"Ce ma fac, pentru ca iubesc un barbat insurat si nu il pot parasi?" Am primit aceasta intrebare de la una dintre cititoarele TopSanatate.ro.
Inca de la inceput trebuie sa spun si voi reaminti de fiecare data faptul ca psihologii nu dau si nu trebuie sa dea sfaturi.
Ei nu fac decat sa identifice problema unei persoane, cauzele care au generat-o si sa o ajute pe aceasta sa ia singura o decizie.
Bineintelesc ca s-au facut multe cercetari privind aceasta situatie, ce consta in aparitia unei a 3-a persoane, numita triada.
Nu exista un cliseu universal valabil la toata lumea care sa explice cauzele care o genereaza; se manifesta des, dar de fiecare data din cauze diferite.
Iubesc un barbat insurat - Cine si cum este posibil sa cada in plasa unui "om insurat"?
De ce spun plasa? Numai faptul ca are o aventura sau relatie serioasa cu cineva in afara casatoriei, inseamna ca de cele mai multe ori asa este el, hai sa spunem, in termeni mai populari, "un afemeiat".
Este prea putin probabil ca va renunta la acest obicei daca amanta ii va deveni sotie.
Plasa incepe sa fie intinsa, de obicei, cu plangeri privind situatia "insuportabila" de acasa, sotia care nu-l mai intelege si tipa sau ce alte motive mai gaseste - ca nu sta decat din mila sau pentru copii, ca nu mai dorm de mult impreuna etc.
Este destul de improbabila o marturisire facuta amantei de genul: "ce bine imi este acasa, ce bine ma inteleg cu sotia, ma mai cert si eu uneori ca in orice familie, dar eu vreau doar diversificatie cu tine ca asa este barbatul".
Barbatii, de cele mai multe ori, sunt egoisti si nu sunt multumiti cu "o a 2-a" doar pentru sex si atat, daca se poate sa fie si iubiti, adulati ar fi si mai bine. Barbatii au invatat si ei ca pe o femeie mai trebuie sa o si minti ca sa accepte o astfel de situatie si ca doar ajutorul financiar nu este suficient in toate cazurile.
Totusi studiile au aratat ca nu orice femeie accepta o relatie cu un barbat insurat. Dincolo de interesul primordial financiar sunt si alte elemente - unii psihologi sunt de parere ca aceste femei au un grad scazut de stima fata de sine, care le face sa creada ca ele nu vor putea avea propriul lor barbat si este bine si cu "jumatate". Partea proasta este ca aceasta stima de sine se accentueaza si vor deveni si mai vulnerabile pentru urmatorul barbat.
De cealalta parte sunt acele femei carora nu le pasa si care au o stima de sine prea mare, distorsionata chiar; femei care considera ca orice barbat li se cuvine, indiferent de starea matrimoniala a acestuia. Este mai putin probabil ca acestea din urma vor ajunge sa consulte un psiholog; poate numai in cazul in care toate incercarile s-au soldat cu esecuri.
Tot pe fondul unei stime de sine scazute mai sunt si cazurile in care se confunda iubirea cu nevoia de protectie, tandrete (fenomen intalnit frecvent in perioada adolescentei), proiectia asupra partenerului cu atat mai mult daca acesta este mai in varsta, generata de lipsa tatalui din copilarie (fie prin neimplicare afectiva si/sau educationala, fie prin lipsa fizica efectiva - deces, divort etc.). Sunt si alti factori care pot sa coreleze cu aspectele deja prezentate sau cu acelea de ordin financiar.
De aceea, in cazul unei femei care accepta o relatie cu un barbat insurat, este recomanda discutarea cu un specialist care o va ajuta sa-si clarifice problema nu numai pentru prezent, dar si pentru viitor. Exista riscul sa ajunga sa caute numai astfel de barbati, tocmai din frica inconstienta ca nu poate mai mult - aceasta frica se poate intalni si la femeile foarte sigure pe ele (fara scrupule), doar ca nu-si dau seama sau nu recunosc ca ele nu ar putea avea un barbat neinsurat.
Este mult mai usor sa faci un barbat insurat sa te placa, sa-l ademenesti, pentru ca stii ca barbatii, prin structura lor, nu pot sa stea cu o singura femeie toata viata. Dar acest lucru este invatat si de soti, intre timp, si uite asa se ajunge la un compromis tacit care-i convine barbatului insurat. Daca poate avea mai multe, de ce nu? Important pentru cititoarea care mi-a adresat intrebarea ce a stat la baza acestui articol si pentru toate femeile aflate intr-o situatie similara este este sa cunoasca aceste lucruri, sa fie realiste cu sine si cu ceea ce isi doresc in viata.
Comentariile 51-98 din 98
si eu am iubit un barbat insurat, ba mai mult, am locuit impreuna ceva ani...la sfarsitul relatiei noastre, a aparut un copilas.acum, desi nu mai suntem impreuna,avem o relatie de prietenie destul de buna, isi iubeste copilul, il viziteaza,in concluzie, ne vedem destul de des.poate ca ma veti intreba daca-l mai iubesc...mda...as putea raspunde prompt NU dar... m-as minti pe mine in primul rand, doar ca tot mie mi-am promis sa "incui" aceasta dragoste in adancul sufletului meu si sa merg mai departe. Stiu, si el nutreste acelas sentiment,desi nu ar recunoaste asta... niciodata, si apreciez asta,deoarece stiu ca o face pt ca eu sa-mi pot vedea de viata mea.desi... nu stiu cat de mult s-ar bucura sa ma stie cu un alt barbat, chiar si fericita fiind.De ce nu am ramas in continuare impreuna?deoarece isi vizita sotia zilnic, motivand ca o face pt copil. si pe ea o iubeste si sunt convinsa ca daca ar fi putut sa stea cu amandoua, atunci... ar fi fost perfect pt el dar nu si pt noi.vorbim la telefon destuil de des[eu si sotia lui]si sincer... imi pare tare rau pt suferinta ei...si ... ce e cel mai grav... e faptul ca ea stie ca inca ma mai iubeste... nu discutam niciodata despre acest lucru, dar se simte... de aceea, pt mine in primul rand si pt ea in al doilea, am sa incui aceasta "iubire "pt el in adancul sufletului pt a putea face loc in viata mea unui alt barbat
si eu iubesc un baiat insurat,si asta nu inseamna ca esti o curva. nu poti spune sufletului pe cine sa iubeasca. daca asa iti este scris,asa va fi. nu tot ce iti doresti ti se poate indeplini. nici eu nu am vrut sa ma indragostesc de el dar...saa mi-a fost scris. asta e parerea mea despre dregoste. voi ce credeti?
