Tulburarea de panica este o tulburare anxioasa destul de comun intalnita in medii urbane stresante. Ea apare in mod brusc si inexplicabil sub forma unor stari de frica si de neliniste, dificultate de respiratie, palpitarii, ameteli, tremurat, frica inexplicabila de moarte, boala grava sau nebunie. Intrucat aceste senzatii sunt fizice, majoritatea celor care manifesta aceste simptome trec prin cabinete medicale, unde incearca sa caute o boala organica.
Biologic vorbind, atacul de panica vine din interpretarea gresita a unor reactii fizice (am niste simtome fizice si sunt incapabil sa le interpretez corect). Psihologic vorbind, este vorba despre atribuirea unei dimensiuni catastrofice unor simptome fizice (imi bate inima mai tare, inseamna ca voi face infarct sau ca am o boala foarte grava).
Panica implica elemente fizice si emotionale in aceeasi masura; persoana care sufera de atacuri de panica este de obicei una inclinata catre o sensibilitatea crescuta in receptarea si interpretarea simptomelor corpului propriu. Intreaga activitate cerebrala ce duce la panica este cauzata de aceasta interpretare gresita.
Ce se intampla de fapt in timpul unui atac de panica?
Frica este elementul de baza in atacurile de panica. Sa luam exemplul unei persoane care este la volan. Conduce gandindu-se la diferite lucruri. Brusc, fara nici un motiv aparent, simte un nod in gat, senzatie de sufocare. Inima incepe sa bata nebuneste, palmele ii transpira, simte ca ameteste si ca va muri sau ca i se va intampla ceva foarte rau.
Cognitiv, persoana e convinsa ca va muri sau va innebuni, ca va pierde controlul, ca inima sa e de vina sau sistemul endocrin, oricum, ca se intampla ceva grav. Emotional vorbind, persoana se simte coplesita de aceasta stare de panica si de ceea ce simte.
Cum se simte o persoana in timpul unui atac de panica?
Se gandeste imediat ca o sa moara, ca o sa innebuneasca; o sa aiba senzatia ca va face infarct, ca isi va pierde controlul. Persoana in cauza are simptomele fizice care creeaza starea de panica, starea de panica ii accentueaza simptomele fizice, astfel incat se intra intr-un cerc vicios; aici simptomele sunt accentuate pana colapseaza pur si simplu in atacul de panica.
De multe ori cel care sufera atacuri de panica ajunge la urgenta, convins fiind ca are ceva la inima, ca analizele sunt proaste, ca are, oricum, o boala foarte grava. Analizele ii ies bune, de obicei, i se spune ca este hipocondriac; individul in cauza nu intelege ce se intampla cu el, se simte neinteles, pierde increderea in medic sau in diagnostic si de multe ori are tendinta de a continua investigatiile, pentru a gasi o cauza organica a simptomelor sale.
Ce trebuie sa stie o persoana care se confrunta cu atacuri de panica?
Primul lucru pe care trebuie sa-l stie e ca nu va muri, nu va innebuni, nu i se va intampla absolut nimic grav. E foarte important sa constientizeze ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic. Cu cat simptomul este mai puternic, la fel, frica se accentueaza. Tendinta de a exagera in astfel de momente ne face sa nu percepem in mod real timpul si dimensiunea tulburarii.
Un pont bun este sa cronometram cat dureaza un atac de panica. Desi cei mai multi vor spune ca a durat in jur de 5-10 minute, vor putea vedea ca nu dureaza aproape niciodata mai mult de un minut sau doua. In acest fel persoana poate sa isi reinterpreteze simptomele si durata lor in mod realist. Ajuta foarte mult sa intelegem de unde a aparut emotia.
Persoana respectiva trebuie sa dobandeasca niste tehnici de relaxare care sa intervina la nivel biologic.
Relaxandu-se, corpul nu mai reactioneaza ca in stare de panica - drept urmare, creierul nu mai interpreteaza ca se intampla ceva grav in organism. In lipsa interpretarii gresite, nu se mai transmite starea de anxietate, cercul vicios spargandu-se la nivelul biologicului prin relaxare.
