Tulburarea de panica este o tulburare anxioasa destul de comun intalnita in medii urbane stresante. Ea apare in mod brusc si inexplicabil sub forma unor stari de frica si de neliniste, dificultate de respiratie, palpitarii, ameteli, tremurat, frica inexplicabila de moarte, boala grava sau nebunie. Intrucat aceste senzatii sunt fizice, majoritatea celor care manifesta aceste simptome trec prin cabinete medicale, unde incearca sa caute o boala organica.
Biologic vorbind, atacul de panica vine din interpretarea gresita a unor reactii fizice (am niste simtome fizice si sunt incapabil sa le interpretez corect). Psihologic vorbind, este vorba despre atribuirea unei dimensiuni catastrofice unor simptome fizice (imi bate inima mai tare, inseamna ca voi face infarct sau ca am o boala foarte grava).
Panica implica elemente fizice si emotionale in aceeasi masura; persoana care sufera de atacuri de panica este de obicei una inclinata catre o sensibilitatea crescuta in receptarea si interpretarea simptomelor corpului propriu. Intreaga activitate cerebrala ce duce la panica este cauzata de aceasta interpretare gresita.
Ce se intampla de fapt in timpul unui atac de panica?
Frica este elementul de baza in atacurile de panica. Sa luam exemplul unei persoane care este la volan. Conduce gandindu-se la diferite lucruri. Brusc, fara nici un motiv aparent, simte un nod in gat, senzatie de sufocare. Inima incepe sa bata nebuneste, palmele ii transpira, simte ca ameteste si ca va muri sau ca i se va intampla ceva foarte rau.
Cognitiv, persoana e convinsa ca va muri sau va innebuni, ca va pierde controlul, ca inima sa e de vina sau sistemul endocrin, oricum, ca se intampla ceva grav. Emotional vorbind, persoana se simte coplesita de aceasta stare de panica si de ceea ce simte.
Cum se simte o persoana in timpul unui atac de panica?
Se gandeste imediat ca o sa moara, ca o sa innebuneasca; o sa aiba senzatia ca va face infarct, ca isi va pierde controlul. Persoana in cauza are simptomele fizice care creeaza starea de panica, starea de panica ii accentueaza simptomele fizice, astfel incat se intra intr-un cerc vicios; aici simptomele sunt accentuate pana colapseaza pur si simplu in atacul de panica.
De multe ori cel care sufera atacuri de panica ajunge la urgenta, convins fiind ca are ceva la inima, ca analizele sunt proaste, ca are, oricum, o boala foarte grava. Analizele ii ies bune, de obicei, i se spune ca este hipocondriac; individul in cauza nu intelege ce se intampla cu el, se simte neinteles, pierde increderea in medic sau in diagnostic si de multe ori are tendinta de a continua investigatiile, pentru a gasi o cauza organica a simptomelor sale.
Ce trebuie sa stie o persoana care se confrunta cu atacuri de panica?
Primul lucru pe care trebuie sa-l stie e ca nu va muri, nu va innebuni, nu i se va intampla absolut nimic grav. E foarte important sa constientizeze ca atacul de panica este pornit din interior, este o stare accentuata de frica ce poate fi stapanita. Cu cat frica este mai mare, cu atat va deveni simptomul mai puternic. Cu cat simptomul este mai puternic, la fel, frica se accentueaza. Tendinta de a exagera in astfel de momente ne face sa nu percepem in mod real timpul si dimensiunea tulburarii.
Un pont bun este sa cronometram cat dureaza un atac de panica. Desi cei mai multi vor spune ca a durat in jur de 5-10 minute, vor putea vedea ca nu dureaza aproape niciodata mai mult de un minut sau doua. In acest fel persoana poate sa isi reinterpreteze simptomele si durata lor in mod realist. Ajuta foarte mult sa intelegem de unde a aparut emotia.
Persoana respectiva trebuie sa dobandeasca niste tehnici de relaxare care sa intervina la nivel biologic.
Relaxandu-se, corpul nu mai reactioneaza ca in stare de panica - drept urmare, creierul nu mai interpreteaza ca se intampla ceva grav in organism. In lipsa interpretarii gresite, nu se mai transmite starea de anxietate, cercul vicios spargandu-se la nivelul biologicului prin relaxare.
Care sunt simptomele atacului de panica? Difera de la persoana la persoana sau sunt comune mai multor persoane?