Este pacat ca se intampla asa ceva. Femeile cad usor in plasa barbatilor pentru ca ei incep sa se planga asa de bine si stiu sa fie asa de neajutorati incat femeia uita si lasa garda jos. De fapt, cred ca daca o femeie se arde o data cu o asemenea relatie, a doua oara nu se mai intampla. Mai este si un lucru rau, femeia poate sa piarda increderea in barbati. dar asta e...
Eu cred ca aceste situatii sunt foarte delicate.Daca nu ne place viata cu sotul-sotie si credem ca suntem si vom fi profund nefericiti ne depunem divortul si nu inselam. Daca inseli faci mult rau pentru ca introduci un tert in relatia.Dar si acest tert va suferi si pana la urma toti sufera?Merita?
Ideea e ca atunci cind te indragostesti iti scad standardele.Uneori intram in viata cuiva sau cineva intra in viata noastra incalcind toate regulile.In astfel de situatii in care el e casatorit practic se disputa alegerea lui privind sotia sau amanta. Se spune ca niciodata nu trebuie sa crezi in vorbele unui barbat ci in faptele lui.Eu cred ca atunci cind un barbat este fericit sau macar multumit cu sotia nu-i mai arde de alte aventuri...dar daca nu e fericit,veriga slaba va ceda mai devreme sau mai tirziu.Adevarata problema e intre soti.amanta nu prea contribuie la problemele lor din contra intretine aceasta casnicie ratata.Asa ca doamnele mele sotii,ar trebui sa fiti mai putin suparate pe amante si mai mult pe voi.Preocupati-va sa descoperiti ce anume lipseste din casnicia voastra,unde anume gresiti...atunci cind el pleaca la ea.
viata e plina de surprize.Nu te opune la nimic
de doi ani am o relatie cu u barbat insurat.nici dif de varsta de 18 ani si nici starea civila nu ne impiedica sa stam impreuna.are o familie frumoasa si e un barbat care m-a cucerit fara sa-si fi propus.s-a intamplat si e bine.
si eu iubesc pe cineva insurat.......nu as fi crezut niciodata ca ma pot indragosti de cineva care are verigheta...... un lucru sa nu uitam ......NIMIC NU E INTAMPLATOR IN VIATA ASTA ......SI TREBUIE SA TRAIM FIECARE CLIPA CA SI CUM AR FI ULTIMA........ TREBUIE DOAR SA LUPATAM CA MAI DEVREME SAU MAI TARZIU VISELE VOR DEVENI REALIATE.....asta e parerea mea,putin ma inteleg .......
nu cred ca a iubi un barbat insurat inseamna neaparat " stima de sine scazuta". eu ma consider o femei normala si tot odata mai cred ca dragostea nu are limite. traiesc in concubinaj cu un barbat de 10 ani, suntem ca si casatoriti dar acum un an am intalnit un barbat la locul de munca care ma cucerit.pe atunci el nu erea insurat traia si el tot in concubinaj de vreo 2 ani. ne-am indragostit unul de altul, am fi putut fi inpreuna dac eu nu as fi dat inapoi cand ma hotarasem ca relatiia cu concubinul nu mai mergea, dar la insistente lui am considerat ca trebuie sa-i mai dau o sansa. intre timp acest om pe care eu il iubesc enorm a fost nevoit sa se insoare deoare ce concubina lui a ramas insarcinata desi lui ii spunea ca ia anticonceptionale, de atunci amandoi suferim, ne iubim si eu regret ff rau ca nu am luat o decizie atunci cand erea momentul potrivit. sufar eu, sufera si el dar "sotia" lui mai are unpic si naste si noi nu mai avem ce face. dac aveti ceva de spus va rog nu ezitati.
Si eu m-as fi aruncat in foc daca cineva mi-ar fi spus ca o sa ma indragostesc de un barbat casatorit. nu as fi putut accepta pe atunci nici o relatie cu un barbat care are o prietena. Dar cred ca in dragoste nu exista reguli. Si m-am indragostit de un barbat casatorit. Nu are copii. Inca nu s-a intamplat nimic intre noi. Prietenii m-au sfatuit sa las totul sa decurga de la sine. Chiar nu i-a deranjat faptul ca e casatorit. Si cred ca cei care judeca o asemenea relatie nu au dreptate. Li se poate intampla si lor. Iubirea nu tine cont de principii. Nu cred in sintagma >distrugatoare de casnicii>
Da, scriu acum aici, pentru ca si eu am iubit
sunt casatorita de 13 ani iar sotul meu a venit intr-o zi si mi-a spus ca are o amanta pe care o iubeste.ce am simtit atunci? va inchipuiti... aceasta durere ma aruncat in bratele altui barbat care este si el insurat.acum sotul meu si-a dat seama ce persoana sunt si a terminat cu ea ramanand tot cu mine.eu acum ce sa fac ca tin si la celalalt care ma ajutat enorm atunci cand aveam nevoie si nu pot renunta la el.va rog un sfat prietenesc la adresa de yahoo eusimirela
Uneori viata iti calauzeste pasii si ajungi sa inseli persoana cu care ai trait 18 ani si i-ai fost fidela pentru ca el m-a inselat in tot acest timp.Este un iresponsabil,egoist,mincinos..etc,dar pentru ca exista 2 copii am stat si am suferit enorm.Mi-e mila,rusine de copii ca sa-l parasesc.Am intalnit un barbat minunat care si el este in aceeasi situatie cu 2 copii si nefericit.Nu ma consider amanta ci iubita,pentru ca tarziu am inteles cum este sa fii iubita,alintata,sa fie langa mine cand mi-e greu.Dar obligatiile noastre ne tot amana sa fim impreuna.Ma simt foarte fericita si n-o sa regret niciodata ca traiesc un pacat-asa este viata 'o lupta ,si speram ca o sa fim impreuna cat de curand.
Da, asa cum s-a spus si mai sus este o realitate, o realitate stinjenitoare. e adevarat ca nu trebuie sa aratm cu degetul, clar ca nu avem acest drept, insa sunt situatii cand nu putem fi impasibili, sunt cazuri cand cei din jurul nostru, cei dragi noua sunt intr-o situatie de genul asta. Si, fara sa vrei, fara sa-ti dai seama, ceva te intriga si oricat de mult iti doresti sa stai departe, nu poti, nu poti sa nu-i spui prietenei sau prietenului tau ce crezi tu, ce simti tu, cum vezi tu de dinafara aceasta situatie, chiar daca uneori ii poate durea ceea ce ai de spus. Poate sunt radicalista, ar spune unii, insa, cu toate ca pot exista o multitudine de cauze care sa duca la acest gest de a-ti insela sotia sau sotul, nu sunt de acord cu aceasta decizie. Este o mare dovada de iresponsabilitate, fata de familie, fata de iubita sau iubitul tau. Si cu atat mai mult, duplicitatea in care sunt nevoiti sa traiasca, minciuna care le este tovaras zi de zi, se amprenteaza asupra lor, si devin mult mai greu de controlat. Probabil ca si ei consientizeaza repercursiunile care pot avea loc, insa sunt atat de convinsi ca ceilalti vor accepta, ca totul va trece pana la urma, tocmai datorita faptului ca ei ducand o viata duplicitara vad lucrurile doar dintr-un anumit unghi, care pentru ei este normal, insa pentru altii poate fi rau.
