Nu este atitudinea pe care trebuie sa o adopti... nu te va ajuta sa treci peste momentele grele, iti va face mai mult rau si te vei afunda mai adanc in tristete. Nu incerca nici razbunarea; este normal ca acesta sa fie primul imbold, dar iti va oferi doar o satisfactie de moment, iar mai tarziu este posibil sa regreti faptul ca ai cheltuit toti banii de pe cardul lui sau i-ai adresat cuvinte "grele".
Trebuie sa il uiti, iar acest lucru este foarte greu, nimeni nu contesta asta, dar incearca sa depui putin efort si, treptat, vei reusi. Daca esti sigura de faptul ca iti doresti sa il uiti si sa renunti definitiv la vreo sansa de reconciliere, poti tine cont de cateva sfaturi:
Da-l jos de pe piedestal
In primul rand, nu il mai idolatriza. Da-l jos de pe piedestalul pe care i l-ai creat in timpul relatiei voastre de dragoste. Nu mai este nevoie sa il tratezi altfel decat ca pe oricare dintre amicii tai; este foarte greu, cu toate stim asta, dar incearca sa il privesti ca pe o persoana oarecare, cel putin pana te acomodezi cu ideea de despartire.Daca te-ai hotarat sa nu mai speri ca va veti impaca, in mod sigur nu vei mai depinde de el, din punct de vedere emotional; te vei simti mult mai libera si plina de speranta ca vei gasi persoana potrivita.
Comentariile 251-269 din 269
Noi doi. Doi ani frumosi, doua inimi care bat una pt cealalta, planuri mari, declaratii multe, sperante, vise....stiti si voi. E gata zice el intr-o buna seara, in ultimele luni ai avut mult de lucru iar eu m-am simtit singur. Te-am inselat. Ne despartim, normal nu? el mai vrea insa o sansa. Eu nu si nu. Trec prin momente crunte, probleme in familie, el e alaturi implorand pt acea sansa. Mi-e greu sg si-i zic ca-l vreau alaturi, vreau sa-i mai dau o sansa. El n-o mai vrea...are de cateva zile o "vrajeala". Nu mai inteleg nimic! Ne vedem zilnic la servici, vine zilnic la mine-n birou si ma intreaba ce fac, daca fac bine, ca se simte responsabil pt faptul ca am slabit 10 kg intr-o luna ...imi povesteste multe din viata lui personala, fosta noastra viata.... Eu chiar nu inteleg! Nu vad iesire din situatia asta. La inceput am fost furioasa acum m-am linistit, il ascult, il ajut...dar pe mine cine ma asculta si ajuta? Noi doi. Incotro?
Vedeti voi nu totul este asa cum pare si asa cum scrie in acest articol.......uite k mie nu mi se intampla sa fac chiar asa.......uite ca niki razbunarea nu este o arma foarte bine dar uneori ajuta mult!!!Mie personal mi s-a intamplat dupa un an de relatie sa ma cert cu persoana iubita si primele zile m-am simtit groaznik dar...dupa ce am observat ca sta cu una din cele mai bune prietene ale mele m-am gandit k pot sa fac si eu ceva in genul....i-am demonstrat ca nu o sa stau cu cel mai bun prieten al lui sau chestii d'astea dar in schimb imi pot face o relatie foarte frumoasa cu un alt tip cu care nu are niki o legatura dekt salut si atat!!!ei bine...dupa ce am stat doar o luna cu tipul respectiv fostul meu iubit ma suna si gaseste tot felul de jigniri la adresa actualului meu iubit ...ceea ce arata ca s-a cam enervat si nu ii convine situatia...acum vorbim la tleefon foarte mult si ii arat ca si prin vorba dulce poti oftica ,cu toate ca el crede k purtam decat o discutie normala prin vorbe frumoase il ranesc....e cel mai bine asa ...suferinta nu ajuta cu nimik!!! si un subiect pe care as dori sa il aduceti in discutie.....ar fi....."CUM TE SIMTI CAND ITI VEZI PERSOANA IUBITA CU CEA MAI BUNA PRIETENA A TA ?"!!!
