avut atac de panica....am citit toate comentariile si se pare ca cea mai buna solutie e autosugestia, capabilitatea de ati pastra calmul si de a fi stapan pe situatie...problema e ca fiecare dintre noi stie ce greu este sa fii stapan pe gandurile tale in momentele atacului..:(
Buna ziua, ma numesc Amalia,am 22de ani si ma confrunt cu aceeasi problema,atacul de panica.Initial nu realizam ce este si cu atat mai putin k as avea un atac de panica si ce inseamna un atac de panica...Cu cat am acumulat mai multe informatii despre atac cu atat mai mult am putut sa-mi controlez stariile,care defapt mi le provoc singura....Am mers la cardiolog pt k am creut k am probleme cu inima ,,, analizle mi-au iesit bine...si atunci doctorul mi-a explicat ceea c se intampla cu mine.Mi-a prescris magneiu si calciu.Cel putin pt mine starile acelea, foarte urate(respiratia ingreunata, bataile inimiiacelerate, senzatia de lesin ,imi trmura tot corpul in special picioarele,frica si senzatia k in momentul urmator mi se va intampla ceva rau)imi apareau in momentul cand eram singura in locuri publice .....Am avut norocul sa gasesc un dr cardiolog care s-a dovedit a fi pt mine si un psiholog foarte bun.Mi-a dar niste sfaturi care m-auajutat sa trec peste aceasta problema ,intodeauna sa am la mine o sticluta cu apa, sa-mi controlez respiratia,sa ma relaxez, sa ma gandesc la lucruri care ma bine dispun ,,,,,pe mine m-au ajutat foarte mult si sper dealtfel si p voi sa va ajute .....
Buna ziua ma numesc Catalin si vreau sa va spun ca , de cand am citit acest articol am trecut peste am incredere in mine iar aceste atacuri au disparut obisnuiam sa stau noaptea in pat si sa ma gandesc la tot felu de chestii avand in vedere ca am 17 ani si am o goraza de probleme la varsta mea ma gandeam agand si apareau aceste simptome. Multumesc pentru articol.
Salut.Eu am avut primul atac d panica la 14 ani,al 2 l-am avut la 20d ani.si d atunki le am incontiniu,am 22d ani si numai pot scapa d starile astea urate:ameteli,dureri d cap,stari d lesin,tremuraturi,corpul parca e greu,ma dor toate cele.aveam momente cand nu puteam sta singura in casa,p strada trebuiam sa fiu mereu insotita,numai puteam merge unde am avut un atac d panica.noptile le dorm intrerupte,ziua ma simt rau nu pot face nimic.am terminat liceul d mult n am reusit sa dau bacul,d muncit nici nu ma gandesc.n am fost la doctor pt ca e criza si lipsa d fonduri,am avut alte probleme d sanatate si m am ocupat d ele sa spun asa.imi este greu si urasc sa mai traiesc asa pt ca e foarte urata senzatia de a fi o leguma.Dar ma intreb bun am atacuri d panica afara ca nu pot merge unde as dori,nici in parc n am mai fost d mult.bun dar am atacuri d panica si in casa?ca nu fac altceva decat de a ma trezi,iesi afara cu cainele,curatenie sau mancare,am unele stari urate rau si anume d ameteala,stari d lesin,picioarele parca mi se taie d la genunchi,corpul mi-e asa greu.Astea se mai pot numi atacuri d panica?astp raspunsuri p adresa mea d mail roxy_buzz2006@yahoo.com sau aici pe forum.va multumesc.
Buna, de vreo 6 luni am inceputsa ma simt rau: nod in gat,ameteli,stare de lesin mai ales cand e cald afara, acum imi transpira palmele,nodul in gat tot il mai am,tremur,,,Am fost la cardiologie si nu mi-a gasit nimic,analize la sange ok, la endocrinologie mi-a gasit un nodul la glanda dar mi-a zis dr sa nu imi fac griji.mi-a pus diagnosticul de eutiroidie..,si sa iau vagostabyl. Ce ma deranjeaza e ca tot asa ma simt nimic schimbat....o fi vorba de un atac de panica asa din senin? Am muncit mult la birou si o fi din cauza stresului?ce am citit pe forum duce la un atac de panica si la mine.....