Este o realitatea...Oricine se poate indragosti la un moment dat chiar daca unul sau amandoi sunt casatoriti.Inima nu te intreaba daca vrei sau nu sa iubesti pe cineva...Cred ca o femeie care este casatorita si isi iubeste familia dar are si un iubit de suflet(amant) e o femeie puternica.Nu oricine poate avea acest curaj...Le admir si ar trebui sa nu judecam pt ca nu stim ce se intampla de fapt...Intr/un orasel cum este cel in care locxuiesc eu toata lumea cunoaste pe toata lumea...Auzi birfe cum ca ala e cu aia sau aia e cu ala...O femeie frumoasa puternica si care are mare incredere in ea ( nu are complexe) poate avea o relatie cu un barbat insurat ea fiind la randu/i casatorita...Se intampla ...si cred ca nu trebuie sa aratam cu degetul...Nu avem acest drept...iar cu increderea in sine este mult de discvutat..
pana acum 2 veri credeam ca l-am uitat dar nu a fost asa.cand il vedeam pe strada aveam "fluturasi" in stomac.A fost prima mea iubire,am fost impreuna acum 6 ani,l-am ajutat sa treaca peste o relatie,dupa 2ani m-a parasit si s-a insurat,acum are un copil in varsta de 4 ani, dar ne vedem in continuare,ma suna, il sun, vine noptile la mine si doarme.NU POT SA-L REFUZ de fiecare data imi spune ca nu trebuie sa ne mai vedem ca nu facem bine,ma intreaba ce gandesc despre el in postura asta -eu ii spun ca nu gandesc, las lucrurile sa vina de la sine- dar cand ma suna nu pot sa-i spun NU sau daca il sun eu zice ca nu poate sa ma refuze sau sa renunte la mine.Dupa ce vorbesc cu el la telefon ma simt "incarcata" cu energie si cu pofta de viata,daca nu il vad sau nu vorbim la telefon ma simt sfasiata, fara vlaga.Intre timp am mai avut relartii dar nu au tinut, poate eu am fost de vina sau poate nu,dar EL nu m-a vazut cu ei sau daca afla ceva ma "interoga".Va rog AJUTOR un sfat ... rogue25caitlin@yahoo.com. VA PUP
e groaznic sa iubesti un barbat care apartine altei femei , dar e si mai groaznic cand cea care iubeste un barbat insurat este si ea la randul ei casatorita este cazul meu.a fost unul dintre cele mai negre cosmaruri din viatza mea.adresa mea de email este vyttts@yahoo.com daca doriti sa vorbim va rog trimiteti mi si mie niste sfaturi
Femeile care se leaga de barbati insurati sunt niste lase si nici un argument prin care isi justifica faptele nu are un temei real ci numai instinctul si capriciile proprii pe care indraznesc sa le numeasca iubire. Noi oamenii suntem fiinte rationale. Prin asta ne deosebim de animale. Sa spuna una din amantele care fac acest lucru in numele iubirii daca s-au gandit cata suferinta provoaca familiei amantului, sotiei acestuia care poate il iubeste la fel de mult si care poate nu intelege de ce omul pe care il iubeste si il respecta a facut-o sa sufere cumplit. Sa spuna o amanta daca s-a gandit macar o secunda ca ar putea fi la randul ei inselata pentru ca personajul a intalnit o alta care il iubeste, ce ar simti, cum ar reactiona, daca i-ar gasi justificari si ar intelege a situatia asa cum pretind de la sotie.
Am fost plecata 1 saptamana din orasi, dintre cei cu care am plecat o persoana imi era necunoscuta. Un barbat in varsta de 36 de ani,eu am 23, care am aflat in scurt timp ca este casatorit si ca are 2 copii. Mi-a si aratat o caseta video cu nevasta si copii sai. El niciodata nu a zis de rau despre familia sa si chiar a spus ca este foarte fericit si ca sufera cand este departe de casa.Nu s-a dat la mine insa m-a determinat sa vin mai aproape de el (ca o vraja , te cheama , te imbie). Pot sa zic ca mereu am avut principii insa adevarul este ca acum a fost prima oara cand a trebuit sa le sustin. Si sa fiu sincera nu sunt prea multumita de atitudiea mea. Mereu am sustinut ca nu este bine sa iti cladesti fericirea pe nefericirea altora si ca nu este bine sa ieis cu prietenul sau cu sotul altei tipe si ca femeile trebuie sa fie solidare si sa nu isi faca rau una celeilalte, insa de la teorie la practica este distanta mare. Asa ca in saptamana petrecuta departe de casa am beneficiat de sotul alteea ( acel barbat), nu m-am culcat cu el insa nuci departe nu eram. Nu am vrut sa se ajunga la asta insa lucrurile au degenerat. Am vrut sa ma tina in brate, insa el a inteles ca vreau mai mult, asa ca m-a sarutat si uite asa din una in alta am ajuns in camere lui. Am citit ce a spus domnul doctor si in cazul meu are dreptate uneori confund iubirea cu nevoia de protectie , tandrete mai ales ca am suferit foarte mult in urma mortii tatalui meu. A trecut mult zic eu de atunci, 5 ani insa suferinta mea a fost tinuta inchisa in suflet si sa zicem ca acum simt repercursiunile. I-am zis ca vreau doar sa ma tina in brate, sa imi mangaie parul, sa imi spuna o poveste, ca ma iubeste, ca nu o sa plece niciodata de langa mine, poate ziceti ca sunt nebuna cine stie insa am suferit mult in urma mortii tatalui si recunosc ca acest tip m-a facut sa imi aduc aminte de noi ca famili si de multe lucruri pe care le-am trait. Lucruri care par marunte, cand tata se barbierea, cand il se pieptana etc. Greu ! Pot spune ca am facut un compromis cand am acceptat mai mult insa atunci nu mi-a pasat. Am raportat totul la principiile lui. El zice ca nu inseala si ca doar are nevoi, asa ca de cate ori pleaca profita din plin. Ce se bate in cap este ceea ce zice el - ca atunci cand este departe de casa sufera si ca abia asteapta sa ajunga acasa si tot el zice ca profita in plin de orice ocazie. Pe cine iubeste mai mult pe ei ( familia sa) sau pe el ? Problema este ca nu pot sa il uit. Asta si pt ca eu nu sunt fericita si am ajuns sa cred ca nu pot sa am un barbat doar pt mine, care sa ma iubeasca, sa ma respecte, sa nu ma insele ! Recunosc ca si el a contribuit la starea mea si cu cat stau mai mult in preajma lui imi pierd increderea in mine, nu arat rau cel putin asa cred altii si asa credeam si eu inainte sa il intalnesc insa acum ma vad grasa si urata departe de a fi pe placul lui. Raportez totul la principiile lui la ceea ce vrea el, la ce zice el. Ma minimalizeaza ca sa poata sa nu isi piarda el increderea in el. Ma desfinteaza ca eu sa ajung sa cred ca imi face o favoare sa faca 1 data sex cu mine. Nu vrea sa faca dragoste cu mine sau cu alta femeie pt ca doar atunci ar insemna ca isi inseala sotia, sexul este doar o nevoie zice el ! Am incercat sa am un prieten, o relatie insa imi este greu sa gasesc o persoana pe placul meu. Imi este