Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit.
Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.
1. Cauzele depresiei
Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.
2. Simptomele depresiei
Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:
- sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;
- pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
- agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;
- ganduri de sinucidere si de moarte.
Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului.
3. Tipuri de depresie
Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.
Depresia endogena
Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.
Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei.
De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.
Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil.
Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.
Tulburari afective de sezon
Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.
Comentariile 351-400 din 426
Am doar 16 ani.Dar cred ca sunt o fire depresiva.Catedodata ma simt fara chef de nimic.obosita incat simt senzatie de cadere.Am facut analizele mi-au iesit bune.Imi petrec multe ore la calc pe zi.Dar in vara asta am fost o saptamana intr-o excursie,pot sa spun ca m-am simtit extraordinar de bine.doar cand sunt acasa ma cuprinde o stare de anxietate,mi frica ca poate am probleme cu inima sau alte prostii ce imi vin in cap ,,,,,,numai canduri ca am sa mor,,,,,,,ca am sa cad din picioare si am sa lesin.Dar de fapt nu ma simt asa de rau ci doar obosita dar eu ma speriu din aceasta cauza si imi imaginez ca am sa lesin si ca am sa merg la spital.......................cand stau la calc imi amorteste mana stanga..........m-am saturat.....astept sa inceapa scoala sa am activitate ....................si vreau sa tratez aceasta depresie prin autosugestie ,,,,sa imi spun tot timpul ca sunt bine si ca ma simt bine se poate trata asa fara pshiholog?????????
si eu la fel ca multi oameni trec prin calvarul unei depresii.imi este tare greu si ma simt tare singura,cauza acestei detresii este ca dupa multe incescari de a ramane insarcinata,am reusit ,dar acesta fericire a durat doar 2 luni caci am pierdut sarcina,sa oprit din evolutie, am trecut printr-un chiuretaj,care ma afectat tare mult,acum simt ca nu voi putea trece niciodata de aceasta etapa a vietii mele. sotul meu e langa mine atat cat ii permite serviciul,si e cam putin si in general ma simt tare singura. toti prietenii incearca sa ma ajute dar eu nu pot trece peste. cred ca la mine problema cea mai mare e ca ma siumt tare singura ,si imi este tare frica de singuratate. credeti ca mai am un pas pana a innebuni? ma sperie tare gandul ca voi innebuni si ca atunci voi ramane singura. ca ma va parasi toata lumea, caci cred ca sunt foarte enervant pt toata lumea fiindca nimic nu ma bucura. vadoresc sa nu treceti prin clipe atat de grele de depasit
sincer este destul de ciudat sa simti o stare pe care nu poti sa ti-o explici si intrand pe un site sa-ti dai seama ca ce aveai de cativa ani buni se numeste "depresie".am 20 de ani si o viata pe care multi ar considera-o "de invidiat".in momentual asta sunt in franta,am venit cu o bursa de studiu pentru cateva luni ptr ca eu defapt sunt la facultate in italia.ce poate parea mai interesant...si totusi..sufar de depresie intr-un stadiu destul de avansat.citeamdespre tipurile de depresie si realizez ca am majoritatea senzatiilor din fiecare.nu ma mai recunosc,imi e frica de orice,ma urasc si mi se pare ca existenta mea e inutila,am stari de panica si din orice mica schimbare ma simt neajutorata.ma simt urata,neinteresanta,am impresia ca nimeni niciodata nu o sa ma placa(desi am un prieten care ar face orice sa-mi schimbe parerea) simt ca nu am nici o calitate si ca lumea incearca sa ma cunoasca ca sa poata sa ma barfeasca sau sa rada de mine.orice experienta neplacuta din viata mea o consider ca pe o pedeapsa la ce sunt,la ce fac.uneori ma bufneste plansul fara sa am un motiv,se intampla nu numai cand sunt singura, si cand sunt cu prieteni in oras,la facultate,cu prietenul meu.orice as face ma simt penibila,nu mai pot nici sa vb despre ce simt pt ca ma sperie faptul ca cineva ar putea stii ce e in mintea mea si ar putea sa ma cunoasca cu adevarat.asta ma face sa port zilnic o masca (pe care cu mare greutate pot sa o sustin) si asta face numai sa ma departeze de cei dragi,sa ma fereasca de ei si sa nu le permita sa ma ajute.e oribil.am incercat toate metodele,nu ma poate bucura nimic:nici baietii pe care ii vad interesati,nici complimente,nici realizari,nici laude.nu stiu ce e cu mine.am avut o perioada impresia ca am devenit rasfatata dar va jur ca nu este asa,ma analizez zilnic si incerc sa ma ajut sau de cele mai multe ori sa ma schimb,sa sterg imaginea mea din ochii tuturor sa o iau de la zero dar nu reusesc nimic,nici macar sa imi dau seama care e cea mai buna solutie.de dureri de cap,noduri in gat nu mai vorbesc,la fel si tentativele de sinucidere...offf.nici nu stiu ce trebuie sa fac sau sa mai gandesc,dureaza depresia mea de cativa ani buni.ma uitam in jurnal..;de cel putin 3 ani eu ma zbat cu aceleasi ganduri.cel mai rau e ca oricat mi-as dori sa ies din vartejul asta sunt atat de delasatoare incat nici nu stiu daca sa ma obosesc sa fac ceva sau sa las sa treaca timpul sa ajung intr-un sanatoriu sa fiu ca o leguma sa nu mai simt nimic...in cazul in care cineva o sa-mi citeasca mesajul va rog sa nu ezitati sa-mi raspundeti. si va rog nu va limitati ca totul tine de credinta ca va garantez ca e putin probabil.multumesc
am 34 de ani si nu m-am gandit niciodata ca m-i se poate intampla mie asa ceva...Am fost o persoana echilibrata....Acum ma simt a nimanui nu gasesc motivul care sa ma transforme asa de mult,totul a fost brusc m-am trezit si din somn si din acea clipa ma bantuie aceste ganduri negre pe care nu le pot alunga,nu am probleme ,nu am o viata grea,sunt ok. din toate punctele nu stiu ce-i cu mine nu ma regasesc si teama ca m-i se poate intampla ceva ma omoara este cumplit,nu vreau nici sa fac rau nici sa m-i se intample ceva,ce sa fac oare ?????