Care sunt simptomele atacului de panica? Difera de la persoana la persoana sau sunt comune mai multor persoane?
Simptomele generale atacului de panica sunt urmatoarele:
- impresia ca inima bate tare sau ca se opreste;
- transpirarea mainilor;
- respiratia este necontrolata;
- starea de ameteala;
- sentimentul de pierdere a cunostintei;
- sentimentul de greutate in picioare - unii simt ca li se inmoaie genunchii, ca urmeaza sa lesine;
- o stare de incordare foarte puternica - unii se incordeaza atat de tare incat fac chiar febra musculara in clipa respectiva;
- stare de derealizare (viata dubla intre real si reprezentarile derilante), de depersonalizare;
- palpitatii;
- stare de sufocare, sentimentul ca nu se poate respira.
In general, simptomele difera de la persoana la persoana, cat si interpretarea acestora, insa, sub o forma sau alta, multe din cele de mai sus se regasesc in atacul de panica.
Cand anume se petrec aceste atacuri? Pot fi prevenite in vreun fel?
De obicei exista o problema, un factor stresor foarte puternic; sunt oameni la care atacurile de panica apar in timpul noptii - se trezesc si au atac de panica. Sunt oameni la care atacul poate sa apara in timp ce sunt pe strada sau la volanul masinii si atunci se sperie si mai tare pentru ca le este frica sa nu faca infarct la volan.
Atacurile de panica pot sa apara in momente diferite. In general, persoanele care se confrunta cu aceasta problema simt ca au o stare de rau fizic cateva clipe inainte de producerea atacului. Nestiind cum sa interpreteze simptomul, ei intra si mai tare in panica, accentuandu-si starea de rau.
Cum ar trebui sa intervina? Cea mai buna metoda de a interveni se realizeaza prin relaxare. Persoanele ar trebui sa-si spuna: "simt, am aceasta stare de ameteala, dar stiu ca este un atac de panica, nu o sa se intample nimic grav". Daca procedeaza in acest fel, in loc sa accentueze atacul, au mari sanse de a se relaxa si de a-l indeparta.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, pacientul invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele.
De ce sunt asociate atacurile de panica cu diferite fobii?
Atacurile de panica sunt asociate de obicei cu agorafobia, frica de locuri publice. In general atat fobiile, cat si atacurile de panica se invata din experienta. De exemplu, o persoana care are un atac de panica pe strada, in mijlocul multimii sau la Mall, va evita in mod automat acele locuri, pe care le va asocia cu starea sa de rau.
Cu aceste concluzii in minte (pentru ca nu mi-am putut explica atacul sau pentru ca nu am fost de acord cu explicatia primita, fiind convins ca sufer de o boala foarte serioasa) evit sa mai ies afara sau ies numai daca sunt insotit de cineva alaturi de care ma simt in siguranta.
In clipa in care ies afara, creierul meu este deja "programat" - "daca o sa ies, o sa mi se faca rau". Astfel, creez conditiile prielnice unui nou atac de panica.
Cum trebuie sa ne purtam cu o persoana care are atacuri de panica?
In primul rand trebuie sa incercam sa nu-i intarim comportamentul. De obicei, alegem sa facem noi toata treaba, sa il lasam in liniste pentru ca este bolnav si ne este frica sa nu pateasca ceva. Izolandu-l in felul acesta in simptomatologia lui, nu-l ajutam in nici un fel pentru ca el va obtine foarte multe prin boala lui si atunci va avea toate motivele sa-si intareasca simptomele.
Automat, daca se ajunge acolo, persoana "bolnava", in mod inconstient, nu mai face nimic din ce nu vrea, pentru ca ii este frica sa nu aiba un atac de panica.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare.
Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Daca intri in panica alaturi de el si-l ocrotesti excesiv, de fapt ii intaresti simptomul si sentimentul ca este bolnav si ca trebuie ocrotit, ca nu se descurca singur, ca este in pericol.