ti am dat add dar nu mi ai dat accept.....id meu este freetime_29;)
cred ca niciodata nu vei putea fi fericita alaturi de un barbat care iti spune in fata ca nu renunta la mama lui pt tine!!!! e clar ca pt el sentimentele sunt amestecate si nu reuseste sa faca diferenta! iubirea dintre doua persoane (el si ea) n-are nicio legatura cu alt fel de iubire care nu implica intimitate! de ce trebuie sa iubesti toata familia cuiva??? nu de o persoana te-ai indragostit? da...cred ca acest test ar putea fi un criteriu: o iubesti/suporti/placi/accepti pe mama lui si invers...dar asta numai pt barbatii care nu au curajul sa-si pastreze personalitatea in fata mamei! cei care inteleg ca tu esti iubita, ea e mama, pe tine te poate iubi chiar daca voi nu sunteti ca doua prietene! Atat.
Cine a trecut prin ce am trecut eu si trec poate sa inteleaga. Este greu cand fiinta iubita, pe care o respecti si ii dai sufletul te paraseste fara explicatie dupa 6 ani.Daca nu exista o lege pt asta, exista Dumnezeu. Poate candva va plati pentru tot, pentru depresia mea si pt suferinta mea. Va multumesc pt incurajari.
Initial articolul..mi s-a parut fara sens..Poate e ceva din sezonul estival care nu se potriveste cu tonalitatea temei propuse..iar dupa am vazut reactii si m-am regasit in fiecare. Am avut sufletul plin de mahnire din cauza unui "el", dornic de imbogatire rapida. Care ma insela cu cea mai mare nesimtire si imi spunea; " mai ai rabdare..sa imi rezolv eu problemele, poate obtin o casa si acel Renault decapotabil"..cand ii spuneam ca nu il mai vreau.. Iar eu stateam si imi spargeam creierii incercand sa inteleg..nu stiu ce..ca un om sanatos la cap l-ar fi trimis unde merita sa ajunga. Sa nu uit ca aveam o licenta pe care trebuia sa o trec cu bine..Iar el, magarul..facea tot ce putea sa fie si cu ea..si cu mine..Totul pana la un punct ..evident, cand pentru mine a intervenit o ura imensa pentru amandoi. De atunci, au trecut 2 ani, el s-a insurat cu ea ( probabil are acea casa si acea masina ) si va spun ca mi se face greata cand imi amintesc de el. Impartasesc opinia lui cora, cred cu tarie ca cei care au o placere deosebita in a calca suflete in picioare, ar rebui sa plateasca cumva. Poate asa se vor gandi de doua ori atunci cand scot pe gura cuvinte,...care in mod normal si pentru oamenii cu valori, inseamna ceva frumos, curat..si o modalitate de a obtine un confort absolut egoist si sinistru. Este frustrant sa iti pierzi timpul cu oameni care stiu sa joace atat de bine sfarsit teatru.. Ceea ce vreau sa impartasesc cu voi..indiferent ca ati trecut sau nu printr-o mare dezamagire este, bucuria regasirii, reimpacarii cu tine insati ca femeie. Pentru mine sfarsitul acelei perioade, mi-a adus multe trairi frumoase. Nu este un capat de lume, important este sa stii sa treci peste. Cu drag, ANi
Eu cred ca trebuie sa existe o lege prin care nimeni, barbat sau femeie, sa n-aiba dreptul sa faca angajamente, declaratii de amor pe viata si apoi s-o tuleasca. Iar daca o tuleste, sa plateasca despagubiri(de sanatate si nu numai). Promisiuni eterne, angajamente, numai daca e convins ca e in stare sa duca o relatie! Nu mi se pare corect ca unul sa primeasca totul, sa se desfete si apoi, brusc, sa dea cu piciorul(ca i s-a facut de alta). Si in continuare el sa se rasfete intr-un nou amor, iar celalalt sa se imbolnaveasca de dor, de umilinta, de singuratate. Intr-adevar, autoarele acestor articole prezinta cam simplist problema: ca si cum ti-ai pierdut pisica. Si prea multa morala in ce priveste razbunarea. Razbunarea nu presupune numaidecat impulsivitate, ci poate fi premeditata adanc. Chestia e ca pe astia nimeni nu-i trage la raspundere. Inainte de revolutie tot se mai punea problema moralitatii, acum, iubirea n-are morala. Am vazut un film american in care o sotie care renuntase la studii pentru casa, pentru copii, pentru cariera sotului, o da in judecata pe amanta, pentru hotie de soti. Si castiga, dar evident, pleaca de la el. Se pare ca in statul respectiv s-a modificat si legea privind problema asta. Repet, lucrul e valabil pentru barbati si femei, deopotriva.