Secretul este sa aveti o alimentatie sanatoasa....si sa nu va influenteze prea multh ce spun altzy...:)ptr k stati si va ganditzi....bay...m-a facut ala adormith....k nu-i rasp la intrebare...si nu am dormith azi noapte...bay...vrea sa ma batha ala.....pai...dai bataie:Daja...ji dak toth vrei sa uitzi de depresie..combina-te cu un baiath care iti place moolth:Xel te va face sa uitzi:)pe bune:Dcel mai bun medicamenth:)pune pe o fata sa va combine:)(numai sa-i plak si lui potin d tn:)yo astha cred...dak mai vretzi sfaturi..lala_mik_si_mumushik ..si vb lu Daria..putina nesimtire:))k?bye!poooooooopz dulce d thot:* Nu-ti fie frik sau rusine sa-l intrebi pe "x"esti singur(a)??Ai vrea sa fii prieten(u)(a) mea;)
Draga Eva cita dreptate ai! eu am 32 de ani si sunt depresiva.Dar sfatul tau mi-a placut mult: o doza mai mare de NESIMTIRE! o sa incerc sa-l pun in aplicare. Multumesc.
exista un mod de a scoate pe cineva din depresie?????care este???cum se procedeaza????
si eu trcec prin depresii si chestii de genu...dar daca fac si eu ca si rasta imi trece instantaneu:)))))
mergeti in amsterdam si serviti o cafea :) un fum mic va face sa va reveniti va jur :P
stiti cum e atunci cand o femeie are un feeling in legatura barbatul de langa ea,e nelinistita are un gol in stomac parca stie ca o inseala dar nu poate face nimic pt ca nu are probe...asta am patit eu dar pana la urma am gasit probele fara sa vreau...desi greseala a fost recunoscuta ca o prostie de moment,desii incearca sa arate ca nu se va mai intampla niciodata golul ramane iar nodul in gat se pune in fiecare secunda cand el nu e langa tine,se instaleaza paranoia si tot timpul am impresia ca ma va insela indiferent daca am sau nu motive sa cred asta ,fiecare miscare sau cuvand sunt suspicioase,am devenit disperata,posesiva ceva ce nu credeam ca am sa devin vreodata,incerc sa ma controlez dar parca deja nu mai am cum ideea ma controleaza pe mine,a trecut ceva timp si totusi numai asta visez si numai asta am in cap....il stresez si il sufoc de frica ...nu mai stiu ce sa fac oare am cazut intr-o depresie sau e ceva mai grav ......plang din orice tip la oricine fara motiv,cateodata imi doresc sa mor...e groaznic si imposibil de controlat
Acum un an am trecut si eu prin asa ceva. Initial a inceput cu o banala raceala. Nu puteam respira si am patit de 2 ori ca m-am trezit noaptea din pat ca nu pot sa iau aer. Credeam ca o sa mor. Am fost cel putin la 10 medici, fiecare cu alta specializare, si toti imi spuneau acelasi lucru: ca sunt sanatoasa. Intr-un final am ajuns la o domnisoara psiholog, care mi-a spus ca toate acestea sunt efectul imaginatiei mele. Mi-a spus ca de cate ori simt ca nu pot respira sa iau o punga si sa respir in ea. La cateva ore dupa ce am fost la ea, am avut din nou un atac de panica si nestiind ce sa fac am luat o punga si am facut cum ma invatase. Ce a fost uimitor pentru mine a fost faptul ca m-am calmat imediat si mi-am dat seama ca pot controla aceste crize. A fost ultima data cand am patit asa ceva. Recunosc ca in fiecare seara, inainte sa ma bag in pat inca ma mai bantuie o parte din aceste ganduri si mi-e greu sa adorm, dar tot singura reusesc sa le alung. O recomandare: uneori sa te pui sa dormi la o ora decenta, sa incerci sa nu mai pui totul la suflet, sa nu te mai stresezi pentru orice ajuta mai mult decat o pastila.