euu am avut primu atac de panica acum trei luniid ezile cuu o zii inainte sa plec in spania nu stiu de ce leam avut k nu imi este frica nici de avion de nimic sii de atuncii am siimtit ca nu mai sunt euu la inceput asa gndeam sieuu k o sa mor ca o sa patesc nu stiu ce da nu a fost asa nam patit chiar nimica si acum ink le mai am da tot ies afara din ksa si merg peste tot nu trebe sa va fie frica sa iesiti din casa gnditiiva ca nuu o sa patiti nimic si chiar asa este acum nu mai am atacurii de panica asa grele decat incercarii poate knd o sa ajung in romania o sa consult un pshiholog sa vad daca ma simt mai bine avetii grija de voi si mergetii fara frica ori unde
cred ca si eu am avut un atac de panica,dar mi s-a spus ca e de la fiere...Citind simptomele banuiesc ca asa e.Cuvintele celor de pe forum m-au ajutat.Mersi
Sunt rele si urate aceste atacuri.Cel mai rau este ca, uneori nu stii de unde vin:pot fi socuri, acumulari... Aveam 29 de ani cand a fost un episod urat, cu internari, cu medici care testau medicamentele pe mine...Intre timp au mai descoperit si ei, medicii cu ce se mananca si nu te mai transforma in leguma.Trebuie si un suport medicamentos, iti trebuie un psihoterapeut, iar daca nu ai bani, cum nici eu nu aveam, prieteni, prieteni adevarati care sa te asculte realmente, sa nu te lase singur.../ Si usor, usor, trec...Dar cu vointa si credinta.Pe mine m-a ajutat mult biserica, asta nu inseamna ca e o reteta universala, dar acolo gaseam linistea de care aveam nevoie, un duhovnic bun...plimbari........Si mai ales depasiti teama, iesiti din casa, nu faceti un refugiu din casa voastra.
sunt simona de 4 ani de zile am si eu atacurile astea...mai bine zis le-am avut eram ca o leguma la un moment dat nu mai rezistam dar increderea in dumnezeu si in mine mi-a dat putere sa merg mai departe am si uitat ca le fac si nu le mai bag in seama daca vreti sa discutam id meu este lysa_luyzza@yahoo.com
Am suferit si eu de atacuri de panica ciclice si insomnii si inteleg asa de bine pe fiecare dintre cei care au scris. Parerea mea, acum ca au trecut 3 ani de cand m-am vindecat total este ca fara un tratament medicamentos revenirea este foarte grea si foarte traumatizanta. Da si prihoterapia este buna dar medicatia psihiatrica este necesara si ea. Si sigur foarte important este sa te lupti cu tine si sa nu abandonezi aceasta lupta. E greu, dar se poate.
am avut astfel de stari chiar f dese, ma speriasem si credeam ca nu o sa mai ies singura din casa niciodata, mai ma tem acu, am facut citeva sedinte la psiholog acum e ok
nustiu dar dece oare mie frica ca mi se intimpla ceva si ma simt sii obosita cite o data ma trezesc noaptea ca iimi bate inima tare si acum mise intimpla ceva dar ma rog si pe urma mai adorm oare ce e
Este realmente adevarat-cand nu ai pe nimeni sa te sustina,cand nu gasesti un loc de munca,cand cei apropiati-copiii tai- vor sa-i ajuti si sa fii vesel,cand stii ca ai invatat mult dar n-ai avut istetimea de a acumula sub aspect material indiferent prin ce mod,ei bine,atunci sa stiti ca este normal sa te ingrijorezi- saracia si lipsa unui loc de munca si lipsa unui confort material chiar degenereaza in boala.e sigur
Buna! Am 22 de ani si sufar de anxietate sociala de cand ma stiu. Am fost o perioada la psiholog dar pentru ca nu mi se parea eficient si din lipsa banilor nu am continuat. Problema este ca de ceva vreme ma confrunt si cu depresie . Mi-am intrerupt studiile pana in toamna anului viitor si as vrea pana atunci sa-mi gasesc un loc de munca.... dar imi este frica si intru in panica. Au trecut cateva luni de cand incerc sa depasesc momentul asta, s-o iau de la capat dar pur si simplu nu reusesc. Nu ma pot prezenta la un interviu in conditiile in care simt ca nu mai pot respira cand trebuie sa vorbesc cu cineva strain, mi se intuneca gandirea si nu pot raspunde la intrebari. Cum ma pot prezenta ca o persoana sigura pe ea, descurcareata si sociabila cand de fapt eu sunt o persoana retrasa si fara incredere in sine, fricoasa. Ma simt cuprinsa de o mare deznadejde, nu stiu ce se va alege de viata mea, nu-mi doresc decat un loc de munca, iar apoi sa-mi continui studiile.Nu prea am prieteni iar familia nu intelege prin ce trec.Am invatat pe de rost citate referitoare la gandirea pozitiva, depasirea problemelor, credinta in Dumnezeu, si vreau sa ma schimb dar simt ca ma urmareste ghinionul, sunt complexata si nu stiu ce se va intampla cu mine. Daca e cineva care vrea sa-mi dea sfaturi, care trece prin ce trec si eu sau vrea doar sa vorbim despre problemele noastre, imi poate trimite un mail la adresa: eva_kaloss@yahoo.com. Va multumesc si multa sanatate.