Un om are atacuri de panica, trece peste ele, ii reapar peste cativa ani. Este posibil acest lucru?
Da, bineinteles, pentru ca este vorba de o reactie invatata deja. Daca din punct de vedere cognitiv nu stapaneste si nu intelege care este mecanismul, de ce reactioneaza asa, poate sa se confrunte cu un atac data urmatoare (peste cateva saptamani, luni, ani de la atacul initial) cand va aparea un factor stresor puternic.
Este un mod de aparare, un mod al nostru de a reactiona. Un bulimic, de exemplu, se vindeca de bulimie, dar poate oricand sa reapara aceasta problema, dupa cativa ani, intr-o alta conditie si cu alti factori stresori, daca nu se echilibreaza. In acelasi mod se intampla si cu atacurile de panica; mecanismul este acelasi. Prima data la ce faci apel? La ceea ce ai invatat. Daca nu gasesti alte mijloace de aparare, se iveste cel care este cel mai usor, respectiv atacul de panica.
Se mostenesc ereditar atacurile de panica?
Exista teorii care subliniaza o predispozitie genetica in interpretarea gresita a simptomelor, asa cum se intampla in atacurile de panica. Insa factorul mediu este extrem de important, aceasta insemnand stresul la care este supusa persoana, modul in care a invatat sa reactioneze.
De exemplu, sa presupunem ca avem un om caruia ii este frica sa faca un anumit lucru. Este obligat de familie, de cei din mediul lui sa faca lucrul acesta. Constient isi da seama ca lucrul este bun pentru el - cum ar fi, sa se duca la scoala - dar el nu vrea si chiar nu-si doreste.
Cum poate sa impace dorinta lui interna cu presiunea exterioara? Se duce acolo, dar face un atac de panica, i se face rau. Intr-un final, obtine ce vrea, nu mai este obligat sa faca lucru respectiv - nu se mai duce la scoala sau nu mai se duce sa cumpere paine. In asemenea cazuri, mediul este cel care forteaza, nu predispozitia biologica.
Este bine sa le oferim informatii despre atacurile de panica omenilor care au aceasta problema?
Chiar daca sunt dezamagiti ca nu au o boala unica, spectaculoasa, grava, este foarte util ca acesti oameni sa stie cat mai multe informatii legate de problema lor. Ei trebuie sa ajunga sa constientizeze ca atacul de panica se rezuma la o reactie pe care ei insisi si-o provoaca.
Ei isi simt starile si sunt foarte speriati de ele; in clipa in care, la cabinete, de exemplu, le spui "simtiti aceasta stare si pe aceasta si pe aceasta ..." par destul de dezamagiti sa afle ca exista si altii care simt o traire ce lor li se parea apocaliptica. In momentul in care sunt nevoiti sa raporteze simptomul la real, isi dau seama ca tulburarea lor nu atat de grava, precum credeau initial.
Comentariile 201-231 din 231
am atacuri de panica de o jumate de an si incet incet e tot mai grav.de exemplu nu maies afara din casa ;si astazi e craciunul si prietenul meu a plecat la colindat si toti prietenii mei eu am ramas acasa din cauza fricii de a nu mi se ntampla ceva rau.vas ruga foarte mult daca puteti sa ma ajutati.
cateva luni bune am suferit eu de atacuri de panica.Simtitor se rareau dupa consumul zilnic a 2 pahare de lapte gras si nefiert,ceea ce nu consumam deloc inainte,plus aerobic,adica orice fel de sport,si...cristaloterapie,linistirea mintii cu ajutorul cristalelor.Au trecut 10 ani de atunci si sunt ok.A,si intaritoare Ginseng.Succes.