Am citit toate comentariile voastre, ma regasesc si eu in unele......halucinatiile mele sunt auditive si senzitive.Ati auzit voci? voci care-ti spun ca e diavolul, alta spune ca este alta persoana? mereu aud ca am gresit, ca am picat testul daca incerc doar cu gandul sa raspund.....nu am dormit 2 nopti consecutive atunci, eram termanata atunci, eram ingrozita atunci, auzeam non-stop aceleasi vorbe, si simteam si mangaieri......acum iau tratament, ma simt mai bine, ma lupt....
Si eu candva in viata asta am suferit de depresie,si analizand acum ,intr-o stare chiar foarte avansata...aveam halucinatii..sau nu stiu chiar ce vedeam,ce simteam si ce mi se intampla era real..nu stiu nici acum.Acum ma simt extraordinar de bine, si va spun sigur ca se poate, totul depinde de voi .Incercati sa va bucurati de tot, de simplu fapt ca va puteti uita la televizor, v-ati gandit vreodata cum e sa nu poti vedea? Bucurati-va de tot! In momentul in care deveniti persoane deschise, comunicative,dragute, amabile atunci toate portile va vor fi deschise.Inchipuiti-va ca faceti un interviu pentru un job, credeti ca ati alege o persoana ursuza, mofuturoasa, care nu zambeste,care se uita urat si frustrata?Nimeni nu vrea asa colegi!Poti sa fi super destept, insa atitudinea conteaza,daca nu o ai pierzi. Viata asta e asa frumoasa, cu toate nimicurile ei !Cu lucrurile fara sens pe care le faci intr-o zi, cu absolut tot!Ganditi pozitiv,ganditi ca tot ce va doriti o sa primiti,nu pe moment,dar primiti, ganditi ca tot este posibil!Ingrijiti-va,mancati sanatos,faceti sport,nu pentru cineva anunme pt voi!Si....iubiti mult!
VREAU sa ma exprim scurt si la obiect, dar inainte de asta as vrea sa sun ca sunt si eu printre multii din ziua de azi care chiar am avut o viata intr'adevar grea.....cel putin eu ma refer la dragoste. de aici a plecat totul pentru mine. nemancare imbolnavire, mancam ft ft multe dulciuri pentru a ma calma si am ajuns sa fiu pe punctul de a da in diabet. norocul meu poate a fost DUMNEZEU. nici in ziua de azi dupa aproape un an de sedinte la psiholog...nici in ziua de azi nu mam schimbat cu nimic...nu mam vindecat in suflet. atat am de zis : NICI UN PSIHOLOG SAU MEDICAMENT NU TE VOR AJUTA..POATE PREA PUTIN. DRAGOSTEA este raspunsul.
Eu trec printro depresie nu de mult imp....nu imi place nimik si nu ma mai motiveaza nimik.....sunt mereu suparata si descurajata....gandesc numai lucrurui rele despre mine....ma simt ca si cum nimanui nu ii pasa de mine sau de ce simt eu....nu am incredere in nimeni poate ca am doar 14 ani dar nu exagerez.. singura persona care ma intelegea cu adevarat a fost mama mea care a murit acum cateva luni chiar cu 1 saptamana inainte de ziua mea .....tatal meu nu ma intelege el doar se asigura ca am mancare curatenie si ca invat.. nu intreaba daca sunt fericita sau nu.....nu ma pot destainui nimanui .. nu vreau s creada ca sunt o ciudata......ce sa fac????