EU AM ATACURI DE PANICA DE 3 ANI.APAR DISPAR,IAR ACUM NU POT SA MERG LA DOCTOR NICI MACAR TENSIUNEA SA O IAU SIMT CA PATESC ATAC DE PANICA.AM FOST LA PSIHOLOG FARA TRATAMENT NU STIU CE SA ZIC....PINA SI LA PSIHOLOG MIE FRICA SA MERG AM O STARE FOARTE CIUDATA
eu am avut o cauza reala,palpabila si FRICA a pus stapanire pe mine.am fost plecata din tara si acolo am trecut printro experienta neplacuta pe care nu as dorio la nimeni,nici macar celui mai mare dusman al meu.am facut un atac de panica,apoi anxietate....multumesc lui Dumnezeu acum sunt bine.aveti grija ce tara va alegeti si unde lucrati.
din pacate si eu ma confrunt cu aceasta problema...am o meserie foarte stresanta si cred ca acesta este motivul atacurilor. simptomele sunt multiple: transpiratie , tremuratul mainilor, nod in gat, durere in piept, senzatia ca parca nu mai sunt cu picioarele pe pamant, iluciditate...toate acestea au loc simultan la mine si totul tine in jur de 4-5 min. cand m am confruntat prima oara cu aceate atacuri nu stiam exact ce mi se intampla, dar acum ma bucur ca sunt constienta de toate aceste trairi bizare...daca ma concentrez si daca imi controlez respiratia..inspirand profund pe nas si expirand calm pe gura...totul e mult mai bine. cred ca cel mai important e sa constientizam de unde provin aceste atacuri.mai bine zis cine sau ce le provoaca..si sa incercam sa le constientizam. numai bine si multa sanatate si liniste sufleteasca tuturor
si eu sufar de atacuri de panica, initial nu am stiut ce am si am tot ajuns la urgenta , unde imi faceau calciu ... pe urma dupa vizite la medic , am aflat ce am ... acum fac tratament cu xanax si paxetin ... sper sa imi treaca, e o senzatie foarte neplacuta
Ei bine, am 13 ani si nu consum alcoool sau tutun, dar eu nu fac atacurile de panica decat in timpul somnului, si intr-o seara parca chiar era sa mor, pentru ca mi s-a taiat respiratia in somn... medicamente pentru timpul somnului s-ar recomanda?
Nu am avut ocazia sa stau de vorba cu un psihoterapeut pana acum. Nu stiu pe care sa il aleg. Sufar de trei saptamani de atacuri de panica si ma tratez medicamentos si cu acupunctura. Probabil prima data le-am facut la 18 ani. acuma am 37.
Eu am avut seara trecuta un atac de panica desi am doar 13 ani si jumatate. Fiind la aceasta varsta nu consum alcool, tutun sau droguri. Am doar depresii de relatii. De ex: o despartire neasteptata, depresii sociale. Seara trecuta m-am trezit la 4 dimineatza, cu respiratia taiata, iar punand mana la piept nu mi-am putut simti bataile inimii dupa care am inceput sa ma ingrozesc si sa ma agit. Dupa agitatie am simtit cum inima a inceput sa bata tare si repede dupa care m-a durut burta, am transpirat si am avut senzatii de greata si am inceput sa ma tem de amenintarea vietii mele, am cautat pe internet si am gasit ca ar putea fi un atac de panica. Este normal la varsta aceasta sa am asa ceva?