este unul dintre cele mai clare articole despre aceasta tulburare pe care o am gasit-o pe net. multe persoane isi pun intrebari la care nu se gasesc decat raspunsuri intuitive. ceea ce am vayut aici este foarte profesional. bravo
multe din problemele cu care va confruntati si dv le am si eu dar mie imi scade si tensiunea in acele momente 8,5 9,6 si ma intreb de ce
acum un an am ramas insarcinata si din nefericire am pierdut sarcina la 4 luni,fara sa stiu cauza.De atunci am atac de panica,eu ma linistesc fff mult cand citesc astfel de articole care ma incurajeaza.Poate nu ma credeti dar incercati sa cititi PARACLISUL MAICII DOMNULUI ,increderea in Dumnezeu cred ca ne poate ajuta cel mai mult si un psihoterapeut.Daca exista cineva care vrea sa vb cu mine despre asa ceva ID.neu este nc_ionela sau adresa mea de mail neata_anca@yahoo.com.Va miltumesc mult si chiar as vrea sa vb cu cineva despre asa ceva.Astept.....
Am devenit alcoolic(acum sunt abstinent),pentru ca nu ma intelegea nimeni la vremea respectiva si mai toti medicii asociau atacurile de panica cu hipocalcemia!!!..iar un paharel am vazut ca ma dezinhiba, am incercat tot soiul de medicatii (seroxat-care cat de cat a dat roade, tioridazin asociat cu diazepam,rivotril etc... Degeaba !!! Am ajuns la ccl ca aceasta chestie e o cruce pe care trebuie sa o port toata viatza! Acum mai nou mi s-a prescris stimuloton...ma simt groaznic dimineatza ...parca nu mai sunt eu Nu stiu ce sa mai fac ... Poate exista vreun medic care urmareste portalul asta si-mi poate da vreun sfat...Boala asta(care nu stiu daca e cu adevarat o boala) are vreun remediu real ? Se vindeca sau...
Nu-mi vine sa cred ca exista atatia oameni cu aceeasi problema de teama necontrolata ca si mine!Parerea mea e ca atacurile de panica vin in urma unei perioade de stres maxim(la mine au venit dupa perioada cu licenta si examenele stresante), insa de atunci reusesc sa ma controlez si sa infrunt singura situatiile care imi provoaca teama, pt ca daca nu infrunti singur teama ta, ea te va coplesi; o alta metoda este sa iti provoci atacurile de panica-incercati si veti vedea ca nu se intampla nimic; alta metoda ar fi terapia naturista-ceaiuri de musetel, tei, valeriana pot face minuni; mi-am dat seama ca evitarea situatiilor care provoaca teama imensa creste anxietatea, asa ca e bine sa urmam zicala: Daca vrei sa scapi de o frica trebuie sa treci prin ea de mai multe ori pana dispare! Nu trebuie sa dipseram pt ca exista solutii pt orice problema! Numai bine!
la ceea ce am relatat mai sus as vrea sa va mai spun ca fac tratament ci stimuloton si jumatatea de calmepam seara ...daca are cineva rezultate bune la un tratament naturist sau chiar sa vindecat de aceasta boala va rog sa ma contactati pe adresa de mail...sper sa o dea pe acest sait...
sufar de atac de panica de 5 ani si am si cateva fobii cine ma poate sfatui ce sa fca unde sa ma mai duc?am intelers intr-un articol ca homeopatie ar fi un remediu ...astept un semn pe adresa de mail obrete_adita@yahoo.com..va multumesc si nu ma uitati si pe mine va rog
Sufar de ani de zile de atacuri de panica si de spasmofilie.Acum ca am citit articolul acesta,care este deosebit-FELICITARI-am ajuns sa cred ca de fapt eu nu fac spasmofilii ci doar atacuri de panica.Ceea ce vreau eu sa va intreb este:atacurile de panica pot produce spasmofiliile,sau spasmofiliile produc atacurile de panica? Pe mine toti doctorii m-au tratat de spasmofilii cu ,caderi de calciu,asta pana ieri cand am facut iar o criza,am ajuns la spital la urgenta si de acolo la psihiatrie unde mi s-a spus ca de fapt panica este problema mea,si nu spasmofilia.Va rog mult sa-mi dati un raspuns,de aceea v-am dat si adresa mea de e-mail.Va multumesc mult.