totusi nu inteleg de ce tot eu trebuie sa cad de vina si daca eu sunt de vina de ce nu se cearta tatal meu cu mine nu cu mama:|
am doar 14 ani...si inteleg ce e aia o depresie nu pot sa zic zilnic zambesc dar knd ajung in casa nu pot zambi :| tatal meu bea destul de mult dar de la o vreme nu a mai prea baut si totdeauna a mei se cearta din cauza mea:| eu sunt singura la parinti si totdeauna zic k din cauza mea se ceara dar nu prea cred:| iam zis la mama mea sa ma trimita undeva sa nu se mai certe ori sa fug de acasa:| nu stiu orice k u mai suport:|
am 31 de ani , iar de 4 ani lungi si grei lupt cu depresia. cred ca numai dumnezeu a facut intr-un fel incat sa ajung sa traiesc ziua de azi. as dori ,din suflet,daca se poate,sa gasesc o forma de comunicare cu strango florin ,care a trimis un mesaj pe acest forum. simptomele mele sunt comune , mult amplificate si prelungite,inclusiv stare de gripa permanenta , si..cel mai dureros..incoerenta in gandire ,vorbire , in toate domeniile vietii . am fost si la medic..insa..profesia nu imi permite sa fiu diagnosticata cu aceasta afectiune . stiu,nimic nu este mai important decat sanatatea..dar nu am incredere in tranchilizante si calmante ...vreau si voi lupta sa inving , cu toate puterile pe care le mai am , voi lupta si in genunchi ,pana la ultimul strop de viata din mine ! sunt datoare cu o viata si nu voi renunta . tatal meu a trait,muncit si murit pentru mine!! nu trebuie sa renunt. numai ca trebuie sa gasesc metode si mijloace care sa ma ajute cu adevarat . va rog mult,daca cineva cunoaste o modalitate de comunicare cu persoana mentionata , sa-mi dea de stire la adresa : stratulat2004diana@yahoo.com multumesc lui d-zeu ca ,din intamplare ,am dat peste acest site! mult curaj,multa putere si incredere in dumnezeu si in voi , va urez celor care sa confrunta cu asemenea necazuri .
V-ati gindit vreodata la faptul ca noi cadem in depresie din cauza ca suntem egoisti? Da, chiar asa este. Ne gandim prea mult la ce ni se intimpla noua, ce va zice lumea despre noi, etc. Daca am incepe sa ne gandim un pic si la cei din jur - ma refer mai ales la persoane dragi - cum sa le facem surprize placute, cum sa-i ajutam sa scape de anumite probleme...am incepe din nou sa traim normal. Am uita de depresia sau depresia ar uita de noi. Secretul e sa daruiesti, sa te gandesti si la altii, sa iubesti pe cineva sau chiar ceva: muzica, flori, carti. Si inca ceva: muzica ajuta foarte mult. Cand va simtiti singuri si tristi, ascultati muzica: polulara, clasica, pop, tot ce va face bine. Stiu, probleme sunt destule in viata fiecaruia - ii inteleg pe tinerii care scriu mai sus, si eu am avut multe probleme in adolescenta. Incepand de la lipsa painii cea de toate zilele, existenta unor defecte fizice si culminand cu certurile insuportabile dintre parinti. Secretul iesirii mele deasupra acestor probleme au fost munca asidua ca sa reusesc sa devin independenta financiar, precum si...dragostea unui om deosebit, care imi e de peste zece ani alaturi, si mi-a daruit si copii. In concluzie: nu va mai ganditi numai la voi, ci comunicati cu oamenii, iubiti ceva sau pe cineva.
Am trecut si eu prin stari de depresie in special datorita lipsei de soare si a stresului. un doctor mi-a recomandat ginkgo biloba si ulei de busuioc, s-au dovedit a fi foarte eficiente. De asemenea mai recomand miscarile in aer liber, relaxarea, exercitii yoga. pt persoanele mai religioase, mersul la biserica, unii preoti se dovedesc a fi foarte buni psihologi. Si nu in ultimul rand as recomanda intalnirile cat mai dese cu prietenii, sfatul unui prieten apropiat poate fi foarte important.
sunt extraordinar de trista cind citesc in media citi tineri sunt depresivi.domnilor daca nu vrem ca in curind rominia sa fie o tara de ,depresivi incercati cei cu competenta sa schimbati ceva sau medici de specialitate sa gaseasca un raspuns.domnilor i-mi vine sa urlu citi copii se sinucid.copii din ziua vde azi sunt singuri fara un umar pe care sa se sprijine .depresia este groaznica si de aici un pas spre schizofrenie ajutatiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
am si eu depresie pe care doctoru psihiatru nu ia pasat ca de inca nu mi sa format personalitatea, M@rt## M@$^^ de doctori nesimtiti care vor numai bani si nu le pasa de pacientii lor,si ce naiba are personalitatea cu boala, ce se astepta sa ma tai si dupaia vrea sa ma tratez sau cum,adik nu exista prevenire in ziua de azi,numa urgenta?
eu am toate simtomele astea dar de cand ma stiu am fost asa cu mici pauze asa sunt eu, dar cred ca am gasit ceva care ma face sa ma simt bine desenatul :) si are dreptate dragos cititul nu ajuta parca toate cartile sunt triste si te fac sa te gandesti mai mult la problemele tale,cred ca depresia e ceva normal si are multe solutii de vindecare pe care poti sa le gasesti doar tu si sa-ti rezolvi problemele si sa-ti interpretezi greselile in asa fel in care sa-ti convinga tie. dar cine sunt eu sa dau sfaturi peste 5 min ma gandesc sa ma sinucid e grav cred ca chiar am nevoie de ajutor, dar vad ca pana acum nu am facut reusit. Pur si simplu depresia revine mereu si nu pot sa scap,
dragos 03.07.2008 18:24 ai foarte mare dreptate excluzand partea cu sexul :P le am facut pe toate si pot spune ca imi este foarte bine.