EU SUFAR DE FOBIE SOCIALA SAU MAI DEGRABA O OBSESIE CARE SE MANIFESTA CAM ASA :atunci cand merg in vizita la cineva incep sa-mi tremure mainile .Din acest motiv refuz orice aliment sau bautura care mi se ofera .Astfel am ajuns sa evit sa merg in vizita la cineva si sa invoc diferite motive .Problema mea este tremuratul mainilor in locuri publice .ce sa fac ?Daca ridic ceasca cu cafea mainile imi tremura ingrozitor.
Va sugerez tuturor sa incercati Kava-Kava, o bautura originara din insulele pacifice care va va ajuta sa va relaxati, sa dormiti linistiti si sa scapati de anxietate. kava nu creaza dependenta sau toleranta si nu are efecte adverse permanente. Numai bine
Va sugerez tuturor sa incercati Kava-Kava. Despre Kava Numele de Kava se refera atat la planta exotica din familia piperaceelor cat si la bautura preparata din radacina acesteia. Kava este folosita de peste 3000 de ani de catre locuitorii insulelor pacifice in scopuri sociale, medicinale si ceremoniale, precum alcoolul in tarile de vest. Traditional, Kava reprezenta o legatura intre lumea oamenilor si lumea spiritelor, nici o decizie importanta nu era luata, nici o prietenie legata si nici un oaspete primit fara Kava. In prezent Kava este folosita in tratarea tulburarilor de somn si anxietate, ca si lubrifiant social sau pentru relaxare dupa o zi grea de munca. Despre efecte Este de precizat ca spre deosebire de alcool, primele dati cand Kava este consumata efectele resimtite vor fi minimale urmand ca deabia dupa 3-4 sesiuni aceasta sa isi dezvaluie adevaratul potential. O bautura semi-potenta de kava produce efecte in 20-30 de minute, motiv pentru care se recomanda o pauza de cel putin 15 minute intre serviri. Efectele dureaza aproximativ 2 ore si jumatate dar, in functie de cantitate, pot fi resimtite pana la 2 zile dupa consum si includ claritate mentala, calm si rabdare. Desi comparata cel mai adesea cu alcoolul sau valiumul, Kava este unica prin efectele sale specifice. Senzatiile in ordinea aparitiei sunt: o usoara amortire a limbii, buzelor si uneori a stomacului, un comportament vorbaret si sociabil, claritate in gandire, calm, relaxare a muschiilor si o stare generala de bine; de asemenea are loc o intensificare a perceptiei sunetelor si luminilor iar anumiti consumatori raporteaza o placere deosebita in ascultarea muzicii. Spre deosebire de consumatorul de alcool, bautorul de kava cand se trezeste nu sufera efecte fizice sau psihice negative ci dimpotriva se simte extrem de odihnit si revigorat. Dupa mii de ani de consum de catre insularii pacifici si decenii de studii stiintifice in Europa si S.U.A. s-a demonstrat ca folosirea traditionala a radacinii de Kava nu creaza dependenta si nu are efecte adverse permanente. De asemenea consumatorii nu creaza toleranta. In timp ce doze mici de Kava s-au demonstrat a fi benefice pentru memorie, cognitie si tratarea tulburarilor de anxietate doze mai mari sunt folosite de obicei in scopuri sociale.
Salut sunt Alex si de mai bine de jumatate de an sufar de atacuri de panica. Pur si simplu nu pot sa ies neinsotit din casa ma simt ca o leguma. Am luat tratament medicamentos , ma duc si la psihoterapeut si e in zadar nu se vede o ameliorare semnificativa. Nu stiu ce sa mai fac si sunt de-a dreptul disperat de situatia in care ma aflu. Ma poate ajuta cineva cu niste sfaturi? Adresa mea de mail este alex.donici@gmail.com
Ma numesc Elena si am 27 de an si sufar de astm bronsic alergic , in urma cu un an am suferit un atac de panica, organismul fiind slabit de la raceli repetate, am cautat sa vad cauza crezand ca am cine stie ce boala, intamplarea a facut ca am descoperit in urma analizelor dupa 3 luni ca am sinuzita care mai avea putin si dadea in septicemie, ma zguduit psihic dar ma ajutat ca am descoperit ce avea, insa si acum am predispozitie spre atacuri de panica , simtomul cel de a ramane fara aer fiind dat de astm.Este foarte greu sa iti revii dupa un astfel de atac de panica, din acest motiv de vedeti persoane cu predispozitie sa le ajutati, dupa un atac de panica foarte greu capeti incredere si lupti, eu inca duc aceasta lupta.