draga mea ina te rog sa te aduni sa te regasesti si singura vei putea trece peste asta este cumplit de dureros dar tu incearca sa uiti ,asta o poti face doar iesind cu prietenii luind legatura cu diverse persoane discutand probleme diverse ca daca stai cu gandul numai la el nu iesi curand din asta si suferinta se amplifica .Uita_l ca nu se mai poate face nimic
adresa mea de mes este irinacarjan astept melodiile tale te pup
astazi faceam 1 an si 6 luni... dar n`a fost sa fie... :)...oricum viata merge inainte...nimeni si nimic nu este indispensabil vietii...mai devreme sau mai tarziu toti se despart... si e timpul sa vedem adevarata noastra valoare...adica... sa mai lasam naibii lacrimile si sa ne gandim ca el e cel care a pierdut... oricum sa nu uitam ca mai devreme sau mai tarziu ne va pune in balanta cu actuala sau viitoarea... si ghiciti... vom iesi invingatoare ;)... ce s`a consumat s`a consumat... :)...e un fel de sticla de alcool..care s`a terminat... a fost frumos... ne`am simtit bine...:)...dar asta e...sticla trebuie aruncata...doar nu suntem la reciclari nuh?
Iti multumesc tie si tuturor pt incurajari. Imi este foarte greu, nu credeam ca exista o suferinta atat de mare;preferam sa mi se intample orice mie,dar nu asta. Grseseala mea a fost ca am tinut prea mult la el.Am avut multe probleme in relatia asta. De multe imi dadea papucii pe diverse motive... ca-l stresez ca el are servici si eu decat facultatea etc...sufeream ca un caine si dupa o luna se intorcea si eu il iertam.Acum am aflat ca am fi rude printr-o casatorie dintre varul lui primar si verisoara primara a mamei mele. Am fost la o mie de biserici si toata lumea a zis ca nu suntem rude.Asta a fost motivul lui, care bineinteles ca nu este plauzibil.Nu stiu sigur daca sta cu alta;asa se aude. Ma simt vinovata ca nu am tinut la maica-sa, dar nu am tinut pt ca era o femeie mototoala si buna de gura, adica cand iti zicea ceva te termina. Ma simt vinovata pt ca zice ca de asta m- a parasit,ca niciodata nu renunta la mama lui.Eu ii mai ziceam cate ceva de ea pt ca nu mai puteam,ma durea sa vad cat de mult o iubeste,iar pe mine nu. Daca compar cate mi-a zis el mie, cate injuraturi,palme trase nu se compara. Ma doare ca l-am pierdut, ca nu am stiut sa-mi tin pt mine parerile si ca i-am jignit mama. Voi credeti ca asta este un motiv pt a renunta la mine?nu stiu ce sa fac....o iau razna....imi este foarte greu. Si el mi-a jignit parintii si pe mine, dar am trecut cu vederea. Ma simt vinovata un pic. Eu i-am spus lui ca ai mei puteau sa ma omoare si nu renuntam la el.Nu stiu ce sa fac sa scap de vinovatia asta.
Am mai citit tot felul de prostii scrise de cucoana asta. Numai lucruri simple si o lalala si o blablabla pe aceeasi tema. Ce simple sunt toate la ea ! Dar cum naiba faci sa uiti un barbat de la care ai un copil. Doi ani, zici? Dar cand ai zece? De ce tot se comenteaza relatiile astea de "fluture" care e azi aici maine-n Focsani, ce-am avut si ce-am pierdut? Hai, nu e asta , e altul. Zburam din barbat in barbat si-i uitam pe fiecare cum putem. Aruncam tot! dar cu copilul ce facem ? Sau mintea dumneaei nu duce asa departe. Doar doi ani...