Simptomele generale atacului de panica sunt urmatoarele:
- impresia ca inima bate tare sau ca se opreste;
- transpirarea mainilor;
- respiratia este necontrolata;
- starea de ameteala;
- sentimentul de pierdere a cunostintei;
- sentimentul de greutate in picioare - unii simt ca li se inmoaie genunchii, ca urmeaza sa lesine;
- o stare de incordare foarte puternica - unii se incordeaza atat de tare incat fac chiar febra musculara in clipa respectiva;
- stare de derealizare (viata dubla intre real si reprezentarile derilante), de depersonalizare;
- palpitatii;
- stare de sufocare, sentimentul ca nu se poate respira.
In general, simptomele difera de la persoana la persoana, cat si interpretarea acestora, insa, sub o forma sau alta, multe din cele de mai sus se regasesc in atacul de panica.
Cand anume se petrec aceste atacuri? Pot fi prevenite in vreun fel?
De obicei exista o problema, un factor stresor foarte puternic; sunt oameni la care atacurile de panica apar in timpul noptii - se trezesc si au atac de panica. Sunt oameni la care atacul poate sa apara in timp ce sunt pe strada sau la volanul masinii si atunci se sperie si mai tare pentru ca le este frica sa nu faca infarct la volan.
Atacurile de panica pot sa apara in momente diferite. In general, persoanele care se confrunta cu aceasta problema simt ca au o stare de rau fizic cateva clipe inainte de producerea atacului. Nestiind cum sa interpreteze simptomul, ei intra si mai tare in panica, accentuandu-si starea de rau.
Cum ar trebui sa intervina? Cea mai buna metoda de a interveni se realizeaza prin relaxare. Persoanele ar trebui sa-si spuna: "simt, am aceasta stare de ameteala, dar stiu ca este un atac de panica, nu o sa se intample nimic grav". Daca procedeaza in acest fel, in loc sa accentueze atacul, au mari sanse de a se relaxa si de a-l indeparta.
Cum se trateaza atacurile de panica?
Pentru atacurile de panica exista tratamentul medicamentos care se prescrie in psihiatrie, care este corelat cu psihoterapia. Prin intermediul psihoterapiei, pacientul invata sa se relaxeze, sa isi reinterpreteze simptomele si sa reactioneze realist.
In psihoterapie se merge in primul rand pe relaxare. Omul, rezolvandu-si simptomul, capata siguranta, stie ca este bine. Este foarte important sa intelegem de unde a aparut aceasta reactie de aparare. Atacul de panica este un raspuns la un factor stresor care inseamna "nu mai pot", "nu mai rezist". Prin psihoterapie pacientul gaseste cai realiste si integrate social de a-si rezolva problemele si de a-si interpreta simptomele.
De ce sunt asociate atacurile de panica cu diferite fobii?
Atacurile de panica sunt asociate de obicei cu agorafobia, frica de locuri publice. In general atat fobiile, cat si atacurile de panica se invata din experienta. De exemplu, o persoana care are un atac de panica pe strada, in mijlocul multimii sau la Mall, va evita in mod automat acele locuri, pe care le va asocia cu starea sa de rau.
Cu aceste concluzii in minte (pentru ca nu mi-am putut explica atacul sau pentru ca nu am fost de acord cu explicatia primita, fiind convins ca sufer de o boala foarte serioasa) evit sa mai ies afara sau ies numai daca sunt insotit de cineva alaturi de care ma simt in siguranta.
In clipa in care ies afara, creierul meu este deja "programat" - "daca o sa ies, o sa mi se faca rau". Astfel, creez conditiile prielnice unui nou atac de panica.
Cum trebuie sa ne purtam cu o persoana care are atacuri de panica?
In primul rand trebuie sa incercam sa nu-i intarim comportamentul. De obicei, alegem sa facem noi toata treaba, sa il lasam in liniste pentru ca este bolnav si ne este frica sa nu pateasca ceva. Izolandu-l in felul acesta in simptomatologia lui, nu-l ajutam in nici un fel pentru ca el va obtine foarte multe prin boala lui si atunci va avea toate motivele sa-si intareasca simptomele.
Automat, daca se ajunge acolo, persoana "bolnava", in mod inconstient, nu mai face nimic din ce nu vrea, pentru ca ii este frica sa nu aiba un atac de panica.