O parere dezinteresata pentru domnul cu postarea: Mi-a fost de ajutor articolul dar ce ne facem cand subiectul este un copil de 6 ani si 8 luni caruia nu-i poti explica despre tehnici de relaxare, yoga, factori de risc, invingerea obstacolelor etc.. Eu am vrut sa-l antrenez pentru viata si am exagerat obtinind efectul invers. L-am obisnuit sa stea singur in casa 2-3 chiar 4 ore, l-am dus la arte martiale pen tru ca este cam sensibil si plangacios, l-am lasat singur la antrenament etc... Acum vreo 3 zile i-am lasat un telefon mobil sa ma sune daca are vreo problema... si in timp ce eram intr-o intalnire imp[ortanta m-a sunat repatat in timp ce eu i-am spus sa aiba rabdare etc... I-am inchis telefonul si apoi m-am dus acasa...Vreau sa spun ca s-a speriat ca am fost "arestat ca am "murit" etc si de atunci nu pot sa-l mai echilibrez.Nu mai vrea la gradinita si plange cand ajungem la poarta, nu mai vrea la taekwondo desi era entuziasmat , ce sa-i spun? L-am dus la o manastire dar mare lucru nu se observa, iar acum mai sper intr-un tratament homeopat! In schimb citind articolul am descoperit si o greseala a sotiei: sta cu el in brate mereu, si ii face toate mofturile desi am presupus ca nu e indicat.Multumesc pentru articol. Daca a mai patit cineva la fel imi prinde bine orice sfat bun! Ati prins bine ideea, e vorba de un copil, din ce am inteles, inca la gradinita, chiar daca are peste sase ani. Nu cred ca era inca timpul sa stea singur in casa. Unele lucruri isi au vremea lor. Copiii nu sunt adulti in miniatura! Spuneti ca sta mult in bratele mamei! Poate ca e ceea ce il alina,exact ce are el nevoie. I se cere prea mult, si este depasit de situatie si, copil fiind, dezvolta complexe si fobii care nu ar fi deloc dorite. Incercati sa intelegeti ce isi doreste el, nu dumneavoastra. E plangacios, pentru ca ... este copil! Un om care plange, fie el si copil, nu este un om slab, ci un om care isi exteriorizeaza o stare interioara in mod spontan. Iar in cazul copiilor, plansul este modul lor de a isi exprima suferinta. Fiti mai relaxat cu el, dati importanta "problemelor" lui, reactionati asa cum si-ar dori el, si se va calma. Si ceea ce vrea el conteaza.
Nici nu stiu cand a inceput. Poate cand am incetat sa imi mai manifest nemultumirile fata de cei din jur, din dorinta de a deveni mai pacifista, mai toleranta, mai buna. In studentie era invidata pentru asa zisa atitudine "je m'en fiche"... Mi se spunea chiar ca nu stiu ei cum sunt asa de pasiva. Eu insa stiam ca nu sunt astfel, dar bravam pentru a nu se zari cumva vulnerabilitatea mea. Eram un burete avid de afectiune in interior, si un adevarat arici ... la exterior. Prima iubire am indepartat-o de teama sa nu pierd. Apoi am decis sa imi fac un rost. Am ales in trei luni eram casatorita. La inceput ne certam zilnic. Uneori nici nu mai stiam de la ce porniseram. Ceea ce insa ma marca era incapacitatea sa de a ii pasa de ceea ce produce prin vorbe, gesturi... Nu doream decat sa ii pese de Omul din mine. Sa mangaie chiar daca sunt vinovata... Apoi a venit fetita si am incetat sa ne mai certam. Si asa am inceput sa ma transform. Am inceput sa nu mai vreau sa ies - desi inainte umblam ore intregi. Mereu ma durea ceva. Nu imaginar, chiar ma durea. Panica s-a instalat pe nesimtite in subconstient. Si teama. La inceput faceam crize cu lipsa de aer, durere in piept. Acum ma dor... intestinele, sunt ca niste spasme, mi se pune un nod in gat si nu mai mai aer, si... astept sa mor! Mai trece o zi, si nu imi vine sa cred ca nu am murit inca. Asa au trecut cinci ani.