teama sa iubesc si sa fiu iubita, ca nu cumva persoana respectiva sa plece sau sa moara. Cand sunt singura vreau pe cineva iar can am pe cineva vreau sa fiu singura. Legat de un barbat insurat este mai simplu sa fi amanta, nu calci , nu speli, nu faci mancare, nu te sradui sa il menti langa tine ca sti ca vine el cand vrea. Stiu cele care au fost sau sunt amante o sa zica ca nu este asa ,insa va zic eu este mai greu sa ai o relatie solida cu un barbat necasatorit !Am incercat sa pun ordine in viata mea insa nu am reusit ! Cum as putea sa il inving, pe el ! Ma pandeste, aasteapta un moment de slabiciune , sa cedez, nu accepta ca o pustuaica sa il refuze !As vrea sa scap insa ma simt atrasa ca un magnet !Probelma este ca eu stau bine cu teoria insa cand este vorba de practica...! Legat cu fata care a scris mai sus, daca chiar vrei sa il parasesti ar trebui sa iti gasesti alt loc de munca,insa cred ca tu nu vrei sa il parasesti si doar sa il determini pe acesta sa clarifice situatia, sa ia o decizie. Tie iti este greu sa iei o decizie mai ales in situatia data insa cred ca mai vevreme sau mai tarziu trebuie ca tu sa faci lucrul asta. Sa iti clarifici gandurile si ce simte inima !
Si eu am o relatie cu un barbat insurat. Am 23 ani si el are 37. Suntem impreuna de 4 ani. Dupa doi ani de relatie am ajuns sa lucrez in firma lui, impreuna cu el si sotia lui. Actualmente lucrez in acelasi birou cu ea..Cum am ajuns in aceasta situatie? O sa va povastesc pe scurt : El intotdeauna imi spune ca pe primul plan este faptul ca eu sa ma realizez in viata. El este spaniol. A facut in asa fel incat a convins-o pe nevasta-sa ca a gasit o fata in Romania care este f. apta pt postul pe care-l ocup acum in firma, si asa am ajuns sa lucrez cu ei ( aici in Spania ). Am o functie de responsabila iar el spune ca vrea sa ajung si mai departe ( dar cu fortele mele ). A trebuit sa lucrez mult ca sa ajung unde sunt acum. Imi este greu dar nu insuportabil, sa muncesc alaturi de sotia lui, dar adevarul este ca m-am obisnuit. Sufar mult cand vad ca vorbesc la telefon sau cand vad ca se duc impreuna sa manance la ora de pranz. Sufar pt. ca ne vadem doa duminica si cateodata in cursul saptamani. O data pe luna ea pleaca la parintii ei (in alt oras ) 3-4 zile si atunci suntem impreuna tot timpul. Eu cred ca ea banuieste ceva dar cred ca nu-l crede in stare de asa cava. Nu au copii desi ea are 34 ani. Tot ceea ce-i leaga este firma pe care o au impreuna ( cred). Nu mi-a spus niciodata ca o sa se desparta sau ca este nefericit cu ea. Mereu imi spune ca relatia lor s-a racit acum multi ani si ca ceea ce-i leaga este complicitatea de serviciu. Problema este ca eu de cateva luni ma tot gandesc sa ma despart de el pt ca imi doresc sa fim mai mult timp impreuna, iar acest lucru este aproape imposibil. Nu mai stiu daca-l iubesc cu adevarat ( inainte plangeam si sufeream daca nu vanea sa ma vada, iar acum ma deranjaza si cam atat ). Eu cred ca au fost atatea momente in care am vrut sa fiu cu el si nu s-a putut, incat acum am ajuns intr-un punct de indiferenta. Alta problema este faptul ca simt ca nu mai simt ceea ce simteam acum inainte ( deabae asteptam sa-l vad, avaem fluturasi in stomac etc...) si asta imi da de gandit..Stiu ca-l in adancul inimii mele il iubesc mult dar simt ca nu are rost aceasta relatie datorita situatiei in care suntem amandoi. Daca ne-ar prinde sau s-ar afla de relatia noastra se duce pe apa sambetei totul ( postul meu de munca, reputatia lui, firma in sine ). As vrea sa rup aceasta relatie dar nu pot.Am vorbit cu el si-mi spune ca nu stie ce sa faca si cum si ca nu este sigur de nimic.(Intotdeauna a fost sincer cu mine si nu mi-a spus povesti . Nu stiu cum sa pun capat...M-ie frica ca o sa sufar mai mult si ca o sa pierd singura pers. pe care o am aici intr-o tara straina ( chiar daca stiu ca indiferent daca am fi impreuna sau nu el intotdeauna ma va ajuta, ca si pana acum ). Sunt multe detalii pe care as putea sa le povastesc ca sa va dati seama de situati dar ar trebui sa scriu "pana maine"...Va rog, daca cineva imi poate da o opinie sau un sfat sau aveti vreo intrebare...astept raspunsurile voastre pe site si a doamnei psiholog daca se poate. Va multumesc
eu sunt intr0o asa situatie si cred ca doar sexul ne leaga
va rog sa-mi spune-ti si mie daca exista vreo clinica,vreun centru de terapie sau consiliere psihologica gratuita deoarece nu mi pot permite financiar sa merg la un psiholog,si am nevoie neaparat sa vorbesc cu cineva.sunt intr-o situatie foarte critica.va rog ajutati-ma.butterfly
am scris cu cateva zile in urma un mesaj referitor la aceasta tema.Nu mi vine sa cred ce mi s-a intamplat.El a venit la mine vineri,deoarece sambata sarbatoream 2 ani de cand ne-am cunoscut.totul a fost extraordinar de frumos..am discutat si a ramas stabilit sa-i mai dau timp sa se gandeasca.a plecat duminica si am plans o jumatate de ora in urma lui(el este din alt oras,eu sunt la fac in buc,dar stam destul de aproape.)nu stiu ce mi-a venit sa mai incerc parole la contul lui de mail.(ma chinui de ceva timp sa-i aflu parola) dupa vreo 5 incercari nu stiu cum dracu am facut si am nimerit-o.nu mi-a venit sa cred.m-am apucat sa-i citesc mailurile.am ramas fara suflare.in afara de nevastasa si de mine mai avea o relatie cu o tipa anca,una naomi,alta biank,inca o anca,si inca una al carei nume nu l-am retinut.Cu anca avea o relatie asemanatoare cu cea pe care o avea cu mine.ii spunea ca o iubeste,ca o doreste..cu aceleasi cuvinte cu care mi spunea si mie.tipa asta a fost mai desteapta k mine,deoarece ea nu a mai continuat dupa ce a aflat de copil..desi ii jura iubire vesnica.celelalte erau mai mult niste fete cu care se juca in acelasi mod..Nu imi mai revin.sunt socata.cine dracu e el?si cum am putut eu sa fiu asa de proasta?l-am sunat si l-am intrebat cine e anca si x si y..si a zis ca nu stie.dupa ce i-am mai zis amanunte..a tacut si nu a mai scos 5 cuvinte.la un moment dat mi-a trimis mesaj "iarta-ma".Va rog din suflet sa ma ajutati cu niste sfaturi.Am nevoie,deoarece toata lumea mea s-a prabusit.eu care cu ceva timp in urma spuneam ce spuneam..Unde s-a dus dragostea??ce as putea sa fac in situatia asta?imi vine sa-mi iau zilele dar nu merita..si cat de mult am putut sa-l iubesc si sa-i ofer absolut tot.si n-am fost singura..probabil ca se crede un fel de zeu.nu stiu.
