Kristina Dragomir spune povestea "Bradutului de clestar"

Designerul a decis sa raspunda deschis intrebarilor noastre si, mai mult decat atat, a dat un raspuns transant cinicilor care se gandesc ca toate evenimentele caritabile sunt folosite ca instrumente de promovare a personalitatilor din Romania.
 

Care este povestea bradutului pe care l-ati creat? Il puteti descrie in cateva cuvinte?

Probabil multi dintre noi isi amintesc cu drag povestea Craiesei Zapezii a lui Andersen. Si, pentru ca in basm se spune ca in palatul de clestar al craiesei doar aurora Boreala scalda in lumina sa fantomatica imensele incaperi de gheata, de aici a pornit inspiratia mea pentru bradul de Craciun pe care l-am creat.
Astfel, urmand descrierea din basm a splendidului palat de gheata al Craiesei Zapezii, mi-am imaginat "Bradutul de clestar". Cu un design inspirat de transparenta si stralucirea pura a ghetii, "Bradutul de clestar" este un sfesnic de mari dimensiuni, a carui forma contureaza silueta unui bradut clasic. El este un obiect in totalitate hand made, lucrat in sticla pe baza schitelor mele in atelierul Gabrielei Seres.

Atmosfera care se creeaza in jurul "Bradutului de clestar" este sustinuta printr-un joc de reflexii si transparente si prin contrastul intre cald si rece, intre lumina calda a lumanarilor reflectata in clopoteii, turturii si globurile ca de gheata care orneaza bradutul. Este un obiect pe care l-am dorit a fi atat decorativ, cat si functional – un fel de sculptura de gheata care iti poate lumina casa pe tot parcursul anului, amintind in acelasi timp de magia Craciunului si de minunata lume a povestilor si a copilariei.

Ce anume il poate indemna pe un om sa participe la astfel de evenimente?

Dorinta de a ajuta si de aduce putina bucurie in sufletul unor copii.

Cum ati intrat in aceasta echipa minunata care face aceste lucruri deosebite?

Sunt artist plastic prin excelenta si am devenit un adevarat trend-setter pe scena modei romanesti, numele meu fiind mentionat de fiecare data cand vine vorba de designul special si calitatea accesoriilor vestimentare. Aceasta echipa care participa an de an la "Festivalul Brazilor de Craciun" este formata numai din cei mai buni si mai reprezentativi artisti.

Nu va e teama ca se va spune ca ati participat la acest eveniment pentru imagine, intrucat sunt multi cinici printre noi?

Fiecare dintre noi are o modalitate proprie de a-si defini si exprima sentimentele. Eu, ca si designer, sunt cel care ghideaza oamenii in comunicarea prin stilul vestimentar personal, oferind permanent noi modalitati de exprimare. Omul Kristina Dragomir insa, este cel care a pornit la acest drum cu tot sufletul pentru a sustine un proiect umanitar, cu misiunea de a ajuta si de a imbogati limbajul in exprimare al acestor copii, care au disperata nevoie de scoala si reintegrare sociala. Este al saselea proiect caritabil in care m-am implicat pe parcursul acestui an si niciunul dintre ele nu a fost un eveniment la care am participat pentru imagine. Sunt un designer cu o foarte buna expunere in peisajul modei romanesti, atat in presa cat si pe TV, iar creatiile mele se impun intotdeauna prin unitatea conceptuala a designului.( acest paragraph este pentru cinici ).

I-ati intalnit pe acesti copii. Ce le-ati spus?

Am intalnit o parte din ei la conferinta de presa a organizatiei "Salvati Copii". Le-as spune tuturor ca "Magia Craciunului este strans legata de minunata lume a povestilor si a copilariei. Si fiecare "Bradut" are propria sa poveste. Si imi place sa cred ca el o va duce mai departe atunci cand va reusi sa aduca putina lumina si caldura chiar si intr-o inima inghetata, asemenea celei a Craiesei Zapezii.

Ce credeti ca-l poate face fericit pe un copil care are asemenea probleme?

Nu cred ca un copil la aceasta varsta constientizeaza ca ar avea probleme, cat despre lucrurile care i-ar face fericiti – sunt lucrurile simple si mai ales caldura sufleteasca de care au nevoie sa fie inconjurati, iar acest lucru il face pe orice copil sa se simta fericit, iubit si protejat.

Din punctul dumneavoastra de vedere, cine credeti ca ar trebui sa se zbata si cum, pentru reducerea numarului de situatii de acest gen, situatii in care se gasesc acesti copii sarmani?

Din pacate, oricat ne-am zbate, aceste situatii vor exista intotdeauna. Insa putem ajuta ca numarul lor sa se reduca prin simpla educare si informare a populatiei vis a vis de reintegrarea sociala si scolara a copiilor nevoiti sa munceasca. Putem ajuta an de an, sustinand prin diferite mijloace, organizatiile care se zbat sa stranga fonduri pentru a-si desfasura programe scolare pentru acesti copii in scopul reintegrarii lor in societate.