Depresia poate avea urmari grave. Nu va jucati. Eu m-am imbolnavit de epilepsie in urma unei depresii de lunga durata. Cu siguranta nu trebuia sa astept sa mi se intample asta ca sa-mi dau seama ca viata trebuie traita."Viata este o datorie care trebuie platita repede."
si eu simt o gramada din simtomele enumarate de toti ( mai putin partea cu sinuciderea, asta mi se pare grav, e mai mult decat depresie) si sincer va spun ca totusi nu ma simt depresiv, am sute de prieteni si cu toti cu care vorbesc trec prin stari asemanatoare impuse de probleme de moment sau relatii cu alte persoane , lipsa unei situatii stabile materiale sau sufletesti etc. e totusi usor sa le indepartezi , nimeni nu e fericit sau linistit tot timpul , mai mult ca sigur nici calugarii budisti :). sfatul meu e ca de fiecare data cand intrati in blocaje psihice de genul , sa gasiti repede o activitate de orice tip si sa insitati pana ajunge sa va placa. urmariti mai multe comedii si lasati telenovelele , cititul parerea mea e ca nu ajuta prea mult la alungarea starilor de genul asta asa ca evitati sa cititi in momentele respective, benefice mai sunt iesirile ( oriunde si cu oricine), o piscina, o sala de fitness , cumparaturi pentru femei ajuta perfect, si daca tot nu merge , dragilor...un spritz de vara pe o terasa intr-un parc cu o persoana comica...senzational! aaaa era sa uit, mult sex si de caltitate :D. succes
nu stiu sigur daca am aceasta afectiune dar am obsercat ca am unle siptome din cele enumerate de dvs: nu pot dormi, nu am pofta de mancare si am niste goluri in stomac..sunt realista ca eu trebuie sa ma autuo controlez..dar sincer am incercat si nu pot gasi o solutie..daca puteti sa imi dati un sfat v-as fi recunoscatoare..multumesc
am un tata violent care maltrateaza atit fizic cit si psihic.. pur si simplu nushi da seama cit rau mi-a facut mie si mamei mele timp de 18 ani si nici no sa-si mai dea seama vreodata.. a ajuns intr-o stare intensa de rautate si ura care nu se va mai linisti.. citeodata am impresia ca nu mai pot sa respir si nu imi doresc decit sa mor si sa pun capat acestui chin la care sunt supusa.. nu gasesc solutii.. ies dintr-o depresie si intru in alta peste foarte putin timp. nu vreau decit sa am o viata linishtit, nimic mai mult.. desi sperantsa moare ultima eu totusi sper ca un sfat ma va ajuta cel putin sa trec peste acest infern care ma inghite cu totul.
am pierdut tel mobil acesta este al 3-lea.mie frica sa nu afle parinti mei k sunt violenti.nu fac altceva decat sa plang.ce trebe sa fac?mie frica sa vin aksa
lucrez cu persoane private de libertate. cred ca te-as putea ajuta cu ceva informatii despre tinerii privati de libertate referitor la manifestarile psihoemotionale.
a inceput cu cateva saptamani in urma.am inceput sa urasc lumea din jurul meu.ma enerva orice lucru pe care il auzeam, iar saptamana asta am cazut de tot.nu am ganduri de sinucidere dar sunt cu psihicul la pamant.nu mai stiu ce sa fac sa ies din starea asta.am avut niste probleme cu scoala si cu grupul de prieteni in care sunt.de cand sunt asa nu am vorbit cu prietenii mei cei mai buni si am jucat teatru ca sa nu se observe.dati-mi un sfat ca sa pot trce acest moment.
ieri am aflat ca o cunostinta de a mea tocmai a murit!!!vestea ceasta m a intristat ff tare.cu o zi inainte de aceasta tragedie lumea o vazuse tare fericita,tocmai terminase specializarea in ortodontie(lucru la care visez si eu), era marita de un an...intr un cuv avea o viata fericita. soarta a facut sa moara singura in casa...chiar nu merita soarta asta!imi pare tare rau pt ea...dar m a facut sa ma gandesc la multe lucruri...Dzeu "pedepseste"oamenii buni care lupta pt viitorul lor si lasa pe pamant lichelele ca mine...femeia aceasta isi indeplinise multe din visurile pt care luptam eu cu atata indarjire inainte sa apare depresia in viata mea.pacat ca ea nu a apucat sa se bucure pe deplin!viata e prea scurta pt a o irosi pe lacrimi si regrete!!! INCERCATI SA NU VA MAI AUTODISTRUGETI!asa cum am facut eu!nu veti rezolva nimic nu faceti nimanui nici un bine!cat despre cei care care se gandeau sau care deja au incercat sa(ca mine ) sa isi puna capat vietii ganditiva ca veti fi criminalul ficei/fiul mamei voastre!!!!