Este f usor sa privesti si sa dai sfaturi atunci cand nu esti tu implicata, te gandesti la cat de mult sufera sotia, femeia de acasa, dar de ce nu se pune problema ca daca barbatul a ajuns pana la divort poate nu a ajuns chiar degeaba, poate i-a lipsit ceva de acasa si sa nu uitam ca atunci cand devenim sotii uitam sa mai avem grija de noi, uitam ca are si el personalitate si ca trebuie respectat asa cum ne dorim noi sa fim.Intotdeauna amanta e de vina, cealalta a distrus casnicia, eu nu cred ca este chiar asa si cred ca fiecare meritam o sansa cat de mica iar daca inima vrea ceva nu noi suntem cei care ii comandam si atata vreme cat tu esti fericita parerea altora conteaza cel mai putin, tot ce conteaza este sa te analizezi pe tine si sa iti dai seama ce-ti doresti.
pentru ca trec printr-un moment de criza de acest gen,incerc sa inteleg daca un barbat insurat,care pare ca isi adora sotia in fiecare clipa petrecuta impreuna,ar putea avea o a doua legatura ,mai veche decat cea cu sotia lui si daca ar putea iubi 2 femei deodata?!Eu ma aflu pe pozitia sotiei si simt ca nu mai inteleg nimic.Poate cineva sa-mi explice?
inainte de a te implica intr-o relatie alaturi de un barbat insurat cred ca trebuie sa te intrebi daca poti avea acest gen de relatie fara sa te atasezi de el. iar daca te hotarasti sa ramai, parerea mea- ca a cuiva care trece prin asta- este ca vei avea numai de pierdut.
Iubesc un barbat insurat,care mai nou are si un copil.El spune ca ma iubeste si ca nu poate sta fara mine.eu am 20 de ani si el 30.La inceput a fost o aventura,apoi lucrurile s-au schimbat cerandu-mi sa ma gandesc la un viitor impreuna,lucru care l-am si facut desi la inceput mi-am impus sa nu ma gandesc la asa ceva.In 2 ani am ajuns amandoi sa nu mai stim de noi.Nici unul nu poate sa-l lase pe celalalt.Ne-am certat de sute de ori si am incercat sa ne despartim definitiv.Nici acum nu am reusit.Dragostea pur si simplu nu ne lasa.Oare dragostea?eu zic ca da.Nici unul nu poate sa-l lase pe celalalt in pace.Acum am luat un fel de pauza.Eu nu mai suportam sa-l stiu acasa cu ea si cu copilul,il stresam intr-una,eram f geloasa,si am cedat psihic.El a zis ca are nevoie de un timp sa se gandeasca cum sa faca sa fim impreuna,si pe viitor sa ne casatorim.Eu nu stiu ce sa zic despre toate astea.Imi e mai bine asa,desi plang in fiecare zi de dorul lui,si daca l-as vedea m-as arunca de gatul sau.Mi-am dat seama ca el este alesul,dar ma gandesc la alegerea pe care o va face el..DAca nu-mi va conveni?Il inteleg ca ii este teribil de greu,mai ales ca e si un copil implicat,si nu pot sa-l judec daca renunta la mine.Ma doare ca in cazul asta nu pot sa fac nimic,si totusi il iubesc...Crede ti ca exista sanse???
Exista si partea frumoasa... daca exista dragoste adevarata, ganditi-va ca e minunat sa iubiti si sa fiti iubite, ca iubirea e un lucru minunat si atat. Daca reusiti sa lasati la o parte gelozia si celelalte sentimente negative, relatia se poate transforma in ceva ce nu veti vrea sa parasiti. Traiti momentele cand sunteti impreuna si nu va mai ganditi la ce ati vrea sa acumulati material dintr-o astfel de legatura. De obicei, cele care sunt "a doua roata", sunt geloase pe starea materiala a "celeilalte" si nu reusesc sa treaca peste asta. Poate aveti chiar mai mult decat ea, poate chiar sunteti "prima" din viata lui, dar nu va dati seama. Iubiti, pur si simplu, e o cale sa treceti mai usor peste clipele de despartire...
De ce sa fii a treia roata la caruta. Chiar nu esti in stare sa-ti gasesti un barbat fara obligatii? E pacat! Iti trec anii, vei fi mereu amanta si s-ar putea sa nu mai gaseti pe nimeni numai pentru tine!