si eu am facut niste atacuri de panica vreo 6-7 in ultimele 4 saptamani, am fost de 3 ori la spital la urgente si aveam impresia ca trebuie sa mor,mi s-a recomandat magneziu si vagostabil, simtomele pe care le am sunt palpitatii la inima, insuficienta respiratorie si imi amorteste mana stanga, schiar nu stiu de ce mi se intampla asta dar am de gand sa consult un psiholog
Atacurile de panica au aparut in urma unui accident vascular dupa medicatia administrata de medic si in urma unui regim drastic de slabire(12 kg in 3 luni).Primul atac l-am facut dupa intreruperea tratamentului,iar urmatoarele in locul unde am facut accidentul vascular.A luat dupa aceea la indemnul unei colege in fiecare dimineata cate un plic cu calciu si magneziu si de un an nu am mai facut nici un atac de panica,ma simt f.f.f. bine.Parca a fost un vis urat.Sanatate pentru toti ce vor citi si incercati
am avyt si ey atacuri de panica si am scapat de ele aid meu de mess cristian_viorel70 sau 0761012768 0724704112
Mi-a fost de ajutor articolul dar ce ne facem cand subiectul este un copil de 6 ani si 8 luni caruia nu-i poti explica despre tehnici de relaxare, yoga, factori de risc, invingerea obstacolelor etc.. Eu am vrut sa-l antrenez pentru viata si am exagerat obtinind efectul invers. L-am obisnuit sa stea singur in casa 2-3 chiar 4 ore, l-am dus la arte martiale pen tru ca este cam sensibil si plangacios, l-am lasat singur la antrenament etc... Acum vreo 3 zile i-am lasat un telefon mobil sa ma sune daca are vreo problema... si in timp ce eram intr-o intalnire imp[ortanta m-a sunat repatat in timp ce eu i-am spus sa aiba rabdare etc... I-am inchis telefonul si apoi m-am dus acasa...Vreau sa spun ca s-a speriat ca am fost "arestat ca am "murit" etc si de atunci nu pot sa-l mai echilibrez.Nu mai vrea la gradinita si plange cand ajungem la poarta, nu mai vrea la taekwondo desi era entuziasmat , ce sa-i spun? L-am dus la o manastire dar mare lucru nu se observa, iar acum mai sper intr-un tratament homeopat! In schimb citind articolul am descoperit si o greseala a sotiei: sta cu el in brate mereu, si ii face toate mofturile desi am presupus ca nu e indicat.Multumesc pentru articol. Daca a mai patit cineva la fel imi prinde bine orice sfat bun!
Sufar de aceasta boala de mai bine de un an;Cu toate ca am incercat diferite medicamente,inca continui sa le am.Asa ca am inceput sa citesc cat mai multe despre aceasta afectiune.Si pot spune ca articolul acesta mi-a fost de un real ajutor.Multa sanatate tuturor!
si eu am atacuri de multa vreme,imi doresc un copil dar cred k e mai mare panica,ma poate ajuta cineva cu un raspuns,as putea avea un copil sau ar fi afectat din cauza panicii mele
mi-e frica sa dorm singura noaptea in casa va rog ajutati-ma dati-mi un sfat ca numai pot trai asa nu ma pot bucura de viata multumesc frumos
Imi este frica de apa. Nu pot sa intru in locuri unde apa este mai adanca unde nu simnt pamnatul la picioare. Era sa ma inec cand aveam15-16 ani.Mai imi este frica de masini care prind viteza mai mare..nu pot merge cu ele..am impresia ca imi inghit limba..si simnt o emotie inexplicabila...simnt ca fac infarct.Ce pot face?
ma numesc B. Andreea, si am atacuri de panica. tot ce scrie la simptome cu bataile inimiii prea tari..sufocare...senzatia de infarct si ca mori..eaxct asta simnt si yo. De multe ori le pot controla dar uneori nu. Mereu in gand spun acelasi lucru...ca sunt bine..nu mor..increc sa ma calmez.
gratie celui care a scris acest articol...