Amintirile urite din trecut ma impiedica sa comunic armonios cu semenii mei. Pot spune ca nu am prieteni.Este din cauza depresiei care a inceput ma mult de o jumatate de an in urma.Stiu ca comunicarea cu prietenii adevarati este cel mai bun leac,dar nu am cu cine vorbi,simt ca nu pot interesa pe cineva,ca nu sunt destul de inteligenta ca sa pot intretine o discutie.
Sufar de depresie de cca. 2 luni . Cred ca este din cauza unor evenimente personale petrecute in acea perioada. Nu stiu ce sa mai fac . Simt ca nu se mai termina . Simt ca nu mai am pe nimeni apropiat, nici un prieten sau sprijin. Simt ca toata lumea imi vrea raul si nimanui nu ii pasa daca traiesc sau mor. Probabil ca toate sunt doar in mintea mea dar cateodata am momente in care ma umfla plansul din senin, doar gandindu-ma la evenimentele care au dus la starea asta. Am avut si ganduri de sinucidere..dar m-am razgandit repede..viata e prea frumoasa ca sa fie irosita. Spuneti-mi ce sa fac si daca o sa treaca de la sine sau am nevoie de ajutor specializat sau de medicamente (P.S consum energizante...o fi de la ele? )
am mai postat pe aceasta pagina de 2 ori..in momente in care chiar nu ma simteam bine.de ceva vreme incerc sa imi impun ca totul o sa fie ok.M am gandit la cum eram inainte si primul lucru care imi venea in cap a fost ca eram fff opimista si plina de viata si apoi mi am adus aminte de principala idee care imi venea mereu in cap:daca gandesti pozitiv, ti se vor intampla lucruri pozitive!si asta am incercat sa fac sa ma detasez de probleme sa imi impun sa fiu vesela chiar daca nu sunt mereu, sa ma plimb prin parc si sa evit oamenii care m ar putea intrista!am realizat ca poti fi placut si iubit chiar daca nu esti intr o lupta continua spre perfectiune si ca lumea se ataseaza fff repede de oamenii veseli(asta stiam si inainte dar se pare ca am uitat de am ajuns asa).Ain ultima perioada am fost si la psiholog nu cred ca m a ajutat fff mult din punct de vedere profesional dar poate voi veti da de oameni mult mai capabil,dupa plecarea de la el am incercat sa ma gandesc cum ma pot ajuta singura..eu sper sa fiu pe drumul cel bun.Oameni buni toti avem probleme, toti suferim...viata e urata pt ca noi ne o facem asa, zambiti va veti simti si voi mai bine si veti avea posibilitatea sa oferiti un zambet cuiva care chiar are nevoie!!!nu fiti egoisti ganditiva si la ceilalti...credeti ca oamenii dragi de langa vor mor de fericire ca va vad suferin, plangand???viata nu se sfarseste aici...suntem toti tineri avem multe de facut aici pe pamant...haideti sa facem ca sederea noastra pe aceasta lume sa insemne ceva!!!Pt tot ce am facut ...pt toate pacatele mele stiu ca locul meu nu v a fi in rai dar sper ca macar aici sa fac lucruri bune si sa fac sa imi fie si mie si celor din jur mai bine.Concluzia mea:nu e bine sa traiesti pt altii (cum faceam eu),priviti si partea plina a paharului pt ca ea chiar exista,lumea va iubeste asa cum sunteti nu tbsa fiti perfect!ptriviti totul cu mai multa detasare veti vedea ca succesele vor veni
Nu-mi vine sa cred cat de tineri sunteti toti ....; nu va condamn pentru ca stiu ce inseamna ; eu am 31 de ani iar sfatul meu , aplicat pe propria mea piele, este urmatorul: aplicati o doza mai mare de NESIMTIRE catre tot ceea ce va inconjoara; altfel, daca te implici emotional in orice ... intr-un final te dezechilibrezi ;
am 17 ani si cred ca sufar de depresie...numeni parca nu ma intelege...prietenii mei rad de mine...ma cert cu mama mea,ma simt aproape intotdeauna trist si cateodata chiar am ganduri de sinucidere!Va rog din suflet..daca putetzi ajutatzi-ma si pe mine cu un sfat....Va multumesc.
am 21 ani si sufar de depresie.Dar tot ce conteaza cu adevarat este credinta in Dumnezeu,spovedania si impartasania deasa.Daca suferiti de depresie haideti sa ne imprietenim,sa mergem la biserica impreuna...nr meu este 0729952502
uneori in viata lucrurile se schimba cat ai clipi... si-atunci suferim, iar suferinta se manifesta in diverse feluri... ori avem de la noi si de la ceilalti asteptari la care nu ajungem si devenim frustrati. cred ca in astfel de situatii avem nevoie de prieteni... de prieteni buni care sa asculte iar si iar aceeasi poveste, care sa ne accepte si sa ne suporte, care sa ne incurajeze si sa nu ne lase singuri, care sa ne antreneze in activitati care in timp ne readuc pofta de viata. sportul e f bun, alimentatia sanatoasa si voia buna..