Am citit cu mare interes ce ati scris. Dar de fiecare data cand ati emis o opinie, nu ati luat in calcul si faptul ca asta se poate intampla intre doi adulti( peste 30 ani), si nu luati in calcul ca dragostea pe care ea o poarta este una unica, adevarata si de multi ani. Se poate dragi cititori si stimata d-na psiholog sa fie si altfel. Nu tot poate porni dintr-un subconstient afectat de anumite..... porniri, antecedente sau neincredere. Eu am trait o poveste ca asta 11 ani. Nu a fost vorba de bani, sau de dorinta de a compensa lipsa unui barbat "intreg". A fost dragoste la prima vedere, care dragoste a aparut mai tarziu decat ar fi fost potrivit. Sunt un om cu frica lui Dumnezeu si in toata aceasta perioada perechea lui nu a stiut nimic. S-a terminat totul cand am ramas insarcinata si cand am decis sa pastrez copilul (aveam 38 ani). Atunci a fost momentul in care nimic nu mai avea rost si el dupa atatia ani si-a aratat adevarata lui fata, aceea de fricos si de las. In schimb eu am ramas cu amintiri frumoase si cu cel mai pretios si mai minunat copil de pe lumea asta. Nu regret nimic. Stiu ca nu am facut-o din frustrari si nici pentru ca sunt prea sigura pe mine. Asta mi-a fost viata(pe care nu o regret nici macar o secunda) si sa nu credeti ca nu sper sa imi gasesc si eu o pereche intreaga, sau ca in tot acest timp nu mi-am pastrat decenta. Asta nu porneste dintr-un psihic(chiar si subcostient) dereglat. Poate fi si dragoste adevarata.
Nu m-am referit decat la cazurile cele mai frecvente (de aceea s-au si facut statistici si cercetari, si ca nicidecum nu sunt pareri personale) si bineinteles ca sunt foarte multe cazuri particulare, hai sa spunem mai rare, printre care si acela in care sotul si sotia erau de mult despartiti si era doar o notiune de timp si formalitati pentru divort atunci cand cei doi s-au cunoscut si multe alte cazuri, pe care sigur ca spatiul nu mi l-a permis sa le prezint dar poate voi vorbi si despre acestea cu alte ocazii. Vreau doar sa spun ca nu trebuie sa-mi fie luate in nume de rau ceea ce spun, dar cititorii trebuie sa inteleaga ca noi nu judecam pe nimeni, iar ceea ce scriem de obicei sunt cu referire la cazurile cele mai frecvente statistic. In orice alt domeniu sunt exceptii, dar chiar si acestea au un punct de pornire chiar daca nu este "stima de sine scazuta"; aceste aspecte particulare sunt ca o amprenta ADN: unice! Deci, daca v-ati simtit lezata, imi pare rau, dar sigur nu va simtiti foarte bine si impacata cu sine chiar daca aveti in cele din urma un lucru extraordinar, copilul. Nu trebuie sa va mintiti singura atat timp cat singura recunoasteti ca in cele din urma a fost "un las". Pana la urma ajungeti la vorba mea ca nu a fost corect de la inceput si ca v-a amagit. Faptul ca dumneavoastra v-ati lasat influentata si ati crezut ce v-a spus, in cele din urma s-a purtat ca "un las"; oare ce denota legat de ceea ce am scris? Lucrurile pe care dumneavoastra le-ati ridicat se discuta in particular in cabinet, trebuie doar sa retineti ca nimeni nu va judeca, pentru ca nu suntem roboti, suntem oameni si dorim sa fim iubiti, avem nevoie de tandrete, ce este rau in asta? Prin aceste articole, hai sa spunem intamplari( pentru ca dupa cum vezi nu esti singura)incercam sa aratam si altora pana la urma niste vulnerabilitati, slabiciuni care ni se intampla in viata si pe care incercam cat de cat sa le facem cunoscute si altora pentru a invata cat mai mult din ele.
Vreau Sa Va Spun Ce Spune Biblia Cu Privire La Aceste Relatii:pacat. Si Orice Pacat Va Fi Pedepsit.ne Pasa De Parerea "lui"?vrem Sa Fim Salvati? Dumnezeu Iarta Daca Ne Caim De Ceea Ce Am Gresit Si Evitam Sa Mai Gresim. Cred Ca Ar Trebui Sa Reflectam Fiecare La Ce Spune Dumnezeu.pana La Urma El Stie Ce Este Mai Bine Pt. Noi.el Stie Ca O Astfel De Relatie Ne Poate Aduce Multa Suferinta.el Pentru Ca Ne Iubeste Vrea Sa Ne Scuteasca De Suferinta Si Pacat,dar Pana La Urma Decizia Este A Noastra. Ce Vom Alege?"placerea"de-o Clipa A Pacatului Sau Viata Plina De Pace Alaturi De Un Dumnezeu Sfant Si Nepatat In Imparatia Sa? Reflectati Si Cititi In "cartea Cartilor" Mai Multe Despre Acest Minunat Dumnezeu. Va Doresc Numai Bine!
nu e mishto sa-ti faci de lucru cu un singur barbat insurat.cu mai multi merge
fiecare femeie are slabiciunile sale.eu cred ca multe sotii au o atitudine de automultumire.cele nemaritate sunt mai atente cu persoana lor si stiu ca trebuie sa placa in orice moment.o sotie trebuie sa-si asume riscul,iar o amanta trebuie sa stie sa astepte
Nu poti sa scrii cu litere mari fiecare cuvant si sa citezi sau nu din "Cartea Cartilor" fara a parea un fanatic sau un om ce tinde spre... oarece (nu mai dau nume :D), precum, nu poti sa te denumesti "sex" fara a parea un nimfo' sau cel putin un om destul de tulburat, sexual sau nu neaparat. De asemenea, nu poti sa spui "Este mult mai usor sa faci un barbat insurat sa te placa, sa-l ademenesti, pentru ca stii ca barbatii, prin structura lor, nu pot sa stea cu o singura femeie toata viata." fara a fi acuzata de nonprofesionalism, de discriminare si de ce nu, de putin 'misogism' feminin. (completati voi termenul bun, am un lapsus, ma scuzati!) ... Parerea mea... :D P.S. Daca tot nu exista "un cliseu universal", de ce nu s-au luat in calcul posibilitatile pe care le stim macar, unii dintre noi?!... De ce nu s-a vorbit si de barbatii care intalnesc o femeie, in timp ce sunt casatoriti, care se casatoresc cu aceasta si care raman fideli noii lor sotii?!?... Sau asta e doar o chestie specifica psihologilor, sa invenineze... poporul, ca apoi sa-l faca bine?!... (No offense!)
...cum este sa iubesti un barbat casatorit, tu casatorita fiind(dar nu cu el)?
Eu sunt sotia acelui barbat casatorit.