O tehnica paradoxala de vindecare este prin exacerbarea simptomelor. Pentru a trece peste atacuri, el trebuie expus simptomelor, pentru ca in acele momente va descoperi ca de fapt nu i se intampla nimic - nu lesina, nu innebuneste, nu moare.
Unii pacienti care nu pot sa treaca de aceasta stare sunt chiar provocati in cabinetele de psihoterapie sa faca un atac de panica de fata cu psihoterapeutul, in care au incredere. Procedandu-se astfel, ei isi vor da seama ca nu se intampla nimic din ce si-au imaginat.
Daca intri in panica alaturi de el si-l ocrotesti excesiv, de fapt ii intaresti simptomul si sentimentul ca este bolnav si ca trebuie ocrotit, ca nu se descurca singur, ca este in pericol.
Un om are atacuri de panica, trece peste ele, ii reapar peste cativa ani. Este posibil acest lucru?
Da, bineinteles, pentru ca este vorba de o reactie invatata deja. Daca din punct de vedere cognitiv nu stapaneste si nu intelege care este mecanismul, de ce reactioneaza asa, poate sa se confrunte cu un atac data urmatoare (peste cateva saptamani, luni, ani de la atacul initial) cand va aparea un factor stresor puternic.
Este un mod de aparare, un mod al nostru de a reactiona. Un bulimic, de exemplu, se vindeca de bulimie, dar poate oricand sa reapara aceasta problema, dupa cativa ani, intr-o alta conditie si cu alti factori stresori, daca nu se echilibreaza. In acelasi mod se intampla si cu atacurile de panica; mecanismul este acelasi. Prima data la ce faci apel? La ceea ce ai invatat. Daca nu gasesti alte mijloace de aparare, se iveste cel care este cel mai usor, respectiv atacul de panica.
Se mostenesc ereditar atacurile de panica?
Exista teorii care subliniaza o predispozitie genetica in interpretarea gresita a simptomelor, asa cum se intampla in atacurile de panica. Insa factorul mediu este extrem de important, aceasta insemnand stresul la care este supusa persoana, modul in care a invatat sa reactioneze.
De exemplu, sa presupunem ca avem un om caruia ii este frica sa faca un anumit lucru. Este obligat de familie, de cei din mediul lui sa faca lucrul acesta. Constient isi da seama ca lucrul este bun pentru el - cum ar fi, sa se duca la scoala - dar el nu vrea si chiar nu-si doreste.
Cum poate sa impace dorinta lui interna cu presiunea exterioara? Se duce acolo, dar face un atac de panica, i se face rau. Intr-un final, obtine ce vrea, nu mai este obligat sa faca lucru respectiv - nu se mai duce la scoala sau nu mai se duce sa cumpere paine. In asemenea cazuri, mediul este cel care forteaza, nu predispozitia biologica.
Este bine sa le oferim informatii despre atacurile de panica omenilor care au aceasta problema?
Chiar daca sunt dezamagiti ca nu au o boala unica, spectaculoasa, grava, este foarte util ca acesti oameni sa stie cat mai multe informatii legate de problema lor. Ei trebuie sa ajunga sa constientizeze ca atacul de panica se rezuma la o reactie pe care ei insisi si-o provoaca.
Ei isi simt starile si sunt foarte speriati de ele; in clipa in care, la cabinete, de exemplu, le spui "simtiti aceasta stare si pe aceasta si pe aceasta ..." par destul de dezamagiti sa afle ca exista si altii care simt o traire ce lor li se parea apocaliptica. In momentul in care sunt nevoiti sa raporteze simptomul la real, isi dau seama ca tulburarea lor nu atat de grava, precum credeau initial.
Comentariile 101-150 din 231
Salut am 18 ani si nush ce se intampla cu mine ! am avut o cearta cu cumnatamiu si ma alergat prin casa //... // si de atunci m am stperiat foarte tare si in somn nopatea ma ia cu tremurat mi se zabate inima tare ..am avut intr o noapte nush dak a fost criza ..... dar simteam ca imi explodeaza creieri si venele la tampla si simteam ca eram chinui .... nush ce sa fie
Extraordinar articolul, exact asa se intampla... inainte si in timpul unui atac de panica. Problema mea este ca, in momentul in care simt ca o sa am un atac, nu sunt in stare sa ma autosugestionez ca mi-e bine, atunci ma sperii si mai tare si tot am atacul. As vrea sa invat sa ma pot controla singura.