Ina sa ti zic ceva din proprie experienta e o concluzie pe care eu am tras o si nsh dc imi da mana sa o generalizez.....intr o relatie cand totul merge prea Ok atunci ceva nu miroase a bn....barbatii ascund unele lucruri prin a da impresia ca totul e Ok...daka o relatie de 6 ani de zile in care s au investit sentimente o poti inlocui dupa 3 saptamani inseamna ca ceva nu mergea bn de ceva timp.....poate el a stiut sa disimuleze f bn ce simte fata de tn....barbatii sunt ca niste copii micisi ams a exemplifik:ei au o jukarie in cazul vostru de 6 ani ...cand a primit jukaria a fost fascinat de ea a iubit o in fiecare zi vroia sa stea numa cu acea jukarie....apoi dupa un timp statea cu jukaria dar parca numai ardea de nerabdare sa stea cu jukaria....si in final neavand alta jukarie a ramas tot cu asta opana in momentul in care o alta jukarie ii da sperante si atunci vrea sa o descopere.....aici pot fi 2 cazuri....ori se indragosteste de juakria noua....ori vrea ceva nou si tot la jukaria veche pana la urma se va intoarce..... Pe unii barbati chiar si la varsta fostului tau iubit ii sperie relatiile de lunga durata ....desi multi spun ca e o prostie eu cred ca tine f mult si de zodia si ascendentul partenerului intr un cuvant astrograma partenerului...ea te ajuta sa l cunosti in interior....sa vezi cam cum merge lumea lui..... Si acum in incheiere daca vrei niste sfaturi sunt mai mult sugestii: 1. Arata lumii si celor care va cunosc ca viata ta merge mai departe de el ca esti puternik chiar dak in casa inca mai suspini,,iesi cu prietenele tale si distreaza te....fa ce faceati in adolescenta sportu preferat"tras u cu privirea" 2..In casa da drumu la muzik EXCLUS muzik de dragoste eventual niste melodii puternice daca vrei pot sa ti sugerez ceva titluri daca vrei sa mai vb lasa msg aici
Sincer, acum, daca dupa 3 sapt. te-a inlocuit, nu e clar ca nu te mai iubea? I s-a facut de alta, nu mai avea chef de tine si si-a gasit diversitatea de care avea nevoie. Acum, tu chiar trebuie sa crezi tot ce iti spune un om? Parerea mea: Lasa-l Uitarii! Nu conteaza durata, ci calitatea unei relatii... Gaseste-ti si tu Unul si mai bun, si sa fii sigura ca el va mai incerca cu tine, pentru ca asa sunt barbatii! Tu poti eventual si sa te razbuni, cum a facut comentatoarea dinaintea ta. Sau sa eviti orice contact cu el! Cum doresti. Tu sa fii fericita!!!
Intr-adevar este f greu..si eu tocmai am fost parasit dupa o relatie de 4 ani...el plecand in uk .Dupa o luna decand a plecat mi-a sugerat sa am duc acolo...nu am vrut pt ca nu am avut siguranta lui...si nu am crezut ca pot rezista intr-o tara unde sa fac o munca de jos.El a zis ca am renuntat la el pt politica si asa in ziua in care am facut 4 ani de relatie si pana atunci nu vedeam niciun motiv sa cred ca ne vom desparti am primit un sms de pe tel lui de la "prietena "lui...si uite asa de cateva luni fierb intr-una...el vrea sa ne impacam (de fapt sta cu cealalta din motive materiale )..eu sunt "fiarta "de nervi....si in acelasi timp tin inca la el..probabil anii acumulati sunt de vina..nu stiu ce sa zic. Nu stiu daca exista un remediu pt uitare...ideea e sa incerci sa fii tare ...dar ce iti dicteaza inima tot aia faci...asa cred eu. Pupici!
Ce faci cand persoana pe care ai iubit-o cel mai mult pe lume, pe care ai apreciat-o si careia i-ai dat sufletul te paraseste fara nici o explicatie, dupa 6 ani de relatie?sau cand aceasta explicatie ti-o da prin telefon.....am stat cu tine din obisnuinta 6 ani, suntem rude si niciodata nu ma voi casatori cu tine pentru ca nu ti la mama mea?aceasta explicatie am pimit-o eu de la un barbat de 28 de ani, care ar trebui sa stie ce vrea de la viata.cum a stiut in plan profesional sa se descurce, trebuia si in cel sentimental sa faca acelasi lucru. Fetelor care a-ti trecut printr-o despartire, va rog, daca ma puteti ajuta cu un sfat, pt ca simt ca nu pot sa trec. Pe zi ce trece ii simt lipsa si nu pot sa-mi revin.El sta cu alta ,dupa trei saptamani de cand ne-am despartit, m-a inlocuit.Nu inteleg de ce viata asta este asa de grea si nu inteleg de ce Dumnezeu nu mi-a ascultat rugaciunile, pt ca niciodata nu-mi inchipuiam ca ma va pararasi, pt ca totul era ok.