am ajuns la frumoasa varsta de 22 de ani ..si poate asta m-a facut sa ajung in starea asta ptr ca s-au adunat multe si nu am avut control asupra lor.desi sunt foarte constienta de ceea ce mi se intampla si stiu daca as avea putin autocontrol asupra situatiei lucrurile vor fi mai simple.la mine totul se trage si de la hipotiroidism pe sistem nervos,insa toate probleme au devenit foarte grave si simt nevoia unui sfat.am ajuns sa ma hranesc cu calmante zilnic sa pot avea autocontrol asupra situatiei si sa nu ma mai port ca o isterica.uneori pers care sunt in jurul meu cand ma isterizez parca incearca sa vada pana aunde ajunge isteria mea incercand sa ma enrveze si mai tare.de dorit moartea mi-o doresc zilnic insa ma autocontrolez imaginandu-mi cum ar fi daca eu as muri si sincer nu-mi place sa vad cum parinti mei sufera...bine ma refer la mama si resutl nici nu ar observa disparitia mea.as vrea sa stiu ce patile pot lua ptr aceste stari de depresie in afara de calmante care le iau zilnic.
buna sunt alexandra am 19 ani s din copilarie sufar multiple depresi din cauza parintilor in general din cauza familiei.mai am o sora mai mare p care parinti mei o iubesc mai mult s fac diferente intre noi.parinti imi spun cuvinte foarte urate care ma ranesc foarte rau in special ca abia asteapta sa cape d mine deoarece eu sunt in clasa a 12 s n cred ca o s iau bacul deoarece sincer n mai pot retine nimic s n mai pot invata.m gandesc de cativa ani buni l sinucidere s in ultimul timp tot mai des cuvintele pe care parinti mi le spune sunt as d grave ei vroiam un baiat deoarece aveau o fata deja.am auzit de l mai multe persoane ca nu mau vrut au vrut sa m dea cand au aflat ca sunt fata.pe mine m-au batut foarte rau in copilarie s acum ma mai bate cand aveam 8 ani ma batut tati cu cureaua de am facut p mine doar pt ca nu stiam s pronunt un rand din abecedar si bataile cu cureaua au continuat dar nu numai cu cureaua m batea dar si cu pumni si cu picioarele si cu tot ce apuca va pot spune ca l cata bataie am luat acum cand mai da in mine n mai simt m ustura decat putin pielea l inceput dar n mai simt nimic p urma.sincer va spun nu mai suport am indurat prea multe si batai si cuvinte jicnitoare dar c ma doare cel mai mult e ca m despretuieste.nu stiu c s fac o s plec d acasa chiar dak iau sau n bacul desi nu cred ca o sa il iau s vreau sa m duc in bucuresti sa-mi caut de lucru iar daca n voi reusi sa-mi gasesc unde sa stau voi dormi p unde apuc chiar s prin parcuri si gara sau n voi dormi d loc.dak n imi voi gasi nimic voi renunta s vreau s m omor probabil m credeti nebuna dar va pot spune ca am sufetul bucati.va multumesc pt k m ascultati.
sunt o adolescenta de 16 ani si de multe ori am impresia ca nu mai nici un rost pe acest pamant,la scoala imi este tot mai greu sa ma concentrez si nu stiu ce sa mai fac...ma enervez din orice,ma simt uitata de lume si as vre un tratament penru aceasta..depresie.
Buna sunt baiat de 15 ani am depresie,poate radeti de mn ca si alti "Ce probleme ai u la 15 ani"Ce probleme am? am o gramada de probleme care vi se par prostii dar pentru mn sunt niste piedici ft mari in viata mea:1.Parinti mei aproape au divortat si au fost timp de vreo 2 ani certuri in familie aproape tot timpul.2.am impresia ca toti isi bat joc de mn si rad de mn.3.am impresia ca toti vor sa ma fraiereasca dar rareori le reusesc.4.am cunoscut o fata minunata de care mam indragostit care mai apoi ma parasit.5nush asta ii ultimu desi is o gramada.orice lucru,sau persoana la care tin si o vad ca sufera ma face sa sufar si pe mn.NU am deloc ambitie sa fac cva desi multi oameni sunt siguri ca pot sa fac acel lucru,sunt tot timpul trist,plang,ma enervez usor,si ma cert cu toata lumea tot timpul.Am avut tentative de ma sinucide dar nu am reusit,apoi am vazut cat de mult au suferit parintii mei si mam gandit "Daca mor scap eu de suferinta,dar raman 2 persoane care vor suferi"asa ca mai bn sufar eu.Am fost si la doctor dar nu preea ma ajutat!!!Nimeni nu ma intelege niciodata toti isi bat joc de mn,As fi vrut sa nu ma fi inascut!!!!!!!!!!!!!!!