Da e doar indusa de noi starea proasta... trebuie prin autosugestie sa-ti spui "nu am nimic... ma simt perfect"
Se intampla in mintea noastra sunt de acord, sunt si eu o panicoasa dar spune-mi te rog cum sa scapam de ele?
Eu cred ca atacurile de panica se intimpla in mintea noastra. Si eu sufar de atac de panica dar incerc de fiecare data sa ma controlez si incerc sa nu iau medicamenta. Prefer sa beau un ceai si sa ma linistesc singura. Sper ca intr-o zi sa scap de aceasta boala .
am trecut prin multe probleme pana la varsta pe care o am si pot sa zic k de fiecare data cu fruntea sus crezand k gata, s-au intamplat, au trecut, vor veni si altele, vor trece si ele...dar se pare k nu a fost asa...acum 4 luni am avut primul atac de panica. ce-i drept in dimineata respectiva bausem un ness si fumasem f mult (acum nu stiu daca ele au fost factorul declansator dar o iau k pe o varianta) si dintr-o data am simtit valuri de caldura in tot corpul ameteala si senzatia de lesin. am chemat ambulanta, tensiunea, intr-adevar mi-era f ridicata, iar doctorul ambulantei a pus totul pe seama tensiunii ridicate. apoi, la cateva saptamani, am patit la fel, numai k eram pe strada si frica era mult mai mare. aceleasi simptome...am mers la medic si mi-a pus pus diagnosticul real...atacuri de panica. am facut tratament cu seroxat( ce-i drept, a fost de mare ajutor, desi in primele 2 saptamani mi-e rau destul de rau dupa el), iar acum mi-a fost prescris stimuloton. iar xanaxul...nu stiu daca pot spune k sunt dependent sau nu, dar daca nu iau cel putin seara cand incerc sa dorm pai nu pot depasi noaptea respectiva. una peste alta, reusisem sa trec peste, mi-era din ce in ce mai bine pana zilele trecute cand au inceput sa reapara si nu din senini...am avut o dezamagire puternica...cine vrea sa vb despre starile astea ii astept...chiar am nevoie de cineva care stie ce simt (id-ul de mess este bogdan30_01). multumesc!
Si eu sufar de atac de panica de citiva ani ,am fost la tot felul de medici si mi-au spus ca sunt sanatoasa,dar eu fac in continuare atac de panica,in general cind ma trezesc dimineata din somn .
Doamna Nadya va multumesc pentru adresa care ati dat-o pe site despre atacul de panica, sa stiti ca m-a ajutat foarte mult, am scris acelei persoane si am primit acea carte care ma ajutat sa trec peste atacul de panica, o am de doua saptamani cartea si citind-o ma simt excelent, acum am curajul sa ies din casa ma simt bine. Va mulumesc si voi da si eu adresa mai departe ca si alte persoane cu atac de panica sa fie ajutate ca noi [OFICIUL POSTAL 7-3 BUCURESTI].
Si eu trec printr-un atac de panica si ma bucur ca am gasit sa citesc acest articol!
Acum trec printr-un atac de panica, am citit pe net ma bucur ca mi-a venit aceasta idee imi vine sa rad dar chiar ma simpt rau o sa ascult sfaturile. Din cauza unui stres pe care il tineam in mine m-am trezit bolnava "rau" sper sa nu am nimic grav. Multumesc anticipat
Si eu am suferit de atacuri de panica dar mi-am revenit. Daca aveti nevoie de un ajutor specializat intrati pe http://www.findnews.ro/atacurile-de-panica-192335.html Este un pshiholog foarte bun cea care a scris articolul.