Eu cred ca in viata cine nu trece printr-o deceptie in dragoste nu isi da seama cit de mult a iubit.Suferinta, durearea despartirii de cel care credeai ca ti-a fost harazit tie iti umple sufletul de indoieli si mahnire.Dar totusi nu tb sa actionam sub imboldul primului impuls, acela de razbunare, fiindca nu aduce nimik bun. Trebuie sa ne centram toata atentia asupra noastra, sa incercam sa iesim din acea stare de ceata unde furia se impleteste cu razbunarea si nu mai putem vedea nimik altceva. Capul sus tuturor fiindca pt orice problema se gaseste o solutie,indiferent cit de grav ar fi.Doar moartea nu mai are rezolvare...Sigur veti intilni o persoana care sa va iubeasca si respecte mult mai mult k pina acum, sa va redea increderea in voi si sa va faca fericite.Eu am trecut printr-o situatie asemanatoare,mi-am revenit aproape intr-un an dp acest esec( 4 ani jum de relatie).Bineinteles ca vroia sa se intoarca la mine ca multi altii dp ce vad ca nu le este bine cu cealalta,dar am reusit sa-mi pastrez demnitatea si l-am trimis la plimbare de fiec data.Acum am intilnit un om minunat care nu imi imaginam vreodata ca exista,stiu ce este sa fii cu adevarat iubita si respectata.Acum dau timpul inapoi si nu regret ce mi s-a intimplat, daca stiam ce om urma sa intilnesc nu as mai fi varsat atitea lacrimi de durere...
Tot ce se spune sa faci in articolul asta e tot un fel de razbunare. Si-apoi ce tot ii dati cu evitarea razbunarii? Uneori e singura terapie. Depinde ce fel de razbunare. Dar, de pilda, a-i arunca lucrurile in strada, mi se pare OK. Nu egaleaza oricum tradarea, lovirea pe la spate, trisajul, injosirea. Nici afisarea cu amicul lui cel mai bun nu-i de lepadat. Mie mi-au facut bine aceste terapii, m-au ajutat sa ies din disperare si sa-mi continui viata. El a cam umblat de colo-colo, iar acum ma cauta, desi sunt logodita. Nu demult am dat curs altei razbunari: m-am prefacut inca indragostita de el, l-am atras in cursa si l-am scos in strada cand era incalzit bine. Nu sunt vulgara, dar nu cred ca cineva are dreptul sa ucida suflete, sa loveasca pe la spate, dupa ce a facut angajamente pe viata. Chiar as pune o problema pe acest site: Admit ca dragostea se poate sfarsi. Dar ce-i de facut cand asta se intampla numai in ce-l priveste pe unul, celalalt fiind si mai indragostit, fiind profund atasat afectiv??? Exista solutii ca sa nu se provoace suferinta, disperare, injosire? Cand stii ca ai daruit totul, ca ai renuntat la atatea, ca ai facut sacrificii(pentru ca atunci cand el repeta mereu ca te iubeste, faci sacrificii, mai ales daca iubesti!), planurile in doi pe viata, cand te-ai legat de el emotional, plecarea lui , afisarea lui imediat cu o alta, poate un mariaj, un copil, toate astea sunt DEVASTATOARE , si nu e o exagerare. In cazul acesta, cand stii ca oricum totul se poate narui intr-o clipa, e mai bine sa nu mai crezi in dragoste, sa fii cinic, sa nu te mai angajezi afectiv, sa batjocoresti promisiunile pe viata, sa tragi foloase. Asa fac aproape toti barbatii. Veti spune ca razbunarea denota lipsa de caracter. Dar trisajul ce denota?
in august faceam 2 ani de cand eram cu iubitul meu...m-am desparit acum 24 de ore de el...articoul a fost ca un mesaj de la doamne doamne...ne-am mai certat si ne-am impacat precum dl Prigoana de nevasta lui...mereu era adio...dar raman cu tine cam asa...acum simt ca este finalul! am facut tot ce scria in articoul faca ca sa-l fi citit inainte...
Posteaza comentariu