am depresie de ani de zile si cred ca nu vreau sa ies din ea,am fost forte luptatoare dar de cind mia murit mama si fratele am depresie in fiecare zi si ma simt rau nu pot sa fac nimic si vreau sa stau cit mai mult singura,nu am putere sa fac mincare nici sa stau in picioare altadata ametesc ,am mai multe simytome si nu stiu daca este din cauza mortii a celor dragi sau din cauza boli am facut embolie pulmonara anul trecut,nu pot sa mai citesc sau sa ma uit la calculator ,as dori sa stiu daca in romania este PSICOANALITICA sa poata descopri ce fel de depresie este daca puteti sa ma ajutati sami spuneti va rog
ieri am incercat sa ma sinucid.:( sunt tare trista MA VREAU INNAPOI!!!MA VREAU INNAPOI!!!MA VREAU INNAPOI!!!
sper sami zica cineva ce tre sa fac sa ies din starea asta.
Sunt o femeie de 23 de ani si am o fetita de 4 ani cum multi si-ar dori,un sot care nu e multimit niciodata de ceea ce realizeaza('"sot",in concubinaj). am niste stari care nu le mai suport.nimic din ceea ce fac nu ma multumeste,adica nu mai fac nimic,nu mai am chef de nimic,nu mai fac curat in casa nu mai simt nimic cand facem sex,dak facem ca nu am chef pur si simplu ma simt inutila fara viata dupa cum se vede nici chef de scris nu am,sunt nervoasa tot timpul. sunt multe de zis dar nu pot sa scriu tot ce simt aici si nici bani nu am sa merg la psiholog,ma simt ca o ratata
cred cu tarie in faptul ca lipsa de credinta in Dumnezeu ,lipsa de educatie si instruire stau la baza...relelor lumii...sfatul meu este sa stati de vorba cu Dumnezeu mai mult,,,sa va instruiti mai mult si toate temerile,anxietiatile si fricile nemotivate vor disparea...frica de a lupta cu viata si adversitatile apare de la comoditatea instaurata...in voi...
Am un frate cu 3 ani si jumatate mai mare ca mie,care trece printr-un divort greu.Dupa un mariaj de 22 de ani fosta sotie a lpecat de acasa ,l-a sunat si i-a spus ca se vor intalni la tribunal.Fratele meu este distrus,a slabit foarte mult,nu mai mananca,a ajunsa sa fumeze 3 pachete de tigari /zi,nu mai doarme,se gandeste numai la ea.Se culca cu ea in gand,se trezeste cu ea in gand,se trezeste vorbind cuea. Dar cel mai grav este ca isi doreste moartea si mi-a spus ca a avut o tentativa de suicid.Nu stiu unde sa apelez ,ce trebuie sa fac ne distruge si pe noi ceilalti o data cu el.
de mai bine de jumatate de ani ma auto distrug si gandul asta nu mi convine.mi e dor de mine si de ceea ce am fost!Ma regasesc in descrierile voastre.La inceput imi petreceam zilele plangand, apoi au aparut si lungile luni in care chiar nu puteam sa dorm pur si simplu simplu fapt ca eram in casa intre 4 pereti ma innebunea, am ineput sa ies sa incerc sa uit sa ma iau cu altele dar vad ca nici asta nu imi mai face placere.ma oftic foarte tare ca nu sunt capabila sa trec peste aceasta etapa.am terminat o facultate (am fost sefa de promotie)si acum la a2a (la care fac ceva ce iubesc)simt ca numai pot sa fac fata...numai am aceeasi placere de a progresa, am fost mereu o luptatoare si ma urasc ca am devenit asa,mai nou am inceput sa ma refugiz in bautura si fumat stiu ca ce fac nu e bine, ca viitor medic stiu asta dar pur si simplu nu mai am forta singura!!!am momente in care consider ca singura cale de scapare e sa nu mai exist!nu vreau sa dezamagesc lumea din jur...au mare incredere in mine si capacitatile mele si mi e ciuda ca tot ce am facut a fost ca sa vad pe altii fericiti,oare eu dece nu pot sa fac lucruri doar ca sa fiu eu fericita.vreau sa ma schimb...mi e dor de mine!!nu stiu chiar nu stiu ce sa fac!!va rog da ti mi un sfat specializat!as vrea sa ma ajute cineva!vreau sa ajung un medic bun vreau sa ajut la randul meu oamenii sa plece de la mine zambitori!am fost mereu genul de persoana plina de energie ,de viata,mereu cu zambetul pe buze!!MA VREAU INNAPOI!!!
Posteaza comentariu