am 16 ani si am facut atac de panica la meditati find foarte stesat si nu am stiut ce se intampla cu mine nu stiu ce sa ma m-ai fac nu m-ai fac nimica din ce faceam inainte
Trec si eu prin aceasta situatie,fac tratament de 3 luni si nu simt nici o ameliorare. Am ajuns la concluzia totul porneste de la lipsa de autocontrol, totul depinde de vointa fiecaruia. In timpul crizei trebuie sa va spune-ti ca va trece si ca o sa depasiti momentul ca nu se poate intimpla nimic grav. ps. D-zeu este salvarea, incercati sa mai cititi cate o rugaciune!!
dupa ce mi-a decedat sotul anul trecut am fost diagnosticata cu stare de anxietate foarte puternica si mi s-a prescris tratament pe care l-am intrerupt brusc dupa 2 luni. mi-a mers bine cateva luni dupa care am inceput sa am atacuri de panica. iau xanax , 1past\ zi de 0,25. totusi mai imi pierd controlul cateodata. ce este de facut ?
am avut un atac de panica in octombrie iar acum nu scap de starile de ameteala ce fac?
Ma bucur ca am citit articolul pentru ca si eu uneori am avut unele simptome enuntate mai sus:palpitatii seara si nu-mi explicam de la ce mi se trage.Sunt o persoana singura(vaduva) si probabil fiind stresata de multe probleme ajungeam in aceasta situatie.Intradevar sunt cu multa stapanire de sine si am trecut mai usor peste aceste stari(neavand pe nimeni in preajma mea in aceste momente careia sa ma plang).Am o colega de serviciu care a ajuns la spital din aceste considerente.A consultat mai multi medici,invocand tot felul de afectiuni,toate analizele au fost normale si ea si astazi crede ca este mai bolnava decat altii.O sa-i listez comentariul despre "atacul de panica" si poate se va linisti.Sunt foarte binevenite astfel de articole. Cu multumiri Dnei .Carmen Oprea.
Este bun articolul, citindu-l am primit multe informatii despre problema dezbatut
imi pare foarte bine ca mi-ati trimis acest articol deoarece si eu sufar de atacuri de panica de cand eram insarcinata in trei luni.baiatul meu are acum 1 si 8 luni iar atacurile de panica au inceput sa se mai rareasca foarte putin.am mai citit pe top sanatate despre acest articol si acest lucru ma facut sa ma mai consolez un pic si sa trec mai usor peste acest lucru.
cand sunt bolnava ma duc la medic.de cele mai multe ori prea tarziu cand boala a avansat foarte mult.si presupun ca multi facem la fel.adica:"nu am bani acum";"nu sunt chiar asa de rau";etc.cam asa sunt eu.
articolul a venit ca o adiere calda de vint peste sufletul meu rece de atata frica..doresc un remediu ptr.tratarea atacurilor de panica,sunt din cluj,daca stiti un terapeut pe care sa nu il intereseze numai banii v-as ruga sa mi-l indicati...
articolul este bun...,dar ce unguent sa folosesc,sa nu imi transpire mana,pt-ca ma deranjeaza foarte mult...,imi transpira foartr tare...
mie mi se pare ca totul e in van, tratamente, terapii, sau.....poate sunt eu prea descurajata, ptr ca nimik din toate astea nu m-au ajutat in cele din urma....cosmarul continua, atcurile apar ca pe tarla, increderea in mine scade vazand cu ochii, deci.....voi sa trageti concluziile, ptr ca eu am obosit. si am doar 23 de ani.
articolul este foarte bun ,in atacul de panica conteaza foarte mult si autosugestia trebuie sa ne gandim in acel moment ca totul va fi bine .
am fost diagnosticata cu atac de panica urmez un tratament si am inceput sa ma simt mai bine avand mare incredere in doctorul meu neurolog,acum imi dau seama din ceea ce am citit ca pot sa inving aceasta teama,ca pot sa ma autosugestionez si singura si ca nu este o boala foarte grava precu credeam este binevenit acest articol si ma ajutat foarte mult
Am si eu uneori atacuri de panica,au inceput acum vreo 2 ani ,cand am avut ceva probleme in familie. Sunt de acord ca noi suntem cei care putem anihila atacurile de panica,dar eu uneori nu reusesc. Trebuie sa fie cineva alaturi de noi pentru inceput. Cel putin asa simt eu.Daca cineva stie vreun remediu mai deosebit ar fi bine sa il spuna.