DRAGI MEI, IN URMA CU PATRU ANI AM FACUT UN ATAC DE PANICA, NUMAI NOI CEI CU ACEASTA PROBLEMA STIM CUM ESTE, FOARTE GREU AM FOST LA MEDICI, TERAPIE SI TOATE CELE SI NIMIC NU MA AJUTAT, PANA CAND AM INTILNIT O PERSOANA CARE MA AJUTAT ENORM DE MULT, POT SA SPUN CA AM SCAPAT DE ATACUL DE PANICA DUPA PATRU ANI, FAC DECAT CE MI-A RECOMANDAT ACEA PERSOANA PE CARE SINCER VA SPUN N-O CUNOSC. O CUNOSTIINA MI-A DAT ADRESA EI IAR EU I-AM SCRIS, POT SA VA SPUN CA TOT CE AM PLATIT A FOST CAM DOUA SUTE DE LEI, IAR ACEA PERSOANA MI-A TRIMES TOT CE AVEAM EU NEVOIE PENTRU A SCAPA DE ATACUL DE PANICA. V-AM SCRIS ACESTE RANDURI PENTRU CA VREAU SA FAC PUBLICA ADRESA ACELEI PERSOANE SI SA-I MULTUMESC DIN SUFLET ORICINE AR FI PENTRU CA DATORITA EI EU TRAIESC DIN NOU, SCRIETII SI VOI POATE O SA AVETI NOROCUL MEU ADRESA EI ESTE: CP.7-3 BUCURESTI. CAND AM PRIMIT ADRESA AM RAS NEANCREZATOARE, ACUM V-O DAU SI VOUA SCRIETI SI CERETII AJUTOR SI VA DORESC SA AVETI NOROCUL MEU. VA DORESC MULTA SANATATE SI SA AUZIM DE BINE, NADYA.
si eu am avut anul trecut ceva de acest gen. Remediul, care a mers de minune, a constat in citeva ore la psiholog si .....minim 5 km zilnic de jogging timp de 3-4 luni !
Am si eu atac de panica de 2-3 ani s-a declansat din cauza unor probleme medicale. Cum sa le tratez?
Mi-a placut foarte mult articolul si am avut rabdare sa il citesc cap coada. Acum vreo doua luni am inceput sa ma simt rau si mi-am facut analize. Mi-a iesit colesterolul destul de mare si am crezut ca toate problemele se datoreaza acestuia, caldurii, cafelelor (combinate). M-am uitat peste simptome si chiar imi dau seama cat de asemanatoare sunt toate (palpitatii, probleme in respiratie, ameteli etc) si chiar cred ca am sa fac o vizita unui psihiatru. Precizez ca lucrez intr-un mediu foarte stresant, sunt o fire colerica intotdeauna captata de multe lucruri si agitata/dezordonata in mare parte. Chiar cred ca totul e la nivelul bibilicii cum se zice. Sper ca toti cei care aveti probleme de genul asta sa reusiti sa va controlati si sa treceti peste probleme!
Eu am atacuri de panica de obicei seara cand merg la culcare.Cand atipesc tresar,imi bate inima tare,mi-e frica de moarte dar incerc sa ma linistesc si imi zic in gand ca inima imi bate normal,ca nu voi muri,ca voi reusi sa adorm si se pare ca are efect.
Super articol. Cuprinzator, nu prea filozofic, priceput de toata lumea. Eu am avut mari necazuri, chiar din partea celor pentru care m-am sacrificat (timp, sanatate in strainatate) dar, cand m-am hotarat sa pun pret pe persoana mea, am vazut totul cu alti ochi; chiar daca nu sunt prea tanara, am hotarat sa fiu studenta si, spre surprinderea mea chiar am terminat anul foarte bine. Nici nu m-am gandit sa merg la psiholog dar, toti acei care au atacuri de panica, nu ezitati sa cereti ajutor psihologului terapeut si sa va impuneti multa vointa.
BUNA,S UNT NINA SI PANA ACUM 3 ANI ERAM CEA MAI CURAJOASA FIINTA, AM 36 ANI SUNT MAMA A 3 COPII. VIATA MEA SA SCHIMBAT TOTAL, LA ANCEPUT NU STIAM CE INSEAMNA UN ATAC DE PANICA, CAND AUZEAM PE CINEVA CA II ESTE FRICA MA UIMEA FOARTE TARE DAR AM TRAIT ATACUL DE PANICA, VIATA INCORDATA, GREUTATILE, STRESUL, MUNCA GREA SI O FAMILIE CARE TE SUPRASOLICIA, TOATE ASTEA M-AU TRIMIS DIRECT SPRE ATACUL DE PANICA SI STITI CUM SCAPAM DE EL? CU MULTA VOINTA SI AUTOSUGESTIE SI MAI TREBUIE SA AI LANGA TINE FAMILIA CARE SA NU TE PRIVEASCA CA PE UN NEBUN, MEDICAMENTELE MI-AU FACUT MULT RAU, M-AU ANGRASAT DAR M-AM HOTARAT SA LUPT SINGURA. DACA NU AM CANCER, NU AM NIMIC LA INIMA, ATUNCI INSEAMNA CA TREBUIE SA LUPT, DE FAPT VIATA ESTE CHIAR O LUPTA. VA DORESC MULTA SANATATE SI MI-AR PLACEA SA GASESC PERSOANE ASEMENI MIE CU CARE SA POT VORBI PE MES, ID MEU ESTE NINA_36_1971 SA AUZIM DE BINE...