ARTICOL PERFECT
AM ATAC DE PANICA DE 3ANI ,INTI MI S-A INSTALAT DEPRESIA. AM INCERCAT MULTE MEDICAMENTE PT CA ORGANISMUL NU LE SUPORTA.PINA LA URMA A ACCEPTAT SEROXAT DAR NU POT LUA MAI MULT DE O PASTILA PT CA SI ASA MA AGITA,PE LINGA SEROXAT AM LUAT SI ANSILAN,DAR L-AM SCHIMBAT PT CA AJUNSASEM SA IAU INTRE 3SI6 ANSILANURI PE ZI.CRED CA SE OBISNUISE ORGANISMUL CU EL.UN AN JUMATATE N-AM MAI AVUT ATACURI,DAR DIN CAUZA UNOR PROBLEME IN FAMILIE M-AM SUPARAT SI MI-AU APARUT IAR.IN PREZENT IAU SEROXAT,TRANXENE SI CARMABAZEPINA. CINE VREA SA DISCUTAM DESPRE ATACURI DE PANICA MA POTE GASI LA ADRESA DE MES:ID MIH_37. MULTUMESC
buna.si euam suferit atacuri de panica.si acum mai am dar nu la fel de puternice.am luat picaturi pe baza de plante din italia.au ceva asemanator la dacia plant doar ca sunt pastile hemocalm.mau ajutat foarte mult dar si cu vointa multa.am facut masaj si energie reiki si mau ajutat mult.acum imi mai vin atacurile dar le controlez de cele mai multe ori cu autosugestia si prieteni care sa te sustina si in special familia.sper sa scap de ele pentru totdeauna.nu mai iau nimic acum am luat xanax de vreo 4 ori si m-am lecuit.
AM SUFERIT SI EU DE ATACURI DE PANICA SI DEPRESIE ACUM 2 ANI.AM FACUT 12 SEDINTE DE PSIHOTERAPIE SI AM LUAT TRANCHILIZANTE. LA SFARSITUL SEDINTELOR DE TERAPIE MI S-A SPUS CA PENTRU O VREME IMI PIERDUSEM NADEJDEA. DUPA ACEEA M-AM INSCRIS LA 2 FACULTATI, AM SI SERVICI SI O CASA DE INGRJIT. ATACURILE DE PANICA MAI VIN IN "VIZITA" CAM LA UN AN, DAR ACUM STIU CA NU SUNT IN PERICOL SI TREC MAI USOR PESTE ELE SI MAI ALS NU MA IZOLEZ (LA INCEPUT AM AVUT ACEASTA TENDINTA). mERG LA SERVICI, IES IN ORAS SI MERG LA TEATRU. sI CHIAR DACA MA APUCA PE STRADA STIU CA O SA TREC PSTE EL ASA CUM AM TRECUT SI PESTE CELELALTE.
despre toate aceste probleme psihice si nu numai puteti citi si in revista magazin terapeutic, o publicatie care luna de luna apare in 30 000 exemplare la nivel national si care in cele 48 d epagini prezinta terapii naturiste, alopate,tratamente, prezentari d eprodus esi noutati din domeniul medical si cosmetologic. Detalii la 0765 214354
foarte bun articolul; te ajuta sa intelegi ce se intampla de fapt in astfel de situatii..
cum poti trece mai usor peste asa ceva
sufar si eu de atacuri de panica am toate simptomele de mai sus, este acelasi lucru cu anxietatea? Cel mai mult ma sperie starea de depersonalizare, ce pot sa fac? Precizez ca imi e frica de medicamente mai precis de faptul ca pot muri de la ele,chiar si cand beau algocalmin mie frica, ce pot face?
Am avut si eu asa ceva si inca m ai am Traiesc in austria si sincer doctorii de aici nu m-au ajutat. Rezolvarea a fost romania. Dupa o discutie cu dr psihiatru a fost necesar sa iau calciul si vitaminele b care ajuta sistemul nervos. Apoi am inceput sa-mi caut un psiholog care m-a ajutat foarte mult. Acum muncesc si evit stresul, dar totusi mai am inca aceste atacuri. Eu cred ca trebuie sa nu ne mai gindim la stres si sa vedem viata in alt fel si sa fim foarte pozitivi si optimisti.
si eu am atac de panica, iar de cand am inceput sedintele de reiki ma simt mai bine!
Nu inteleg de ce dupa atat tratament nu reusesc sa-mi revin, nu ma pot intoarce la locul de munca cum ajung acolo mi se face rau oare din cauza faptului ca la serviciu au avut loc crizele. //
Nu inteleg de ce dupa atat tratament nu reusesc sa mi revin nu ma pot intoarce la locul de munca cum ajung acolo mi se face rau oare din cauza faptului ca la servici au avut loc crizele. //
Posteaza comentariu