Si eu am avut un atac de panica acum o luna iau inlocuitor la xanas cate o jumatate de pastila seara si magneziu , acum sunt bine dar am un tremurat in corp cand sunt obosita
Si eu am suferit acum 12 ani de aceste atacuri de panica, dar cu ajutorul unor tratamente homeopate am reusit sa-mi revin. Au fost singurele care m-au ajutat.
te rog sa imi spui ce tratament ai urmat pt ca si eu sufar de atacuri de panica
am spondilita anchilozanta si de un an am si atacuri de panica. sunt atat de neplacute ca sincer in acele momente nu stiu ce sa mai fac dar am invatat ca se pot controla si diminua. de meserie sunt terapeut si cunosc multe despre tratamente de tot felul mai ales cele naturiste. tuturor celor care citesc le spun ca adevaratul medic pt fiecare este el insusi....dar si cel mai bun asasin....incercati sa va spuneti timp de 1 minut ca va doare capul si o sa vedeti rezultatul....incercati timp de 1 minut.... ca v-a trecut durerea de cap si la fel o sa vedeti rezultatul, se poate intampla sa nu va treaca durerea si atunci intrati in panica...va trebuie mai multa incredere in voi, trebuie sa stiti ce anume va predispune la aparitia atacului de panica, unii au ceva ereditar, altii o boala care ii face sa-si determine atacurile, nimic nu apare daca nu este un teren ideal pt a se dezvolta aceasta maladie. cu stima marcel dragus
Cred ca sunt afectata de acest gen de afectiune, si recunosc ca la inceput a trebuit sa consult doi cardiologi si un neurolog, sa primesc de la fiecare un alt diagnostic ca sa imi dau seama ca de fapt e doar o problema de stres. Nu-i usor sa faci fata unei astfel de boli dar recunosc ca atunci cind am inceput sa incerc singura sa depasesc crizele , mi-a fost mai usor. Cele citite mai sus imi intareste credinta ca pe linga tratament ai nevoie si de o vointa proprie. Asi vrea sa stau de vorba cu cineva care se pricepe in astfel de retete.
Astazi am fost diagnosticat cu ATAC DE PANICA,iar in momentul consultului eram in mijlocul unei crize. Ma durea pieptul si nu puteam respira normal( LIPSA AERULUI LA INSPIRATIE). Dupa ce am aflat (CONSTIENTIZAT) ca nu este o boala care sa-mi puna viata in pericol,in urmatoarele 6 ore nu am mai avut nici o criza. TOTUL SE INTAMPLA IN MINTEA MEA! DECAT SA FOLOSESTI TIMPUL PTR. A-TI IMAGINA LUCRURI GROAZNICE , MAI BINE FOLOSESTE-TE DE EL PTR. A-TI TRAI VIATA !... FIINDCA ESTI PERFECT SANATOS!
ATACUL DE PANICA ARE LOC DOAR IN MINTEA OMULUI, CARE AR TREBUI FOLOSITA DOAR LA PIATA CIND TREBUIE SA NUMERI.cEL CARE TRAIESTE CU MINTEA SA VA FI UN NEFERICIT TOATA VIATA IAR CEL CARE IESE IN AFARA MINTII VA FI CELL MAI FERICIT SI VA INTELEGE CA MINTEA POATE FI UN DUSMAN DE TEMUT MAI ALES IN CAZUL ATACULUI DE PANICA!
Posteaza comentariu