Sunt de 8 ani cu un barbat insurat si suntem foarte fericiti. Se vede clar ca articolul este scris de cineva care nu stie despre ce e vorba, a citit cateva reviste si si-a construit textul ciuntit, cum a crezut mai bine, fara legatura cu realitatea. Cea mai proasta alegere a autorului a fost introducerea comentariului despre "stima de sine", care m-a facut sa zambesc. La fel si "in cazul unei femei care accepta o relatie cu un barbat insurat, este recomandata discutarea cu un specialist" - aproape ca am ris. O femeie matura stie perfect in ce "se baga" si are puternice motive sa aleaga acest lucru. Este vorba de alegerea personala.Intotdeauna este asa. Bineinteles, totul se plateste. Dar nimeni nu o forteaza sa continue, daca e nefericita. Si-a pus autorul problema ca femeia in cauza poate fi o femeie realizata, cu nivelul de "stima de sine" rezonabil, ca poate avea o slujba bine platita si ca sta cu acel barbat insurat numai si numai pentru ca il iubeste, ca a gasit in el jumatatea ei si, in plus, ca il accepta cu tot cu familie (la care tine, neindoielnic) ? Foarte prost articol,despre un subiect asa sensibil. Documentati-va serios, vorbiti cu femei aflate in aceasta situatie, altfel ramaneti la nivelul de compuneri scolare.
[QUOTE=Nicol]Eu sunt sotia acelui barbat casatorit.[/QUOTE] Care barbat casatorit? Spune-ne mai multe.
Ceea ce faci tu este imoralitate si impertinenta. Daca tu traiesti dupa indemnurile instinctului e treaba ta,daca vrei sa calci pe cadavre de asemeni,dar uiti un lucru:un medic are studii superioare si stie ce spune.Tu in schimb nu ai nici cei 7 ani de-acasa.RUSINE!
Aproppo de aricolul lui DAYSI. Cu banii nu poti cumpara chiar orice. Si chestia cu iubirea familiei lui suna a ipocrizie.Nu crezi? Cat timp vei avea bani poate o sa stea alaturi de tine,cat esti tanara,dar se va satura,fii sigura! cauta-ti un barbat adevarat care sa stie sa-si asume responsabilitati! Succes!
sunt sotia unui barbat iubit si de mine(suntem casatoriti de 15 ani,ne cunoastem de 20 de ani,avem varsta de 38 de ani,si chiar il mai iubesc,f.mult,)si de o alta femeie casatorita,cu care el,acum 2 ani a avut o relatie.In urma relatiei cu aceasta femeie casatorita,de care am aflat si eu,si sotul ei,sotul meu continua sa primeasca telefoane regulat de la acea femeie.Eu zic ca amandoi s-au implicat f.mult, el spune ca nu mai exista nimic intre ei,si tind sa il cred,pt.ca vad cum se comporta(de altfel rel.noastra a fost f.buna tot timpul,cu conditia sa nu aduc vorba de acea femeie),el accepta acele telefoane,lucru care mie i-mi este greu sa-l fac.Avem doi baieti,iar ea nu are copii,si are tot 38 de ani, ca si noi.Am vorbit si cu ea si cu sotul meu,dar telefoanele continua.Este normal?
Draga Ana, Trebuie sa fac doua rectificari: 1. "Totul se plateste" nu inseamna bani, ci faptul ca nu poti avea totul (si barbat perfect, si copii cu el, si viata minunata, si sa-l ai tot timpul langa tine etc.), dar, asa cum am mai spus, e alegearea fiecareia; 2. "la care tine, neindoielnic" inseamna "la care EL tine, neindoielnic", iar femeia in cauza, daca il iubeste, il va accepta cu totul, adica ii va respecta acest sentiment pentru familia lui. In ce priveste banii, fiecare e independent si nu se pune problema aceasta.In rest, multumesc de urare, ma bucur ca esti pozitiva.Eu am gasit barbatul "adevarat". Iti doresc si tie acelasi lucru.
Ce se intampla in caz contrar, cand o femeie casatorita are pe cineva pe langa sotul ei?Cum se explica dorinta de a fi si in preajma altui barbat iubindu-si totusi sotul?
este o greseala imensa ,dar daca ai facut-o ,ca si in cazul meu ,si il mai si iubesti ve-i suferi enorm .Raul trebuie taiat de la radacina ,daca nu -doar ve-i pierde -
Atunci cand m-am hotarat sa scriu pentru acest site, am decis ca in masura posibilitatilor sa nu prezint simple citate si raspunsuri banale pe care le poti gasi in orice revista, stiind ca risc in acest mod sa-mi atrag dusmani. Recunosc ca am spus mai deschis si mai direct decat alti psihologi care in general incearca sa menajeze putin persoanele in cauza. Dar esenta este aceeasi. Depinde doar de ceea ce vrei sa auzi, in acest caz "sa citesti". Draga mea, imi pare rau pentru tine ca te-ai simtit prost dupa acest articol. Ceea ce poate nu ai inteles, este ca nu sunt pareri personale si exceptiile in aceste cazuri sunt atat de rare incat nici nu are sens sa le mai amintesc. Sigur ca multi se considera exceptii, dar situatia generala este aceeasi(Chiar am dat un exemplu de o exceptie). In rest incercam sa ne mintim - ca in cazul unei alte cititoare care imi relata ca este o exceptie si, ca desi a devenit sotie intre timp, ii este fidel. Intrebarea mea este de unde stie ea ca este chiar asa? Sau poate nu a trecut destul timp sau poate este chiar o exceptie. Depinde daca vrem sa "VEDEM". Eu cunosc o sotie care desi stia foarte clar ca este inselata, a negat pana in ultima clipa, inclusiv cand sotul s-a mutat cu amanta. Ce vreau sa spun este ca aceasta negare, amagire, unii ar numi-o speranta dusa la extem, este UN MECANISM DE APARARE. Ce inseamna acest lucru? Este foarte interesant de scris despre aceste lucruri pentru ca nu exista persoana care sa nu aiba acest mecanism de aparare. Cel putin asa spunea Freud. Noi stim doar de frustrare, un cuvant la moda care s-a ajuns sa fie folosit fara a se cunoaste foarte clar care-i sunt implicatiile. Una doua, toata lumea daca spune ceva si nu-i convine celuilalt, gata "esti frustrat". Se ajunsese la aproximativ 20 si ceva de mecanisme de aparare, fara de care ne este greu sa trecem prin viata. La unii sunt foarte evidente, accentuate - unii nu-si vor putea sa-si gaseasca un loc de munca potrivit, chiar daca au pregatirea profesionala, altii nu-si pot gasi partenerul potrivit etc. Psihoterapia asta face - incearca intai, sa identifice mecanismele de aparare, pentru ca putem avea mai multe mecanisme fara sa fim constienti de ele. Am sa-ti dau doar cateva exemple in afara de frustrare, negare: altruismul, umorul, sublimare, izolare, proiectie, introiectie, intoarcerea