Am 28 de ani si cu cativa ani in urma si eu am avut si eu exact aceleasi simptome. Abuzasem mult timp de cafea si ness in cantitati enorme. Am fost la un medic psihiatru, care insa nu m-a diagnosticat corect si care mi-a prescris haloperidol, un medicament oribil, care, dupa numai o luna de tratament, m-a ingrasat 10 kg, mi-a provocat 6 luni de amenoree si m-a transformat intr-o leguma. Sincer, ar trebui interzis. Fac un apel la medici, poate m-aude careva si nu mai recomanda nimanui asa ceva. Evident, am oprit tratamentul, iar atacurile de panica au reinceput. Am fost la alti medici, care, din nefericire pentru practica medicala, au incercat sa ma scoata de iresponsabila. Aceleasi simptome: palpitatii, transpiratii, accelerari ale pulsului, teama ca in urmatoarele momente voi muri. Iar asta chiar si de cateva ori pe zi. Nu mai eram in stare sa merg la serviciu, ii zapacisem de cap pe toti cei din casa cu vaicarelile mele. Un control cardiologic solid m-a convins, insa, ca nu am absolut nimic la inima (ma temeam si de mostenirea mea genetica - tata a murit la numai 44 de ani in urma unui stop cardiac). Mai ales seara, cand incercam sa adorm, ma trezeam speriata si cu gandul mortii. Pana cand m-am documentat bine pe Internet si in urma simptomelor, mi-am dat singura seama ce am: atac de panica. Diagnosticul pe care singura mi l-am pus m-a linistit enorm. De atunci, ori de cate ori mai aveam asa ceva, imi spuneam ca imi va trece si ca nu voi muri, cu siguranta. Punct. Nu e cum vrea boala, e ca mine. Apoi imi vedeam linistita de treaba, ignorand total simptomele. Nu am mai luat niciun medicament, nu am mai mers la niciun medic si, prin simpla autosugestie am reusit sa scap in totalitate de aceste neplacute simptome. Actualmente, duc o viata normala, activa, sunt in stare sa fac fata la doua doua job-uri chiar, iar atacul de panica a ramas o nefericita amintire. Evident, am renuntat definitiv si total la cofeina. Cred ca prin simpla vointa, manifestata puternic, se poate vindeca.
Si eu am facut de doua ori atac de panica si am unblat pe la doctori la pshiolog si acum iau tratament Prazolex si Mianserin de cand iau nu am mai facut dar nu pot scapa de gandurile rele de frica de moarte de accident si totul e aiuria ma speri din orice am o teama de ceva rau parca e o presimtire nu stiu si vreau sa scap dati-mi un sfat!!!
Am 26 de ani si acum o luna am facut un atac de panica dar nu am stiut ci eram convinsa ca am ceva la inima seara cand ma puneam in pat incercam sa adorm dar deodata eram agitata incepeau palpitati amorteala in fata si pielia capului si starea de lesin maini si picioare moi. Am umblat pe la doctori si toti mi-au zis ca fac atac de panica am ajuns la pshiolog si mi-a dat tratament acum iau prazolex si mianserin si nu am mai facut dar eu sunt tot disperata aceiasi stare de frica de moarte acidente le am cine ar putea sa-mi deie un sfat?
Am atacuri de panica aproape in fiecare zi dar nu le bag in seama si incerc sa imi spun in gand ca nu am nimic si sa ma relaxez.
Chiar acum m-am confruntat cu un ADP si am cautat pe net sa vad daca gasesc ceva care sa ma poata controla o vorba, orice. Sunt constienta ca imi accentuez starea singura, dar e ceva mai puternic ca mine... am ameteli si mereu am impresia ca voi lesina. Ma gandeam sa incerc niste sedinte de terapie, dar cred ca cel mai bine e terapia cu mine insumi. Sper sa reusec. Ideea e ca nimeni nu ma intelege. Ma regasesc in toate simptomele descrise in articol, dar nu am fost diagnosticata. Si eu merg la doctori dar spre surprinderea mea analizele imi ies bine. Succes tuturor!
de cateva zile am impresia ca sunt bolnava cu inima.am fost la medic si mi-a spus ca nu am nimik dpdv medical iar tahicardia e provocata de aceasta neliniste si teama
Este excelent acest articol mai ales ca si eu ma confrunt cu aceasta problema. Eu imi pot controla aceste atacuri exact cum este descris in acest articol. Trebuie sa gandim pozitiv, dar mai ales sa nu ne lasam coplesiti de aceste atacuri de panica care de fapt ele vin din mintea noastra si le amplificam si mai mult. Multe articole in continuare.