asupra propriei persoane, transformarea in contrariu,idealizarea etc. Din pacate pentru tine, este faptul ca scriind ceea ce ai scris, ai scos in evidenta, fara sa-ti dai seama, o mare problema pe care o ai, oricat de mult incerci sa te aperi si sa te amagesti. Pentru cultura ta generala, trebuie sa-ti spun ca "stima de sine" in acest caz nu are nici o legatura cu "stima de sine"(increderea) la nivel profesional. Asta nu inseamna ca pe unii nu-i afecteaza si in acesta directie. Faptul ca ai ras, este dreptul tau, dar gandeste-te ca neavand cunostinte in domeniu si nici macar un minim de cunostinte elementare din cate vad eu, s-ar putea sa-i faci si pe altii sa rada cu afirmatiile tale. Ceea ce ar trebui sa mai cunosti tot pentru cultura ta, este ca recomandarea pentru psihoterapie este tocmai pentru a identifica daca este o slabiciune de moment, daca esti imatura din punct de vedere emotional, chiar daca tu spui ca esti "matura" (chiar am sa scriu un articol despre imaturitatea emotionala) si ai luat o decizie constienta, daca reactia ta violenta de negare este un mecanism de aparare al tau (si parerea mea f.clara e ca ESTE); si multe alte aspecte de care esti foarte convinsa ca ar sta chiar asa si de care, in general, nu ne dam seama singuri. Imi pare rau ca nu pot incuraja acest fenomen cum probabil ai fi astepat, dar acest lucru nu numai ca nu are legatura cu parerea personala sau de ordin religios, dar ma inodoiesc amarnic ca l-ai gasi in vreo alta carte de specialitate dezvoltat in sensul pe care tu il astepti - decat poate in telenovele...Nu am sa mai intru in alte detalii, dar vad ca nici nu poti intelege de ce nu se poate incuraja acest fenomen. Sa mai intreb daca te-ai gandit la cata suferinta se afla in cazul unei sotii sau a copiilor care se afla in acest triunghi? Dar daca vei ajunge tu in aceeasi situatie? Studiile de caz, indiferent de ce mi-ai spune tu ca ai cunoaste de la vecini sau "adevarate" prietene, arata ca o relatie constituita in acest mod (mai ales daca sunt si copii din prima casnicie), chiar daca sunteti f.f. fericiti o perioada, la un moment dat degradarea relatiei sau chiar a divortului este iminent, desi multi raman pana la urma angrenati in aceasta a doua casnicie, poate mai mult decat in prima, tocmai pentru ca au obosit sa mai treaca printr-un divort, au mai si imbatranit, poate au mai aparut si copii si uite asa, dar nu pentru ca "vor trai fericiti pana la adanci batraneti", pentru ca si-au gasit fericirea. Poate sunt si execeptii, dar asta inseamna ca sunt rare si nu prea le intalnim. Dar nu putem spune cu siguranta ca un barbat care nu-si paraseste sotia isi iubeste amanta. Imi pare rau ca nu pot sa te mint. Ca te minti tu, ca-i gasesti scuze, este problema ta, dar in orice caz nu se numeste IUBIRE, doar pentru ca-ti spune acest lucru. Pana la urma faptul ca nu poate renunta la femeia cu care este oficial, mai repede pot spune ca pe ea o iubeste, chiar daca nu mai exista acelasi romantism si s-a ajuns la o rutina. Tu nu confunda sentimentul "indragostirii" cu "iubirea". Ultimul, a tinut acea familie si la bine si la rau, mai ales in clipe grele, chiar daca nu mai sunt indragostiti. La o adica in caz de ceva grav, intr-o problema a familiei, aceste cupluri se pot reuni ca sa nu mai spun de cei care si fac ceva pentru a reface o relatie. Imi pare rau ca pentru tine sunt un dusman, dar poate ar trebui sa-ti notezi acest reaspuns si mai vorbim peste un timp. Iar daca vrei un punct de vedere personal, eu, ca sotie, daca as sti ca sotul meu are o relatie serioasa, eu nu as accepta o asfel de casnicie indiferent de cati copii as avea. Este o umilinta, pentru ca daca tu crezi ca o sotie nu stie, te inseli amarnic; la un moment dat tot afla. Unele ajung in depresii grave, altele folosesc mecanismul de aparare "negarea" pentru a nu recunoaste aceste fapte si automat evita sa sufere, fie devin consumatoare de alcool etc. - un mecanism de supravietuire trebuie sa gaseasca pentru ca sa nu crezi ca lor le este usor. Ai spus bine ca este un caz f. delicat, dar ar trebui sa vedeti ca pana la urma cel mai putin sau chiar cel care nu sufera deloc este barbatul. De ce? Se pare ca pe el nu-l deranjeaza o asfel de situatie (cel putin nu asa de mult ca pe femei). Acum probabil ca o sa sara in sus barbatii vizati. Cert este ca atunci cand suferi, trebuie sa faci ceva si nu sa te complaci in situatie. Aceasta este o recomandare generala. Eu iti doresc numai bine si nu trebuie sa o iei personal. Cu respect, Gabriela Iorgulescu - psiholog
Draga Carmen, Iti multumesc pentru timpul si efortul acordate mie, raspunzandu-mi atat de amplu. Ai dreptate in tot ce scrii. Numai ca nu se aplica si la mine.Poate ca ar fi trebuit sa ma abtin sa prezint si cazul meu. Astfel as fi evitat explozia de ura a Barbarei si pierderea ta de timp cu raspunsul pentru mine. Daca nu va intereseaza sa aveti ,pe forum, si alte pareri si cazuri interesante (care pot fi discutate, dar rezonabil, nu cu pasiune), nu le veti mai avea. Nu mi-a trecut nici o secunda prin gand ca cineva ar putea sa incurajeze povestea mea, asa cum scrii tu in raspuns. Nu m-am simtit prost citind articolul. Nici vorba sa te consider dusmanul meu. Asta e o treaba foarte obositoare si nu face parte din viata mea, care e echilibrata, linistita si luminoasa. Multumesc de atentie si succes in munca de psiholog.
E greu sa dai sfaturi daca nu esti in pielea celui care are nevoie de ele! Insa eu iti spun altfel: e si mai greu sa fii femeia de acasa, si sa vezi lucrurile astea cum se intampla si sa nu poti face mare lucru!!! Tu poate te gandesti la tine, la cat de fericita ai putea fi cu omul acela, cat de bine ai trai...dar nu te gandesti o clipa cum este sa fii femeia de acasa. Cea care trebuie sa inghita lucrurile astea si "dorintele" tale.Asa ca mai gandeste-te, niciodata nu poti sti cand vei fi tu in postura de sotie, si sa trece prin asa ceva!!! Oricum, un lucru poate fi spus, totul sta in tine!
Posteaza comentariu