Este excelent acest articol mai ales ca si eu ma confrunt cu aceasta problema. Eu imi pot controla aceste atacuri exact cum este descris in acest articol. Trebuie sa gandim pozitiv, dar mai ales sa nu ne lasam coplesiti de aceste atacuri de panica care de fapt ele vin din mintea noastra si le amplificam si mai mult. Multe articole in continuare
E foarte bun articolul, detailat. Sufar de ac boala si mi-ati fost de ajutor, cu toate ca am intampinat multe.
Stop. Gata cu anxietatea cu panica eu am avut si inca am aceste simtome dar se pot controla si usor usor devii normal si te controloesi mai bine deci lasati medicamente sau alte cacaturi. Bafta
Eu sufar de atacuri de panica. Simt ca ma sufoc si ca sunt pe cale sa fac infarct. Aam fost la toti doctorii, simteam ca nu stie primul, cu siguranta am o problema, nimeni nu ma intelege. Apoi am fost la psiholog, am facut terapie cateva luni. Acum sunt momente cand sunt bine si sunt momente cand atacurile revin. Mereu am fost o persoana independenta, acum mi-e frica si sa stau 2 minute singura in casa. Nu imi place ceea ce ama ajuns acum. Cel mai mult ma ajuta sa vorbesc despre asta. Nu stiu cum va simtiti, dar incercati sa scrieti ceea ce simtiti, chiar daca va tremura mana ingrozitor pe tastatura. :)
Cred ca sufar si eu de atacurile astea... se mainifesta mai degraba prin lipsa aerului si ma gandesc foarte des la moarte cum ar fi sa ma loveasca o masina sau ma vad in sicriu, de mentionat ca nu am decat 19 ani, mult stres acumulat multe probleme... dar ma tratez cu indiferenta nu cred ca e cel mai bun remediu nu l-as recomanda, dar... sfaturile sunt usor de dat, practica e mai grea.
Eu am avut o criza de spasmofilie si de atunci urasc aglomeratiile in trafic. Eu am atacuri cam 1 ora si am impresia ca voi lesina, ca voi muri, fata imi amorteste, respiratia este dezordonata. Nu am incredere in medici, desi mi-am facut analizele de urina si de sange si au iesit bine, si tot timpul cred ca am ceva. Daca fac ceva ce ma relaxeaza nu mai simt nimic. VA ROG daca este cineva la fel ca mine spuneti-mi si mie VA ROG!!!
nimeni nu isi provoaca atacurile de panica si nimenu nu le poate controla. eu le am in timpul somnului...
Si eu sufar de atac de panica, DAR astazi am infruntat aceasta "boala" si a fost foarte bine :) Mii de multumiri !
Am 17 ani si sufar de atac de panica f des... din cauza asta am slabit 10 kg. Am facut mii de analize dar totul este normal. Am fsot la multi doctori, am ajuns sa nu mai am incredere in ei si imi e frica sa iau pastile recomandate de ei de frica sa nu imi fie rau si sa mor... ma doare putin capul ma gandesc daca imi plesneste un vas de sange ca bunica mea... si tot asa... stiu ca imi fac rau singura dar vreau sa scap de asta... cum as putea sa scap daca stiti va rog lasati-mi un mesaj pe adresa de mail delice_dienutza@yahoo.com...:(( m-am saturat sa slabesc si sa ajung sa nu mai pot manca de frica:((
AVETI CURAJ SI CREDINTA IN DUMNEZEU.
Super articol! In momentul cand il citeam cu glas tare sotia a facut atac de panica. Am ramas masca. Separe ca lucrurile sunt destul de grave.
Salut, ma numesca mayya, si referitor la acest articol am si eu de facut unele observatii. In general, articolul prezinta in termeni generali si destul de optimist imaginea unui atac de panica. Acest fapt este imbucurator fiindca l-am printat si l-am analizat cu cativa pacienti de-ai mei. Din experienta mea am observat ca majoritatea celor care sufera de atacuri de panica, au un inceput de manifestare autista in perioada colipariei. La 45% din cei testati, in sedintele de consiliere, traume datorita inadaptabilitatii in primii ani, genereaza prezentul fisurat cu atacuri de panica. Ma intereseaza orice opinie vis-a-vis de aceasta posibila cauza. Va multumesc si va felicit cu stima, mayya
VREAU SA STIU DACA
Sunt foarte bune recomandarile de acest gen si va multumesc. Sunt bucuros cand pot sa studiez.
Am si eu o intrebare daca se poate... e posibil ca unul dintre simptomele atacului de panica sa fie amortirea usoara a fetei si a mainilor... am fost la neurolog... am facut tomograf si nu am nimik. Va multumesc!
Eu fac de vreo 2 ori pe zi... m-am obisnuit... stiu sa imi autoinduc starea si ma calmez... sper sa scap definitiv de "boala".
De 4 ani ma chinui cu pastile, mai exact seroxat si rivotril. Daca pana acum faceam cate un atac pe saptamana, acum fac unul la 5-6 luni, dar nu pot sa cred ca asa voi ramane pentru tot restul vietii. E groaznic... oare hipnoza nu ajuta?
Trec si eu prin asemenea momente si as vrea sa primesc niste sfaturi si incurajari sa depasesc momentul. Multumesc
Si eu sufar de atac de panica. Chiar astazi am avut o criza destul de puternica dupa ce cu cateva zile in urma am fost ai linistita. Insa eu m-am mai linistit vazand ca nu sunt singura care are aceste simptome si ca, de fapt, nu este ceva atat de grav pe cat credeam eu. Sper sa reusesc sa ma adun si sa nu mai trec prin aceste stari de rau si frica.
Eu am trecut printr-o perioada din asta deci pur si simplu credem ca ma prabusesc.
Sufar de atacuri de panica de 2 ani; seroxatul este singurul medicament care m-a ajutat si nu in primul rand credinta in Dumnezeu. In prezent merg la psiholog si as vrea sa fac si acupunctura. Seroxatul l-am intrerupt pt ca aceste medicamente luate pe o perioda mare de timp creeaza dependenta si dau tot felul de reactii adverse. Sa dea Dumnezeu si Maica Domnului sa scapam de ele. Sa stiti ca Sf Liturghie si Sf Maslu m-au ajutat f mult.
Ce sa va spun imi e frica de orice situatie urata, ma ia cu tremurat in interiorul corpului mi se usuca gura si automat ma intristez nu imi intra nimeni in voie cu nimic ma simt vinovata de toate problemele care ma inconjoara am o viata trista mie bine acasa dar cand trebuie sa merg la serviciu imi e scarba, mi se intoarce stomacul ce credeti ca trebuie sa imi schimb serviciul astept. Ajutorul vostru
Am avut si eu cateva atacuri de panica cred... mi se intampla seara de obcei cand sunt ff obosita sau sunt singura... simt ca mor, inexplicabil de altfel, imi simt capul greu si amortit, iara daca ma ridic brusc sau imi schimb pozitia imi trece, am stare de lesin si de sfrseala, parca ma desprind de realitate... am observat ca atunci cand beau cafea sau cola mi s-a intamplat mai acut parca... lucrez intr-un mediu fff stresant si am ff multe responsabilitati... ma intereseaza care ar fimaniera in care ar trebui sa reactionez cand mi se intampla iar si ce implicatii psihologice, psihiatrice are....
Este cineva care a reusit sa scape de atacurile de panica si stare anxioasa cu ajutorul acupuncturii?
Daca cineva imi poate spune despre simptomele care le-am scris mai devreme, daca intr-adevar sunt atacuri de panica si fobii sa imi scrie si sa imi de-a un sfat pe email corneliugeorge@yahoo.com. Cand intru in metrou am stari de neliniste, ceata pe ochi, dificultati de respiratie, simt nevoia de a evada din acel loc sa ies cat mai repede iar cand ies si merg putin pe jos imi trece dar in acele momente de abia mai urc scarile simt ca ma ia o oboseala puternica fizica si o stare de sufocare iar inima imi bate puternic. Am incercat si calciu si magneziu din anul 2000 si tot nimic acum iau pastile cu sunatoare si parca un pic sau mai ameliorat desi nu am decat 2 saptamani de cand iau doar. Va multumesc
Posteaza comentariu